Johannes 10 | New International Version

The good shepherd and his sheep

1 ‘Very truly I tell you Pharisees, anyone who does not enter the sheepfold by the gate, but climbs in by some other way, is a thief and a robber. 2 The one who enters by the gate is the shepherd of the sheep. 3 The gatekeeper opens the gate for him, and the sheep listen to his voice. He calls his own sheep by name and leads them out. 4 When he has brought out all his own, he goes on ahead of them, and his sheep follow him because they know his voice. 5 But they will never follow a stranger; in fact, they will run away from him because they do not recognise a stranger’s voice.’ 6 Jesus used this figure of speech, but the Pharisees did not understand what he was telling them. 7 Therefore Jesus said again, ‘Very truly I tell you, I am the gate for the sheep. 8 All who have come before me are thieves and robbers, but the sheep have not listened to them. 9 I am the gate; whoever enters through me will be saved.* They will come in and go out, and find pasture. 10 The thief comes only to steal and kill and destroy; I have come that they may have life, and have it to the full. 11 ‘I am the good shepherd. The good shepherd lays down his life for the sheep. 12 The hired hand is not the shepherd and does not own the sheep. So when he sees the wolf coming, he abandons the sheep and runs away. Then the wolf attacks the flock and scatters it. 13 The man runs away because he is a hired hand and cares nothing for the sheep. 14 ‘I am the good shepherd; I know my sheep and my sheep know me – 15 just as the Father knows me and I know the Father – and I lay down my life for the sheep. 16 I have other sheep that are not of this sheepfold. I must bring them also. They too will listen to my voice, and there shall be one flock and one shepherd. 17 The reason my Father loves me is that I lay down my life – only to take it up again. 18 No-one takes it from me, but I lay it down of my own accord. I have authority to lay it down and authority to take it up again. This command I received from my Father.’ 19 The Jews who heard these words were again divided. 20 Many of them said, ‘He is demon-possessed and raving mad. Why listen to him?’ 21 But others said, ‘These are not the sayings of a man possessed by a demon. Can a demon open the eyes of the blind?’

Further conflict over Jesus’ claims

22 Then came the Festival of Dedication* at Jerusalem. It was winter, 23 and Jesus was in the temple courts walking in Solomon’s Colonnade. 24 The Jews who were there gathered round him, saying, ‘How long will you keep us in suspense? If you are the Messiah, tell us plainly.’ 25 Jesus answered, ‘I did tell you, but you do not believe. The works I do in my Father’s name testify about me, 26 but you do not believe because you are not my sheep. 27 My sheep listen to my voice; I know them, and they follow me. 28 I give them eternal life, and they shall never perish; no-one will snatch them out of my hand. 29 My Father, who has given them to me, is greater than all*; no-one can snatch them out of my Father’s hand. 30 I and the Father are one.’ 31 Again his Jewish opponents picked up stones to stone him, 32 but Jesus said to them, ‘I have shown you many good works from the Father. For which of these do you stone me?’ 33 ‘We are not stoning you for any good work,’ they replied, ‘but for blasphemy, because you, a mere man, claim to be God.’ 34 Jesus answered them, ‘Is it not written in your Law, “I have said you are ‘gods’ ”? 35 If he called them “gods”, to whom the word of God came – and Scripture cannot be set aside – 36 what about the one whom the Father set apart as his very own and sent into the world? Why then do you accuse me of blasphemy because I said, “I am God’s Son”? 37 Do not believe me unless I do the works of my Father. 38 But if I do them, even though you do not believe me, believe the works, that you may know and understand that the Father is in me, and I in the Father.’ 39 Again they tried to seize him, but he escaped their grasp. 40 Then Jesus went back across the Jordan to the place where John had been baptising in the early days. There he stayed, 41 and many people came to him. They said, ‘Though John never performed a sign, all that John said about this man was true.’ 42 And in that place many believed in Jesus.

Noua Traducere Românească

Isus, Păstorul cel bun

1 Adevărat, adevărat vă spun că cel care nu intră pe poartă în staulul oilor, ci sare prin altă parte, este hoț și tâlhar. 2 Însă cel care intră pe poartă este păstorul* oilor. 3 Portarul îi deschide, iar oile îi aud glasul. El își cheamă oile pe nume și le duce afară. 4 După ce le‑a adus afară pe toate care sunt ale lui, merge înaintea lor, iar oile îl urmează, pentru că îi cunosc glasul. 5 Ele nu urmează nicidecum un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor. 6 Isus le‑a spus această alegorie*, dar ei n‑au înțeles ce le spunea. 7 Atunci Isus a vorbit din nou: – Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Poarta oilor. 8 Toți cei ce au venit înaintea Mea sunt hoți și tâlhari; dar oile n‑au ascultat de ei. 9 Eu sunt Poarta. Dacă intră cineva prin Mine va fi mântuit. Va intra, va ieși și va găsi pășune. 10 Hoțul nu vine decât ca să fure, să înjunghie și să distrugă. Eu am venit ca ele să aibă viață și s‑o aibă din belșug. 11 Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi. 12 Cel plătit, care nu este păstor și căruia nu‑i aparțin oile, când vede lupul venind, lasă oile și fuge, iar lupul le prinde și le împrăștie. 13 El fuge pentru că este plătit și nu‑i pasă de oi. 14 Eu sunt Păstorul cel bun și le cunosc pe cele care sunt ale Mele, iar cele care sunt ale Mele Mă cunosc pe Mine, 15 tot așa cum Tatăl Mă cunoaște pe Mine, și Eu Îl cunosc pe Tatăl. Iar Eu Îmi dau viața pentru oi. 16 Mai am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Și pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta glasul Meu și vor fi o turmă și un Păstor. 17 De aceea Mă iubește Tatăl, pentru că Eu Îmi dau viața ca s‑o iau din nou. 18 Nimeni nu o ia de la Mine, ci Eu o dau de la Mine Însumi. Am autoritate s‑o dau și am autoritate s‑o iau din nou. Am primit această poruncă de la Tatăl Meu. 19 Din cauza acestor cuvinte s‑a făcut din nou dezbinare între iudei. 20 Mulți dintre ei spuneau: „Are demon și este nebun! De ce‑L ascultați?!“ 21 Alții ziceau: „Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de om demonizat. Poate un demon să deschidă ochii orbilor?!“

Necredința iudeilor

22 În Ierusalim avea loc atunci Sărbătoarea Dedicării Templului*. Era iarnă. 23 Isus Se plimba prin Templu, în porticul lui Solomon. 24 Iudeii L‑au înconjurat și I‑au zis: – Până când ne mai ții sufletul în încordare? Dacă Tu ești Cristosul, spune‑ne‑o deschis! 25 Isus le‑a răspuns: – V‑am spus, dar nu credeți. Lucrările pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine. 26 Însă voi nu credeți, pentru că nu sunteți dintre oile Mele. 27 Oile Mele ascultă glasul Meu. Eu le cunosc, iar ele Mă urmează. 28 Eu le dau viață veșnică și în veci nu vor pieri. Și nimeni nu le va smulge din mâna Mea. 29 Tatăl Meu, Care Mi le‑a dat, este mai mare decât toți. Și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui. 30 Eu și Tatăl una suntem. 31 Iudeii au luat din nou pietre ca să‑L omoare. 32 Isus le‑a răspuns: – V‑am arătat multe lucrări bune de la Tatăl. Pentru care din aceste lucrări vreți să Mă omorâți cu pietre? 33 Iudeii I‑au răspuns: – Nu pentru o lucrare bună vrem să Te omorâm cu pietre, ci pentru o blasfemie, pentru că Tu, Care ești om, Te faci Dumnezeu! 34 Isus le‑a răspuns: – Nu este scris în Legea* voastră: „Eu am zis: «Sunteți ‘dumnezei’»“? 35 Dacă pe aceia la care a venit Cuvântul lui Dumnezeu, El i‑a numit „dumnezei“*, și Scriptura nu poate fi desființată, 36 puteți spune voi despre Cel pe Care Tatăl L‑a sfințit și L‑a trimis în lume că blasfemiază, și aceasta pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!“?! 37 Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeți! 38 Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeți pe Mine, credeți lucrările acestea, ca să cunoașteți și să înțelegeți că Tatăl este în Mine și Eu în Tatăl. 39 Atunci au încercat din nou să‑L aresteze, dar El a scăpat din mâinile lor. 40 Apoi S‑a dus din nou dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan mai înainte, și a rămas acolo. 41 Mulți veneau la El și ziceau: „Ioan n‑a făcut niciun semn, dar tot ce a spus Ioan despre Acesta era adevărat.“ 42 Și mulți au crezut în El acolo.

Johannes 10 | New International Version Noua Traducere Românească

The good shepherd and his sheep

Further conflict over Jesus’ claims

Isus, Păstorul cel bun

Necredința iudeilor