Johannes 8 | New International Version

1 but Jesus went to the Mount of Olives. 2 At dawn he appeared again in the temple courts, where all the people gathered round him, and he sat down to teach them. 3 The teachers of the law and the Pharisees brought in a woman caught in adultery. They made her stand before the group 4 and said to Jesus, ‘Teacher, this woman was caught in the act of adultery. 5 In the Law Moses commanded us to stone such women. Now what do you say?’ 6 They were using this question as a trap, in order to have a basis for accusing him. But Jesus bent down and started to write on the ground with his finger. 7 When they kept on questioning him, he straightened up and said to them, ‘Let any one of you who is without sin be the first to throw a stone at her.’ 8 Again he stooped down and wrote on the ground. 9 At this, those who heard began to go away one at a time, the older ones first, until only Jesus was left, with the woman still standing there. 10 Jesus straightened up and asked her, ‘Woman, where are they? Has no-one condemned you?’ 11 ‘No-one, sir,’ she said. ‘Then neither do I condemn you,’ Jesus declared. ‘Go now and leave your life of sin.’

Dispute over Jesus’ testimony

12 When Jesus spoke again to the people, he said, ‘I am the light of the world. Whoever follows me will never walk in darkness, but will have the light of life.’ 13 The Pharisees challenged him, ‘Here you are, appearing as your own witness; your testimony is not valid.’ 14 Jesus answered, ‘Even if I testify on my own behalf, my testimony is valid, for I know where I came from and where I am going. But you have no idea where I come from or where I am going. 15 You judge by human standards; I pass judgment on no-one. 16 But if I do judge, my decisions are true, because I am not alone. I stand with the Father, who sent me. 17 In your own Law it is written that the testimony of two witnesses is true. 18 I am one who testifies for myself; my other witness is the Father, who sent me.’ 19 Then they asked him, ‘Where is your father?’ ‘You do not know me or my Father,’ Jesus replied. ‘If you knew me, you would know my Father also.’ 20 He spoke these words while teaching in the temple courts near the place where the offerings were put. Yet no-one seized him, because his hour had not yet come.

Dispute over who Jesus is

21 Once more Jesus said to them, ‘I am going away, and you will look for me, and you will die in your sin. Where I go, you cannot come.’ 22 This made the Jews ask, ‘Will he kill himself? Is that why he says, “Where I go, you cannot come”?’ 23 But he continued, ‘You are from below; I am from above. You are of this world; I am not of this world. 24 I told you that you would die in your sins; if you do not believe that I am he, you will indeed die in your sins.’ 25 ‘Who are you?’ they asked. ‘Just what I have been telling you from the beginning,’ Jesus replied. 26 ‘I have much to say in judgment of you. But he who sent me is trustworthy, and what I have heard from him I tell the world.’ 27 They did not understand that he was telling them about his Father. 28 So Jesus said, ‘When you have lifted up* the Son of Man, then you will know that I am he and that I do nothing on my own but speak just what the Father has taught me. 29 The one who sent me is with me; he has not left me alone, for I always do what pleases him.’ 30 Even as he spoke, many believed in him.

Dispute over whose children Jesus’ opponents are

31 To the Jews who had believed him, Jesus said, ‘If you hold to my teaching, you are really my disciples. 32 Then you will know the truth, and the truth will set you free.’ 33 They answered him, ‘We are Abraham’s descendants and have never been slaves of anyone. How can you say that we shall be set free?’ 34 Jesus replied, ‘Very truly I tell you, everyone who sins is a slave to sin. 35 Now a slave has no permanent place in the family, but a son belongs to it for ever. 36 So if the Son sets you free, you will be free indeed. 37 I know you are Abraham’s descendants. Yet you are looking for a way to kill me, because you have no room for my word. 38 I am telling you what I have seen in the Father’s presence, and you are doing what you have heard from your father.*’ 39 ‘Abraham is our father,’ they answered. ‘If you were Abraham’s children,’ said Jesus, ‘then you would* do what Abraham did. 40 As it is, you are looking for a way to kill me, a man who has told you the truth that I heard from God. Abraham did not do such things. 41 You are doing the works of your own father.’ ‘We are not illegitimate children,’ they protested. ‘The only Father we have is God himself.’ 42 Jesus said to them, ‘If God were your Father, you would love me, for I have come here from God. I have not come on my own; God sent me. 43 Why is my language not clear to you? Because you are unable to hear what I say. 44 You belong to your father, the devil, and you want to carry out your father’s desires. He was a murderer from the beginning, not holding to the truth, for there is no truth in him. When he lies, he speaks his native language, for he is a liar and the father of lies. 45 Yet because I tell the truth, you do not believe me! 46 Can any of you prove me guilty of sin? If I am telling the truth, why don’t you believe me? 47 Whoever belongs to God hears what God says. The reason you do not hear is that you do not belong to God.’

Jesus’ claims about himself

48 The Jews answered him, ‘Aren’t we right in saying that you are a Samaritan and demon-possessed?’ 49 ‘I am not possessed by a demon,’ said Jesus, ‘but I honour my Father and you dishonour me. 50 I am not seeking glory for myself; but there is one who seeks it, and he is the judge. 51 Very truly I tell you, whoever obeys my word will never see death.’ 52 At this they exclaimed, ‘Now we know that you are demon-possessed! Abraham died and so did the prophets, yet you say that whoever obeys your word will never taste death. 53 Are you greater than our father Abraham? He died, and so did the prophets. Who do you think you are?’ 54 Jesus replied, ‘If I glorify myself, my glory means nothing. My Father, whom you claim as your God, is the one who glorifies me. 55 Though you do not know him, I know him. If I said I did not, I would be a liar like you, but I do know him and obey his word. 56 Your father Abraham rejoiced at the thought of seeing my day; he saw it and was glad.’ 57 ‘You are not yet fifty years old,’ they said to him, ‘and you have seen Abraham!’ 58 ‘Very truly I tell you,’ Jesus answered, ‘before Abraham was born, I am!’ 59 At this, they picked up stones to stone him, but Jesus hid himself, slipping away from the temple grounds.

Noua Traducere Românească

Femeia prinsă în adulter

1 Isus S‑a dus spre Muntele Măslinilor. 2 Dis‑de‑dimineață a venit iarăși în Templu și tot poporul a venit la El. Isus S‑a așezat și a început să‑i învețe. 3 Cărturarii* și fariseii au adus o femeie care fusese prinsă în adulter și au pus‑o să stea în mijlocul lor. 4 Ei I‑au zis: – Învățătorule, această femeie a fost prinsă chiar în timp ce comitea adulterul. 5 În Lege, Moise ne‑a poruncit să omorâm cu pietre astfel de femei.* Tu deci ce zici? 6 Spuneau lucrul acesta ca să‑L pună la încercare, pentru ca să aibă cu ce să‑L acuze. Isus însă S‑a aplecat și a început să scrie cu degetul pe pământ. 7 Cum ei continuau să‑L întrebe, El S‑a ridicat și le‑a zis: – Acela dintre voi care este fără păcat să arunce primul cu piatra în ea! 8 Apoi S‑a aplecat din nou și a continuat să scrie pe pământ. 9 Auzind aceste cuvinte și fiind mustrați de cugetul lor, au ieșit afară unul câte unul, începând de la cei bătrâni, până la cei din urmă, iar Isus a rămas singur cu femeia care stătea în mijloc. 10 Isus S‑a ridicat și a întrebat‑o: – Femeie, unde sunt acei acuzatori ai tăi? Nimeni nu te‑a condamnat? 11 Ea a răspuns: – Nimeni, Doamne! Isus i‑a zis: – Nici Eu nu te condamn. Du‑te și, de acum înainte, să nu mai păcătuiești!

Veridicitatea mărturiei lui Isus

12 Isus le‑a vorbit din nou, zicând: – Eu sunt Lumina lumii. Cel ce Mă urmează pe Mine nu va umbla niciodată în întunecime, ci va avea Lumina vieții. 13 Fariseii I‑au zis: – Tu mărturisești despre Tine Însuți, deci mărturia Ta nu este adevărată. 14 Isus a răspuns și le‑a zis: – Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, totuși mărturia Mea este adevărată, pentru că Eu știu de unde vin și unde Mă duc, dar voi nu știți nici de unde vin și nici unde Mă duc. 15 Voi judecați după înfățișare. Eu nu judec pe nimeni. 16 Și chiar dacă aș judeca, judecata Mea este adevărată, pentru că Eu nu sunt singur, ci sunt împreună cu Tatăl Care M‑a trimis. 17 Chiar în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată.* 18 Sunt Eu Cel Care mărturisesc despre Mine Însumi, și apoi despre Mine mai mărturisește și Tatăl Care M‑a trimis. 19 Atunci ei L‑au întrebat: – Unde este Tatăl Tău? Isus a răspuns: – Voi nu Mă cunoașteți nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M‑ați cunoaște pe Mine, L‑ați cunoaște și pe Tatăl Meu. 20 Aceste cuvinte le‑a spus în vistierie*, în timp ce dădea învățătură în Templu, dar nu L‑a arestat nimeni, pentru că încă nu‑I sosise ceasul. 21 El le‑a zis iarăși: – Eu Mă duc, iar voi Mă veți căuta, însă veți muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni. 22 Atunci iudeii au zis: – Doar n‑o avea de gând să Se omoare, de zice: „Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni“? 23 El le‑a zis: – Voi sunteți de jos; Eu sunt de sus. Voi sunteți din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta. 24 De aceea v‑am spus că veți muri în păcatele voastre. Căci dacă nu credeți că Eu sunt*, veți muri în păcatele voastre. 25 Ei L‑au întrebat: – Cine ești Tu? Isus le‑a răspuns: – Ceea ce vă tot spun de la început. 26 Eu am multe de zis și de judecat cu privire la voi, însă Cel Ce M‑a trimis este adevărat, iar Eu, ceea ce am auzit de la El, aceea spun lumii. 27 Ei nu și‑au dat seama că le vorbea despre Tatăl. 28 Isus le‑a zis: – Când Îl veți înălța pe Fiul Omului, atunci veți cunoaște că Eu sunt și că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci spun aceste lucruri așa cum M‑a învățat Tatăl. 29 Iar Cel Ce M‑a trimis este cu Mine. El nu M‑a lăsat singur, pentru că Eu fac întotdeauna ceea ce Îi este plăcut. 30 În timp ce spunea aceste lucruri, mulți au crezut în El.

Urmașii lui Avraam

31 Atunci Isus le‑a zis iudeilor care crezuseră în El: – Dacă rămâneți în Cuvântul Meu, atunci sunteți într-adevăr ucenicii Mei. 32 Veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va elibera. 33 Ei I‑au răspuns: – Suntem sămânța lui Avraam și niciodată n‑am slujit ca sclavi nimănui. Deci cum spui Tu: „Veți fi liberi“?! 34 Isus le‑a răspuns: – Adevărat, adevărat vă spun că oricine face păcatul* este sclav al păcatului. 35 Și sclavul nu rămâne pe veci în casă, însă fiul rămâne pe veci. 36 Deci, dacă Fiul vă eliberează, veți fi cu adevărat liberi. 37 Știu că sunteți sămânța lui Avraam, dar cu toate acestea căutați să Mă omorâți, pentru că nu pătrunde în voi Cuvântul Meu. 38 Eu spun ceea ce am văzut la* Tatăl, iar voi faceți ceea ce ați auzit de la tatăl vostru*. 39 Ei au răspuns și I‑au zis: – Tatăl nostru este Avraam! Isus le‑a zis: – Dacă ați fi copiii lui Avraam, ați face* faptele lui Avraam. 40 Însă acum încercați să Mă omorâți pe Mine, un Om Care v‑am spus adevărul pe care l‑am auzit de la Dumnezeu. Așa ceva Avraam n‑a făcut. 41 Voi faceți deci faptele tatălui vostru. Atunci I‑au zis: – Noi nu suntem născuți din curvie*. Avem un singur Tată: pe Dumnezeu! 42 Isus le‑a zis: – Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, atunci M‑ați iubi, pentru că Eu de la Dumnezeu am ieșit și am venit. Căci Eu n‑am venit de la Mine Însumi, ci El M‑a trimis. 43 De ce nu înțelegeți vorbirea Mea? Pentru că nu puteți asculta Cuvântul Meu. 44 Voi sunteți de la tatăl vostru, diavolul, și doriți să împliniți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș și n‑a stat în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale lui, pentru că este mincinos și tatăl minciunii*! 45 Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeți. 46 Care dintre voi Mă poate dovedi vinovat de păcat? Dacă spun adevărul, de ce nu Mă credeți? 47 Cel care este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu. Voi de aceea nu ascultați, pentru că nu sunteți din Dumnezeu.

Isus este înainte de Avraam

48 Iudeii au răspuns și I‑au zis: – Nu zicem noi bine că ești samaritean* și că ai demon?! 49 Isus a răspuns: – Eu nu am demon, ci Îl cinstesc pe Tatăl Meu, iar voi Mă necinstiți pe Mine. 50 Totuși, Eu nu caut slava Mea; este Unul Care o caută și judecă. 51 Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzește cineva Cuvântul Meu, în veci nu va vedea moartea! 52 Atunci iudeii I‑au zis: – Acum știm că ai demon! Avraam a murit, profeții – de asemenea, și Tu zici: „Dacă păzește cineva Cuvântul Meu, în veci nu va gusta moartea!“ 53 Doar nu ești Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit?! Și profeții au murit! Cine pretinzi Tu că ești?! 54 Isus a răspuns: – Dacă Eu Mă slăvesc pe Mine Însumi, slava Mea nu înseamnă nimic. Tatăl Meu este Cel Care Mă slăvește, Cel despre Care voi spuneți: „Este Dumnezeul nostru!“, 55 deși nu‑L cunoașteți. Eu însă Îl cunosc, iar dacă aș spune că nu‑L cunosc, aș fi și Eu un mincinos ca voi. Dar Îl cunosc și păzesc Cuvântul Lui. 56 Avraam, tatăl vostru, s‑a bucurat nespus de mult că are să vadă ziua Mea; și a văzut‑o și s‑a bucurat. 57 Atunci iudeii I‑au zis: – N‑ai nici cincizeci de ani și l‑ai văzut pe Avraam?! 58 Isus le‑a răspuns: – Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte să se fi născut Avraam, Eu sunt*! 59 Atunci au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S‑a ascuns și a ieșit din Templu.

Johannes 8 | New International Version Noua Traducere Românească