Lukas 5 | New International Version

Jesus calls his first disciples

1 One day as Jesus was standing by the Lake of Gennesaret,* the people were crowding round him and listening to the word of God. 2 He saw at the water’s edge two boats, left there by the fishermen, who were washing their nets. 3 He got into one of the boats, the one belonging to Simon, and asked him to put out a little from the shore. Then he sat down and taught the people from the boat. 4 When he had finished speaking, he said to Simon, ‘Put out into deep water, and let down the nets for a catch.’ 5 Simon answered, ‘Master, we’ve worked hard all night and haven’t caught anything. But because you say so, I will let down the nets.’ 6 When they had done so, they caught such a large number of fish that their nets began to break. 7 So they signalled to their partners in the other boat to come and help them, and they came and filled both boats so full that they began to sink. 8 When Simon Peter saw this, he fell at Jesus’ knees and said, ‘Go away from me, Lord; I am a sinful man!’ 9 For he and all his companions were astonished at the catch of fish they had taken, 10 and so were James and John, the sons of Zebedee, Simon’s partners. Then Jesus said to Simon, ‘Don’t be afraid; from now on you will fish for people.’ 11 So they pulled their boats up on shore, left everything and followed him.

Jesus heals a man with leprosy

12 While Jesus was in one of the towns, a man came along who was covered with leprosy.* When he saw Jesus, he fell with his face to the ground and begged him, ‘Lord, if you are willing, you can make me clean.’ 13 Jesus reached out his hand and touched the man. ‘I am willing,’ he said. ‘Be clean!’ And immediately the leprosy left him. 14 Then Jesus ordered him, ‘Don’t tell anyone, but go, show yourself to the priest and offer the sacrifices that Moses commanded for your cleansing, as a testimony to them.’ 15 Yet the news about him spread all the more, so that crowds of people came to hear him and to be healed of their illnesses. 16 But Jesus often withdrew to lonely places and prayed.

Jesus forgives and heals a paralysed man

17 One day Jesus was teaching, and Pharisees and teachers of the law were sitting there. They had come from every village of Galilee and from Judea and Jerusalem. And the power of the Lord was with Jesus to heal those who were ill. 18 Some men came carrying a paralysed man on a mat and tried to take him into the house to lay him before Jesus. 19 When they could not find a way to do this because of the crowd, they went up on the roof and lowered him on his mat through the tiles into the middle of the crowd, right in front of Jesus. 20 When Jesus saw their faith, he said, ‘Friend, your sins are forgiven.’ 21 The Pharisees and the teachers of the law began thinking to themselves, ‘Who is this fellow who speaks blasphemy? Who can forgive sins but God alone?’ 22 Jesus knew what they were thinking and asked, ‘Why are you thinking these things in your hearts? 23 Which is easier: to say, “Your sins are forgiven,” or to say, “Get up and walk”? 24 But I want you to know that the Son of Man has authority on earth to forgive sins.’ So he said to the paralysed man, ‘I tell you, get up, take your mat and go home.’ 25 Immediately he stood up in front of them, took what he had been lying on and went home praising God. 26 Everyone was amazed and gave praise to God. They were filled with awe and said, ‘We have seen remarkable things today.’

Jesus calls Levi and eats with sinners

27 After this, Jesus went out and saw a tax collector by the name of Levi sitting at his tax booth. ‘Follow me,’ Jesus said to him, 28 and Levi got up, left everything and followed him. 29 Then Levi held a great banquet for Jesus at his house, and a large crowd of tax collectors and others were eating with them. 30 But the Pharisees and the teachers of the law who belonged to their sect complained to his disciples, ‘Why do you eat and drink with tax collectors and sinners?’ 31 Jesus answered them, ‘It is not the healthy who need a doctor, but those who are ill. 32 I have not come to call the righteous, but sinners to repentance.’

Jesus questioned about fasting

33 They said to him, ‘John’s disciples often fast and pray, and so do the disciples of the Pharisees, but yours go on eating and drinking.’ 34 Jesus answered, ‘Can you make the friends of the bridegroom fast while he is with them? 35 But the time will come when the bridegroom will be taken from them; in those days they will fast.’ 36 He told them this parable: ‘No-one tears a piece out of a new garment to patch an old one. Otherwise, they will have torn the new garment, and the patch from the new will not match the old. 37 And no-one pours new wine into old wineskins. Otherwise, the new wine will burst the skins; the wine will run out and the wineskins will be ruined. 38 No, new wine must be poured into new wineskins. 39 And no-one after drinking old wine wants the new, for they say, “The old is better.” ’

Noua Traducere Românească

Chemarea primilor apostoli

1 În timp ce Se afla lângă lacul Ghenezaret* și mulțimea se înghesuia în jurul Lui ca să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, 2 Isus a văzut două bărci trase la marginea lacului. Pescarii coborâseră din ele și‑și spălau năvoadele. 3 S‑a urcat într‑una din bărci, care era a lui Simon, și l‑a rugat s‑o depărteze puțin de la țărm. Apoi S‑a așezat și, din barcă, a început să dea învățătură mulțimilor. 4 Când a terminat de vorbit, i‑a zis lui Simon: – Depărtează barca la apă adâncă și aruncați‑vă năvoadele pentru pescuit! 5 Simon, răspunzând, a zis: – Stăpâne, toată noaptea ne‑am ostenit, dar n‑am prins nimic. Totuși, la cuvântul Tău, voi arunca năvoadele. 6 Au făcut așa și au prins atât de mulți pești, încât începuse să li se rupă năvoadele. 7 Le‑au făcut semn confraților lor din cealaltă barcă, să vină să‑i ajute. Aceștia au venit și au umplut amândouă bărcile cu atât de mult pește, încât erau să se scufunde. 8 Când Simon Petru a văzut ce s‑a întâmplat, a căzut la genunchii lui Isus și I‑a zis: – Doamne, pleacă de la mine, pentru că sunt un om păcătos! 9 Căci atât el, cât și cei ce erau împreună cu el fuseseră cuprinși de uimire datorită capturii de pește pe care o reușiseră. 10 La fel erau și Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, confrații lui Simon. Isus i‑a răspuns lui Simon: – Nu te teme! De acum înainte vei fi pescar de oameni! 11 După ce au adus bărcile la țărm, au lăsat totul și L‑au urmat.

Curățirea unui bolnav de lepră

12 În timp ce El era într‑una dintre cetăți, iată că un om plin de lepră*, când L‑a văzut pe Isus, s‑a aruncat cu fața la pământ și L‑a rugat fierbinte, zicând: – Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești*! 13 Isus a întins mâna, l‑a atins și a zis: – Da, vreau. Fii curățit! Și imediat lepra s‑a depărtat de la el. 14 Isus i‑a poruncit: – Să nu spui nimănui, ci du‑te, arată‑te preotului și adu un dar pentru curățirea ta, așa cum a poruncit Moise,* ca mărturie pentru ei. 15 Dar vestea cu privire la El se răspândea tot mai mult, astfel că mulțimi mari de oameni se adunau să‑L asculte și să fie vindecați de neputințele lor. 16 El însă Se retrăgea în locuri pustii și Se ruga.

Vindecarea unui paralitic

17 Într‑una din zile, în timp ce El dădea învățătură, erau acolo și niște farisei* și învățători ai Legii*, care veniseră de prin toate satele Galileei și ale Iudeei și din Ierusalim. Puterea Domnului era cu El, ca să vindece. 18 Și iată că niște oameni aduceau pe pat* un om care era paralizat. Ei încercau să intre cu el, ca să‑l pună înaintea lui Isus. 19 Dar fiindcă n‑au găsit cum să‑l aducă înăuntru din cauza mulțimii, s‑au urcat pe acoperișul* casei și l‑au coborât cu patul printre cărămizi*, în mijlocul mulțimii, înaintea lui Isus. 20 Văzând Isus credința lor, a zis: „Omule, păcatele îți sunt iertate!“ 21 Cărturarii* și fariseii au început să‑și zică: „Cine este Acesta Care rostește blasfemii? Cine poate ierta păcatele, în afară de singurul Dumnezeu?!“ 22 Însă Isus, cunoscând gândurile lor, a răspuns, zicându‑le: „De ce gândiți astfel în inimile voastre? 23 Ce este mai ușor, a spune: «Păcatele îți sunt iertate!» sau a spune: «Ridică‑te și umblă!»? 24 Dar, ca să știți că Fiul Omului* are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele, ție îți spun – i‑a zis El celui ce era paralizat – ridică‑te, ia‑ți patul și du‑te acasă!“ 25 Și deodată el s‑a ridicat înaintea lor, și‑a luat patul pe care zăcuse și s‑a dus acasă, slăvindu‑L pe Dumnezeu. 26 Pe toți i‑a cuprins uimirea și Îl slăveau pe Dumnezeu. S‑au umplut de teamă și au zis: „Astăzi am văzut lucruri nemaiîntâlnite!“

Chemarea lui Levi

27 După toate acestea, Isus a ieșit afară și a văzut un vameș, pe nume Levi*, șezând la vamă*. El i‑a zis: „Urmează‑Mă!“ 28 El a lăsat totul, s‑a ridicat și L‑a urmat. 29 Apoi Levi a dat un mare ospăț la el acasă pentru Isus. Și o mare mulțime de vameși și de alți oaspeți luau masa împreună cu ei. 30 Fariseii și cărturarii murmurau împotriva ucenicilor Lui, zicând: – De ce mâncați și beți împreună cu vameșii și cu păcătoșii*? 31 Însă Isus, răspunzând, le‑a zis: – Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci bolnavii. 32 Eu n‑am venit să‑i chem la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși.

Despre post

33 Ei I‑au zis: – Ucenicii* lui Ioan, ca și cei ai fariseilor, postesc des* și fac rugăciuni, dar ai Tăi mănâncă și beau! 34 Isus le‑a răspuns: – Puteți să‑i faceți pe nuntași să postească în timp ce mirele este cu ei? 35 Însă vor veni zile când mirele va fi luat de la ei și atunci, în zilele acelea, vor posti. 36 Le‑a spus apoi și o pildă*: – Nimeni nu rupe un petic dintr‑o haină nouă ca să‑l aplice la o haină veche. Altfel, o va rupe și pe cea nouă, iar peticul de la cea nouă nu se va potrivi la cea veche. 37 Și nimeni nu toarnă vin nou în burdufuri vechi. Altfel, vinul cel nou va crăpa burdufurile, iar el se va vărsa și burdufurile vor fi distruse. 38 Ci vinul nou trebuie turnat în burdufuri noi. 39 Și nimeni nu vrea să bea vin nou după ce a băut vin vechi, pentru că zice: „Cel vechi este mai bun*!“

Lukas 5 | New International Version Noua Traducere Românească