Johannes 4 | New International Version

Jesus talks with a Samaritan woman

1 Now Jesus learned that the Pharisees had heard that he was gaining and baptising more disciples than John – 2 although in fact it was not Jesus who baptised, but his disciples. 3 So he left Judea and went back once more to Galilee. 4 Now he had to go through Samaria. 5 So he came to a town in Samaria called Sychar, near the plot of ground Jacob had given to his son Joseph. 6 Jacob’s well was there, and Jesus, tired as he was from the journey, sat down by the well. It was about noon. 7 When a Samaritan woman came to draw water, Jesus said to her, ‘Will you give me a drink?’ 8 (His disciples had gone into the town to buy food.) 9 The Samaritan woman said to him, ‘You are a Jew and I am a Samaritan woman. How can you ask me for a drink?’ (For Jews do not associate with Samaritans.*) 10 Jesus answered her, ‘If you knew the gift of God and who it is that asks you for a drink, you would have asked him and he would have given you living water.’ 11 ‘Sir,’ the woman said, ‘you have nothing to draw with and the well is deep. Where can you get this living water? 12 Are you greater than our father Jacob, who gave us the well and drank from it himself, as did also his sons and his livestock?’ 13 Jesus answered, ‘Everyone who drinks this water will be thirsty again, 14 but whoever drinks the water I give them will never thirst. Indeed, the water I give them will become in them a spring of water welling up to eternal life.’ 15 The woman said to him, ‘Sir, give me this water so that I won’t get thirsty and have to keep coming here to draw water.’ 16 He told her, ‘Go, call your husband and come back.’ 17 ‘I have no husband,’ she replied. Jesus said to her, ‘You are right when you say you have no husband. 18 The fact is, you have had five husbands, and the man you now have is not your husband. What you have just said is quite true.’ 19 ‘Sir,’ the woman said, ‘I can see that you are a prophet. 20 Our ancestors worshipped on this mountain, but you Jews claim that the place where we must worship is in Jerusalem.’ 21 ‘Woman,’ Jesus replied, ‘believe me, a time is coming when you will worship the Father neither on this mountain nor in Jerusalem. 22 You Samaritans worship what you do not know; we worship what we do know, for salvation is from the Jews. 23 Yet a time is coming and has now come when the true worshippers will worship the Father in the Spirit and in truth, for they are the kind of worshippers the Father seeks. 24 God is spirit, and his worshippers must worship in the Spirit and in truth.’ 25 The woman said, ‘I know that Messiah’ (called Christ) ‘is coming. When he comes, he will explain everything to us.’ 26 Then Jesus declared, ‘I, the one speaking to you – I am he.’

The disciples rejoin Jesus

27 Just then his disciples returned and were surprised to find him talking with a woman. But no-one asked, ‘What do you want?’ or ‘Why are you talking with her?’ 28 Then, leaving her water jar, the woman went back to the town and said to the people, 29 ‘Come, see a man who told me everything I’ve ever done. Could this be the Messiah?’ 30 They came out of the town and made their way towards him. 31 Meanwhile his disciples urged him, ‘Rabbi, eat something.’ 32 But he said to them, ‘I have food to eat that you know nothing about.’ 33 Then his disciples said to each other, ‘Could someone have brought him food?’ 34 ‘My food,’ said Jesus, ‘is to do the will of him who sent me and to finish his work. 35 Don’t you have a saying, “It’s still four months until harvest”? I tell you, open your eyes and look at the fields! They are ripe for harvest. 36 Even now the one who reaps draws a wage and harvests a crop for eternal life, so that the sower and the reaper may be glad together. 37 Thus the saying “One sows and another reaps” is true. 38 I sent you to reap what you have not worked for. Others have done the hard work, and you have reaped the benefits of their labour.’

Many Samaritans believe

39 Many of the Samaritans from that town believed in him because of the woman’s testimony, ‘He told me everything I’ve ever done.’ 40 So when the Samaritans came to him, they urged him to stay with them, and he stayed two days. 41 And because of his words many more became believers. 42 They said to the woman, ‘We no longer believe just because of what you said; now we have heard for ourselves, and we know that this man really is the Saviour of the world.’

Jesus heals an official’s son

43 After the two days he left for Galilee. 44 (Now Jesus himself had pointed out that a prophet has no honour in his own country.) 45 When he arrived in Galilee, the Galileans welcomed him. They had seen all that he had done in Jerusalem at the Passover Festival, for they also had been there. 46 Once more he visited Cana in Galilee, where he had turned the water into wine. And there was a certain royal official whose son lay ill at Capernaum. 47 When this man heard that Jesus had arrived in Galilee from Judea, he went to him and begged him to come and heal his son, who was close to death. 48 ‘Unless you people see signs and wonders,’ Jesus told him, ‘you will never believe.’ 49 The royal official said, ‘Sir, come down before my child dies.’ 50 ‘Go,’ Jesus replied, ‘your son will live.’ The man took Jesus at his word and departed. 51 While he was still on the way, his servants met him with the news that his boy was living. 52 When he enquired as to the time when his son got better, they said to him, ‘Yesterday, at one in the afternoon, the fever left him.’ 53 Then the father realised that this was the exact time at which Jesus had said to him, ‘Your son will live.’ So he and his whole household believed. 54 This was the second sign Jesus performed after coming from Judea to Galilee.

Noua Traducere Românească

Isus și femeia samariteancă

1 Când a aflat Isus* că fariseii au auzit că El face și botează mai mulți ucenici decât Ioan – 2 cu toate că nu Isus Însuși boteza, ci ucenicii Lui – 3 a părăsit Iudeea și S‑a întors iarăși în Galileea. 4 Însă trebuia să treacă prin Samaria. 5 Prin urmare, a ajuns într‑o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care Iacov i‑l dăduse fiului său Iosif. 6 Acolo era o fântână a lui Iacov. Isus, obosit de călătorie, S‑a așezat la fântână*. Era cam pe la ceasul al șaselea*. 7 O femeie din Samaria a venit să scoată apă. Isus i‑a zis: – Dă‑Mi să beau! 8 Ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de mâncare. 9 Femeia samariteancă I‑a zis: – Cum de Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?! (Căci iudeii n‑au legături cu samaritenii.)* 10 Isus a răspuns și i‑a zis: – Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și Cine este Cel Ce‑ți zice: „Dă‑Mi să beau!“, tu însăți I‑ai fi cerut, și El ți‑ar fi dat apă vie*! 11 Femeia I‑a zis: – Domnule, n‑ai găleată, iar puțul este adânc. De unde ai deci această apă vie?! 12 Ești Tu mai mare decât strămoșul* nostru Iacov, care ne‑a dat puțul acesta din care a băut atât el, cât și fiii și turmele lui? 13 Isus a răspuns și i‑a zis: – Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăși sete. 14 Dar celui ce bea din apa pe care i‑o voi da Eu, în veci nu‑i va mai fi sete, ci apa pe care i‑o voi da Eu va deveni în el un izvor de apă, țâșnind spre viața veșnică. 15 Femeia I‑a zis: – Domnule, dă‑mi și mie această apă, ca să nu‑mi mai fie sete și să nu mai vin până aici să scot! 16 El i‑a zis: – Du‑te, cheamă‑l pe bărbatul tău și vino aici! 17 Femeia a răspuns și I‑a zis: – N‑am bărbat! Isus i‑a zis: – Ai spus bine: „N‑am bărbat!“, 18 pentru că cinci bărbați ai avut, iar cel pe care‑l ai acum nu‑ți este bărbat. Este adevărat ceea ce ai spus. 19 Femeia I‑a zis: – Domnule, văd că Tu ești profet! 20 Strămoșii noștri s‑au închinat pe muntele acesta*, iar voi spuneți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii. 21 Isus i‑a răspuns: – Crede‑Mă, femeie, că vine ceasul când nu vă veți mai închina Tatălui nici pe muntele acesta și nici în Ierusalim. 22 Voi vă închinați la ceea ce nu cunoașteți. Noi ne închinăm la ceea ce cunoaștem, căci mântuirea este de la iudei. 23 Dar vine ceasul, și acum a și venit, când adevărații închinători I se vor închina Tatălui în duh și în adevăr. Căci astfel de închinători caută Tatăl. 24 Dumnezeu este duh, iar cei care I se închină trebuie să I se închine în duh* și în adevăr. 25 Femeia I‑a zis: – Știu că vine Mesia (Căruia I se zice Cristos). Când va veni El, ne va înștiința despre toate lucrurile. 26 Isus i‑a zis: – Eu, Cel Care‑ți vorbește, sunt Acela. 27 Chiar atunci au venit ucenicii Lui și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși, niciunul n‑a întrebat: „Ce cauți*?“ sau „De ce vorbești cu ea?“ 28 Femeia a lăsat urciorul, a plecat în cetate și le‑a zis oamenilor: 29 „Veniți să vedeți un Om Care mi‑a spus tot ce am făcut! Ar putea să fie Acesta Cristosul?“ 30 Ei au ieșit din cetate și veneau spre El. 31 Între timp, ucenicii Îl rugau: – Rabbi*, mănâncă! 32 Dar El le‑a zis: – Eu am de mâncat o mâncare despre care voi nu știți. 33 Drept urmare, ucenicii și‑au zis unii altora: „Nu cumva I‑a adus cineva de mâncare?“ 34 Isus le‑a zis: – Mâncarea Mea este să fac voia Celui Ce M‑a trimis și să împlinesc lucrarea Lui. 35 Nu ziceți voi că mai sunt încă patru luni și vine secerișul? Iată, Eu vă spun, ridicați‑vă ochii și priviți ogoarele; ele sunt albe, gata pentru seceriș! Chiar acum, 36 cel* ce seceră primește răsplată și strânge rod pentru viață veșnică, pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure împreună. 37 Căci în această privință este adevărată zicala: „Unul seamănă, iar altul seceră!“ 38 Eu v‑am trimis să secerați acolo unde nu voi v‑ați ostenit; alții s‑au ostenit, iar voi ați intrat în osteneala lor. 39 Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în El datorită cuvintelor femeii, care mărturisea: „Mi‑a spus tot ce‑am făcut!“ 40 Așadar, când samaritenii au venit la El, L‑au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile. 41 Mult mai mulți au crezut apoi datorită cuvintelor Lui 42 și‑i ziceau femeii: „Acum nu mai credem datorită spuselor tale, căci am auzit noi înșine și știm că, într-adevăr, Acesta este Mântuitorul lumii!“

Vindecarea fiului unui slujbaș al regelui

43 După cele două zile, Isus a plecat de acolo spre Galileea. 44 Căci Isus Însuși mărturisise că un profet nu are parte de cinste în patria lui. 45 Când a ajuns în Galileea, galileenii L‑au primit bine. Ei văzuseră tot ce făcuse în Ierusalim la sărbătoare, căci și ei fuseseră la sărbătoare. 46 Atunci a venit din nou în Cana Galileei, unde prefăcuse apa în vin.* Era acolo un slujbaș al regelui*, al cărui fiu era bolnav în Capernaum. 47 Când acesta a auzit că Isus a venit din Iudeea în Galileea, s‑a dus la El și L‑a rugat să vină și să‑i vindece fiul, căci era pe moarte. 48 Isus i‑a zis: – Dacă nu vedeți semne și minuni, nicidecum nu credeți! 49 Slujbașul regelui I‑a zis: – Doamne, coboară‑Te acasă la mine până nu moare copilașul meu! 50 Isus i‑a răspuns: – Du‑te; fiul tău trăiește. Omul a crezut cuvintele pe care i le‑a spus Isus și a plecat. 51 În timp ce se cobora el spre casă, sclavii lui l‑au întâmpinat și i‑au zis că fiul lui trăiește! 52 Atunci el i‑a întrebat de ceasul în care începuse să‑i fie mai bine. Ei i‑au răspuns: „Ieri la ceasul al șaptelea* l‑a lăsat febra.“ 53 Tatăl a recunoscut că tocmai în ceasul acela Isus îi spusese: „Fiul tău trăiește.“ Și a crezut el și toată casa lui. 54 Acesta a fost al doilea semn pe care l‑a făcut Isus după ce a venit din Iudeea în Galileea.

Johannes 4 | New International Version Noua Traducere Românească