1I speak the truth in Christ – I am not lying, my conscience confirms it through the Holy Spirit –2I have great sorrow and unceasing anguish in my heart.3For I could wish that I myself were cursed and cut off from Christ for the sake of my people, those of my own race,4the people of Israel. Theirs is the adoption to sonship; theirs the divine glory, the covenants, the receiving of the law, the temple worship and the promises.5Theirs are the patriarchs, and from them is traced the human ancestry of the Messiah, who is God over all, for ever praised!* Amen.
God’s sovereign choice
6It is not as though God’s word had failed. For not all who are descended from Israel are Israel.7Nor because they are his descendants are they all Abraham’s children. On the contrary, ‘It is through Isaac that your offspring will be reckoned.’8In other words, it is not the children by physical descent who are God’s children, but it is the children of the promise who are regarded as Abraham’s offspring.9For this was how the promise was stated: ‘At the appointed time I will return, and Sarah will have a son.’10Not only that, but Rebekah’s children were conceived at the same time by our father Isaac.11Yet, before the twins were born or had done anything good or bad – in order that God’s purpose in election might stand:12not by works but by him who calls – she was told, ‘The older will serve the younger.’13Just as it is written: ‘Jacob I loved, but Esau I hated.’14What then shall we say? Is God unjust? Not at all!15For he says to Moses, ‘I will have mercy on whom I have mercy, and I will have compassion on whom I have compassion.’16It does not, therefore, depend on human desire or effort, but on God’s mercy.17For Scripture says to Pharaoh: ‘I raised you up for this very purpose, that I might display my power in you and that my name might be proclaimed in all the earth.’18Therefore God has mercy on whom he wants to have mercy, and he hardens whom he wants to harden.19One of you will say to me: ‘Then why does God still blame us? For who is able to resist his will?’20But who are you, a human being, to talk back to God? ‘Shall what is formed say to the one who formed it, “Why did you make me like this?” ’21Does not the potter have the right to make out of the same lump of clay some pottery for special purposes and some for common use?22What if God, although choosing to show his wrath and make his power known, bore with great patience the objects of his wrath – prepared for destruction?23What if he did this to make the riches of his glory known to the objects of his mercy, whom he prepared in advance for glory –24even us, whom he also called, not only from the Jews but also from the Gentiles?25As he says in Hosea: ‘I will call them “my people” who are not my people; and I will call her “my loved one” who is not my loved one,’26and, ‘In the very place where it was said to them, “You are not my people,” there they will be called “children of the living God.” ’27Isaiah cries out concerning Israel: ‘Though the number of the Israelites be like the sand by the sea, only the remnant will be saved.28For the Lord will carry out his sentence on earth with speed and finality.’*29It is just as Isaiah said previously: ‘Unless the Lord Almighty had left us descendants, we would have become like Sodom, we would have been like Gomorrah.’
Israel’s unbelief
30What then shall we say? That the Gentiles, who did not pursue righteousness, have obtained it, a righteousness that is by faith;31but the people of Israel, who pursued the law as the way of righteousness, have not attained their goal.32Why not? Because they pursued it not by faith but as if it were by works. They stumbled over the ‘stumbling stone’.33As it is written: ‘See, I lay in Zion a stone that causes people to stumble and a rock that makes them fall, and the one who believes in him will never be put to shame.’
Noua Traducere Românească
Alegerea suverană a lui Dumnezeu
1Spun adevărul în Cristos, nu mint: conștiința mea mărturisește, prin Duhul Sfânt, pentru mine2că am o mare întristare și o durere neîncetată în inimă.3Căci aș vrea, mai degrabă, să fiu eu însumi blestemat* și despărțit de Cristos de dragul fraților mei, al rudelor mele după trup,4care sunt israeliți! Ale lor sunt înfierea*, slava*, legămintele, darea Legii, închinarea* și promisiunile.5Ai lor sunt patriarhii* și din ei a venit, după trup, Cristos, Care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci! Amin.6Dar aceasta nu înseamnă că a dat greș Cuvântul* lui Dumnezeu. Căci nu toți cei din Israel sunt Israel7și nu toți sunt copiii lui Avraam doar pentru că sunt sămânța lui, ci, așa cum este scris: „Prin Isaac își va primi numele sămânța* ta.“*8Aceasta înseamnă că nu copiii trupești sunt copiii lui Dumnezeu, ci copiii promisiunii sunt priviți ca sămânță.9Căci cuvântul promisiunii a fost acesta: „Cam pe vremea aceasta voi veni, iar Sara va avea un fiu.“*10Dar nu numai atât, ci și Rebeca a primit o promisiune, când a rămas însărcinată printr‑un singur om*, strămoșul* nostru Isaac.11Căci, deși gemenii nu se născuseră încă, nici nu făcuseră ceva bine sau rău (pentru ca scopul lui Dumnezeu în alegere să rămână, nu prin fapte, ci prin Cel Care cheamă),12i s‑a spus: „Cel mai mare îi va sluji celui mai tânăr.“*13Așa cum este scris: „Pe Iacov l‑am iubit, dar pe Esau l‑am urât.“*14Așadar, ce vom spune? Nu cumva este nedreptate din partea lui Dumnezeu? În niciun caz!15Căci lui Moise i‑a spus: „Eu voi avea milă de cel ce vreau să am milă și Mă voi îndura de cel ce vreau să Mă îndur.“*16Prin urmare, nu depinde de cel ce dorește, nici de cel ce aleargă, ci de Dumnezeu, Care are milă.17Căci Scriptura îi spune lui Faraon: „Te‑am ridicat tocmai pentru aceasta: ca să‑Mi arăt în tine puterea Mea și astfel Numele Meu să fie vestit pe întreg pământul.“*18Astfel, El are milă de cine dorește și împietrește pe cine dorește.19Dar îmi vei zice: „Atunci, de ce mai găsește vină?! Căci cine se poate împotrivi voii Lui?!“20Dar, mai degrabă, cine ești tu, omule, ca să te contrazici cu Dumnezeu?! Oare lucrul întocmit îi va spune celui care l‑a întocmit: „De ce m‑ai făcut așa?“?*21Sau nu are olarul autoritate peste lut, ca să facă, din același bulgăre de lut, un vas pentru o întrebuințare de cinste, iar altul pentru o întrebuințare lipsită de cinste?22Dar dacă Dumnezeu, dorind să‑Și arate mânia și să‑Și facă cunoscută puterea, a suportat cu multă răbdare niște vase ale mâniei, pregătite pentru distrugere,23pentru ca să‑Și facă cunoscută bogăția slavei Sale față de niște vase ale milei, pe care le pregătise mai dinainte pentru slavă?24Astfel, El ne‑a chemat și pe noi, nu numai dintre iudei, ci și dintre neamuri.25Așa cum spune în Osea: „Pe cel ce nu era poporul Meu îl voi numi«Popor al Meu», și pe cea care nu era iubită, o voi numi«Iubită».“*26Și „În locul unde li s‑a spus: «Voi nu sunteți poporul Meu!», acolo vor fi numiți«Fii ai Dumnezeului cel Viu».“*27Iar Isaia strigă despre Israel: „Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, doar rămășița va fi mântuită,28căci Domnul va duce la îndeplinire pe deplin și repede cuvântul rostit asupra pământului.“*29Și, așa cum a spus deja Isaia: „Dacă Domnul Oștirilor* nu ne‑ar fi lăsat o sămânță, am fi ajuns ca Sodoma și ne‑am fi asemănat cu Gomora.“*
Necredința lui Israel
30Și atunci ce vom spune? Neamurile, care n‑au urmărit dreptatea, au obținut o dreptate, și anume o dreptate care este prin credință.31Însă Israel, care urmărea o lege a dreptății, n‑a ajuns la această lege.32De ce? Pentru că n‑a urmărit‑o prin credință, ci, ca și cum ar fi fost posibil, prin fapte. Ei s‑au lovit de Piatra de poticnire,33așa cum este scris: „Iată, așez în Sion o Piatră de poticnire și o Stâncă de cădere. Cel ce crede în El nu va fi făcut de rușine.“*
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.