1.Könige 21 | Noua Traducere Românească

Via lui Nabot din Izreel

1 Iată ce s‑a întâmplat după aceste evenimente: Izreelitul Nabot avea o vie în Izreel, aproape de palatul lui Ahab, regele Samariei. 2 Ahab i‑a zis lui Nabot: – Dă‑mi mie via ta, ca să‑mi slujească drept grădină de legume, căci este aproape de palatul meu. Îți voi da în schimb o vie mai bună decât aceasta sau, dacă este mai bine pentru tine*, îți voi da prețul ei în argint. 3 Dar Nabot i‑a răspuns lui Ahab: – Să mă ferească DOMNUL să‑ți dau moștenirea părinților mei. 4 Ahab a intrat în palatul său supărat și mâniat din cauza cuvintelor pe care i le spusese izreelitul Nabot: „Nu‑ți voi da moștenirea părinților mei!“ S‑a așezat pe pat, și‑a întors fața și n‑a mâncat nimic. 5 Izabela, soția sa, a venit la el și l‑a întrebat: – De ce îți este supărat duhul și nu mănânci nimic? 6 El i‑a răspuns: – Am vorbit cu izreelitul Nabot și i‑am zis: „Dă‑mi via ta pe argint sau, dacă vrei, îți voi da în schimb altă vie.“ Dar el mi‑a răspuns: „Nu‑ți dau via mea!“ 7 Atunci Izabela, soția sa, i‑a spus: – Nu‑ți exerciți tu domnia acum peste Israel? Ridică‑te, mănâncă ceva* și fii cu inima veselă! Eu îți voi da via izreelitului Nabot. 8 Ea a scris niște scrisori în numele lui Ahab, a pus sigiliul lui pe ele și le‑a trimis bătrânilor și nobililor care locuiau în aceeași cetate cu Nabot. 9 Iată ce a scris în acele scrisori: „Vestiți un post și puneți‑l pe Nabot în fruntea poporului. 10 Puneți înaintea lui doi oameni de nimic*, care să mărturisească împotriva lui și să zică: «Tu L‑ai blestemat pe Dumnezeu și l‑ai blestemat și pe rege!» Apoi scoateți‑l afară din cetate și omorâți‑l cu pietre.“ 11 Oamenii din cetatea lui Nabot, bătrânii și nobilii care locuiau în cetatea lui, au făcut așa cum le‑a transmis Izabela, așa cum era scris în scrisorile pe care li le trimisese ea. 12 Au vestit un post și l‑au pus pe Nabot în fruntea poporului. 13 Cei doi oameni de nimic au venit și s‑au așezat în fața lui. Și oamenii de nimic au mărturisit împotriva lui Nabot, în prezența poporului, zicând: „Nabot a blestemat pe Dumnezeu și pe rege!“ Apoi l‑au scos afară din cetate, l‑au lovit cu pietre, și el a murit. 14 După aceea au trimis să‑i spună Izabelei: „Nabot a fost lovit cu pietre și a murit!“ 15 Când Izabela a auzit că Nabot fusese lovit cu pietre și a murit, i‑a zis lui Ahab: „Ridică‑te și ia în stăpânire via izreelitului Nabot, cel care a refuzat să ți‑o dea pe argint, căci Nabot nu mai trăiește, ci a murit.“ 16 Auzind că Nabot a murit, Ahab s‑a ridicat să se coboare la via izreelitului Nabot ca s‑o ia în stăpânire. 17 Atunci Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit lui Ilie tișbitul, zicând: 18 „Ridică‑te, coboară să‑l întâlnești pe Ahab, regele lui Israel, care este în Samaria! Iată că se află în via lui Nabot, unde a coborât ca s‑o ia în stăpânire. 19 Să‑i spui astfel: «Așa vorbește DOMNUL: ‘N‑ai ucis tu un om și n‑ai luat tu în stăpânire și proprietatea lui?’» Apoi să‑i spui astfel: «Așa vorbește DOMNUL: ‘Chiar în locul în care câinii au lins sângele lui Nabot, vor linge câinii și sângele tău!’»“ 20 Ahab i‑a zis lui Ilie: – M‑ai găsit, dușmanule? El i‑a răspuns: – Te‑am găsit, pentru că te‑ai vândut ca să faci ce este rău în ochii DOMNULUI. 21 Iată ce zice Domnul: „Voi aduce nenorocirea asupra ta, îți voi nimici urmașii și voi omorî fiecare bărbat care ți‑a mai rămas în Israel, fie rob, fie liber. 22 Îi voi face familiei tale așa cum i‑am făcut familiei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, și familiei lui Bașa, fiul lui Ahia, pentru că M‑ai mâniat și pentru că l‑ai făcut și pe Israel să păcătuiască.“ 23 DOMNUL a vorbit și despre Izabela, zicând: „Câinii o vor devora pe Izabela lângă zidul Izreelului! 24 Câinii îi vor devora pe cei ai lui Ahab, care vor muri în cetate, iar păsările cerului îi vor devora pe cei care vor muri pe câmp.“ 25 (N‑a mai fost nimeni care să se fi vândut pe sine însuși ca să facă ce este rău în ochii DOMNULUI ca Ahab, pe care Izabela, soția sa, îl stârnea la aceasta. 26 El a săvârșit lucruri dezgustătoare, mergând după idoli, așa cum făceau amoriții pe care DOMNUL îi alungase dinaintea fiilor lui Israel.) 27 Când Ahab a auzit aceste cuvinte, și‑a sfâșiat hainele, și‑a pus un sac pe trup și a postit. Se culca înfășurat în acest sac și mergea încet. 28 Atunci Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit lui Ilie tișbitul, zicând: 29 „Ai văzut cum s‑a smerit Ahab înaintea Mea? Pentru că s‑a smerit înaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea peste familia lui în timpul vieții sale, ci în timpul vieții fiului său.“

Библия, синодално издание

1 Подир тия събития ето що се случи: изреелецът Навутей имаше в Изреел лозе до двореца на самарийския цар Ахава. 2 Ахав каза на Навутея, думайки: дай ми лозето си; то ще ми бъде овощник, понеже е близо до моя дом, а вместо него ще ти дам лозе по-хубаво от това, или, ако обичаш, ще ти дам сребро, колкото то струва. 3 Ала Навутей отговори на Ахава: да ме пази Господ да ти дам наследството от бащите си. 4 Ахав се върна у дома си развълнуван и огорчен от думите, що му бе казал изреелецът Навутей, думайки: няма да ти дам наследството от бащите си. Духом смутен, легна на постелката си, обърна си лицето и не яде хляб. 5 При него влезе жена му Иезавел и му каза: защо си смутен духом, че и хляб не ядеш? 6 Той и отговори: когато заговорих на изреелеца Навутея и му казах: дай ми лозето си срещу сребро, или, ако обичаш, да ти дам друго лозе вместо него, – той ми отговори: не ти давам лозето си, наследството от бащите ми. 7 Тогава жена му Иезавел му рече: какво царство ще бъде у Израиля, ако ти тъй постъпваш? Стани, яж хляб и бъди спокоен; аз ще ти доставя лозето на изреелеца Навутея. 8 И тя написа писма от името на Ахава, запечата ги с неговия печат и ги изпрати до старейшините и големците, които живееха с Навутея, в града му. 9 В писмата тя пишеше тъй: обявете пост и поставете Навутея начело на народа; 10 и срещу него турете двама негодници, които да свидетелствуват против него и да кажат: ти хули Бога и царя; и след това изведете го и го убийте с камъни, та да умре. 11 Тогава мъжете на неговия град, стареите и големците, които живееха в града му, направиха, както бе им заповядала Иезавел, тъй, както бе написано в писмото, що бе изпратила до тях. 12 Обявиха пост и поставиха Навутея начело на народа; 13 па се изстъпиха двама негодници, седнаха срещу него и свидетелствуваха против него пред народа и думаха: Навутей хули Бога и царя. Па го изведоха вън от града, убиха го с камъни, и той умря. 14 Пратиха да кажат на Иезавел: Навутей биде убит с камъни и умря. 15 Като чу, че Навутей е убит с камъни и умрял, Иезавел рече на Ахава: стани и завладей лозето на изреелеца Навутея, който не искаше да ти го даде за сребро, понеже Навутея няма между живите, той умря. 16 Като чу, че (изреелецът) Навутей бил убит, Ахав (раздра дрехите си, надяна вретище, а след това) стана да отиде на лозето на изреелеца Навутея и да го завладее. 17 И биде слово Господне към Тесвитеца Илия: 18 стани и посрещни израилския цар Ахава, който е в Самария, – ето, сега е в лозето на Навутея, дето е дошъл да го завладее, 19 и му речи: тъй говори Господ: ти си убил, и още стъпваш в наследство! И му речи: тъй говори Господ: на онова място, дето псета лизаха Навутеевата кръв, псета ще лижат и твоята кръв. 20 Ахав каза на Илия: ти ме намери, мой враже! Той каза: намерих, понеже ти се предаде да вършиш, каквото е неугодно пред очите на Господа (и да Го дразниш); 21 (тъй говори Господ:) ето, ще ти напратя беди, ще измета след тебе и ще изтребя у Ахава и което до стена мочи, и що е затворено и изоставено у Израиля; 22 и ще постъпя с твоя дом тъй, както постъпих с дома на Наватовия син Иеровоам и с дома на Ахиевия син Вааса, за оскърблението, с което ти Ме раздразни и вкара в грях Израиля. 23 Също и за Иезавел Господ каза: псета ще изядат Иезавел зад изреелската стена; 24 който от Ахавовия дом умре в града, него псета ще изядат, а който умре в полето, него птици небесни ще изкълват; 25 не е имало още такъв като Ахава, който да се е предавал да върши, каквото е неугодно пред очите на Господа, към което го подучваше жена му Иезавел; 26 той постъпваше твърде гнусно, следвайки идолите, както правеха амореите, които Господ изгони пред лицето на Израилевите синове. 27 Като изслуша всички тия думи, Ахав (се умили пред Господа, ходеше, и плачеше) раздра дрехите си, покри тялото си с вретище, постеше и спеше във вретище, и ходеше печален. 28 И биде слово Господне към Илия Тесвитеца (за Ахава). И Господ рече: 29 виждаш ли, как се смири Ахав пред Мене? Задето се смири пред Мене, Аз няма да му напратя беди в негови дни, но в дните на сина му ще напратя беди върху неговия дом.

1.Könige 21 | Noua Traducere Românească Библия, синодално издание

Via lui Nabot din Izreel