Sprüche 8 | New International Version Noua Traducere Românească

Sprüche 8 | New International Version

Wisdom’s call

1 Does not wisdom call out? Does not understanding raise her voice? 2 At the highest point along the way, where the paths meet, she takes her stand; 3 beside the gate leading into the city, at the entrance, she cries aloud: 4 ‘To you, O people, I call out; I raise my voice to all humanity. 5 You who are simple, gain prudence; you who are foolish, set your hearts on it.* 6 Listen, for I have trustworthy things to say; I open my lips to speak what is right. 7 My mouth speaks what is true, for my lips detest wickedness. 8 All the words of my mouth are just; none of them is crooked or perverse. 9 To the discerning all of them are right; they are upright to those who have found knowledge. 10 Choose my instruction instead of silver, knowledge rather than choice gold, 11 for wisdom is more precious than rubies, and nothing you desire can compare with her. 12 ‘I, wisdom, dwell together with prudence; I possess knowledge and discretion. 13 To fear the Lord is to hate evil; I hate pride and arrogance, evil behaviour and perverse speech. 14 Counsel and sound judgment are mine; I have insight, I have power. 15 By me kings reign and rulers issue decrees that are just; 16 by me princes govern, and nobles – all who rule on earth.* 17 I love those who love me, and those who seek me find me. 18 With me are riches and honour, enduring wealth and prosperity. 19 My fruit is better than fine gold; what I yield surpasses choice silver. 20 I walk in the way of righteousness, along the paths of justice, 21 bestowing a rich inheritance on those who love me and making their treasuries full. 22 ‘The Lord brought me forth as the first of his works,** before his deeds of old; 23 I was formed long ages ago, at the very beginning, when the world came to be. 24 When there were no watery depths, I was given birth, when there were no springs overflowing with water; 25 before the mountains were settled in place, before the hills, I was given birth, 26 before he made the world or its fields or any of the dust of the earth. 27 I was there when he set the heavens in place, when he marked out the horizon on the face of the deep, 28 when he established the clouds above and fixed securely the fountains of the deep, 29 when he gave the sea its boundary so that the waters would not overstep his command, and when he marked out the foundations of the earth. 30 Then I was constantly* at his side. I was filled with delight day after day, rejoicing always in his presence, 31 rejoicing in his whole world and delighting in the human race. 32 ‘Now then, my children, listen to me; blessed are those who keep my ways. 33 Listen to my instruction and be wise; do not disregard it. 34 Blessed are those who listen to me, watching daily at my doors, waiting at my doorway. 35 For those who find me find life and receive favour from the Lord. 36 But those who fail to find me harm themselves; all who hate me love death.’

Holy Bible, New International Version ® (Anglicised), NIV TM Copyright © 1979, 1984, 2011 by Biblica, Inc. Used with permission. All rights reserved worldwide. The “New International Version” is a trademark registered in the European Union Intellectual Property Office (EUIPO) and United States Patent and Trademark Office by Biblica, Inc. The “NIV”, “Biblica”, “International Bible Society” and the Biblica Logo are trademarks registered in the United States Patent and Trademark Office by Biblica, Inc. Used with permission.

Noua Traducere Românească

Chemarea înțelepciunii

1 Nu strigă înțelepciunea? Nu‑și înalță priceperea glasul? 2 Ea stă pe vârful înălțimilor, de‑a lungul drumului, la răspântia* cărărilor. 3 Strigă tare lângă porți, în fața* cetății, la intrarea ușilor: 4 „Oamenilor, către voi strig și spre fiii omului se îndreaptă glasul meu! 5 O, naivilor, înțelegeți prudența! Nesăbuiților, înțelegeți priceperea! 6 Ascultați, căci am să vă spun lucruri mari, și buzele mele vor rosti ce este drept! 7 Căci cerul gurii mele rostește adevărul, iar răutatea este o urâciune pentru buzele mele. 8 Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, nu este nimic sucit sau pervertit în ele. 9 Toate sunt clare pentru cel priceput și drepte pentru cei ce au găsit cunoștința. 10 Primiți îndrumarea mea în loc de argint, și cunoștința mai mult decât aurul ales. 11 Căci înțelepciunea este mai bună decât rubinele și orice ți‑ai dori nu se poate compara cu ea. 12 Eu, înțelepciunea, locuiesc împreună cu prudența; eu găsesc cunoștința și discernământul. 13 Teama de DOMNUL este să urăști răul. Eu urăsc mândria și aroganța, calea rea și gura care spune lucruri pervertite. 14 Al meu este sfatul și înțelepciunea; a mea este priceperea, a mea este puterea. 15 Prin mine domnesc împărații și conducătorii decretează dreptatea. 16 Prin mine domnesc prinții și nobilii, toți judecătorii dreptății. 17 Eu iubesc pe cei ce mă iubesc, și cei ce mă caută cu ardoare mă vor găsi. 18 Cu mine sunt bogăția și gloria, avuția trainică și dreptatea. 19 Rodul meu este mai bun decât aurul, da, decât aurul pur, și venitul meu decât argintul ales. 20 Eu merg pe calea dreptății, pe mijlocul cărărilor judecății, 21 ca să le dau o moștenire celor ce mă iubesc și să le umplu vistieriile. 22 DOMNUL mă avea la începutul căii* Lui,* înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui. 23 Eu am fost desemnată din veșnicie, de la început, înainte de a fi pământul. 24 Eu am fost născută când nu erau adâncuri, când nu erau izvoare încărcate cu apă. 25 Înainte de așezarea munților, înainte de a fi dealurile, am fost născută eu, 26 când El nu făcuse încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă a pulberii lumii. 27 Când a întemeiat El cerurile, eu eram acolo; când a trasat orizontul pe fața adâncului, 28 când a așezat norii sus și a întărit izvoarele adâncului, 29 când a așezat hotar mării, ca apele să nu treacă peste hotărârea* Sa, când a trasat temeliile pământului, 30 eu eram meșterul de lângă El și zi de zi eram în desfătări, jucându‑mă tot timpul în fața Lui, 31 jucându‑mă cu lumea pământului Său și avându‑i ca desfătări pe fiii omului. 32 Acum deci, fiilor, ascultați‑mă! Ferice de cei ce păzesc căile mele! 33 Ascultați îndrumarea și fiți înțelepți; n‑o ignorați! 34 Ferice de omul care mă ascultă, care veghează zilnic la porțile mele, păzind stâlpii ușilor mele. 35 Fiindcă oricine mă găsește pe mine, găsește viața și primește astfel bunăvoința DOMNULUI. 36 Dar cel care dă greș în a mă găsi se rănește singur; toți cei ce mă urăsc iubesc moartea.“