Jesaja 16 | New International Version

1 Send lambs as tribute to the ruler of the land, from Sela, across the desert, to the mount of Daughter Zion. 2 Like fluttering birds pushed from the nest, so are the women of Moab at the fords of the Arnon. 3 ‘Make up your mind,’ Moab says. ‘Render a decision. Make your shadow like night – at high noon. Hide the fugitives, do not betray the refugees. 4 Let the Moabite fugitives stay with you; be their shelter from the destroyer.’ The oppressor will come to an end, and destruction will cease; the aggressor will vanish from the land. 5 In love a throne will be established; in faithfulness a man will sit on it – one from the house* of David – one who in judging seeks justice and speeds the cause of righteousness. 6 We have heard of Moab’s pride – how great is her arrogance! – of her conceit, her pride and her insolence; but her boasts are empty. 7 Therefore the Moabites wail, they wail together for Moab. Lament and grieve for the raisin cakes of Kir Hareseth. 8 The fields of Heshbon wither, the vines of Sibmah also. The rulers of the nations have trampled down the choicest vines, which once reached Jazer and spread towards the desert. Their shoots spread out and went as far as the sea.* 9 So I weep, as Jazer weeps, for the vines of Sibmah. Heshbon and Elealeh, I drench you with tears! The shouts of joy over your ripened fruit and over your harvests have been stilled. 10 Joy and gladness are taken away from the orchards; no-one sings or shouts in the vineyards; no-one treads out wine at the presses, for I have put an end to the shouting. 11 My heart laments for Moab like a harp, my inmost being for Kir Hareseth. 12 When Moab appears at her high place, she only wears herself out; when she goes to her shrine to pray, it is to no avail. 13 This is the word the Lord has already spoken concerning Moab. 14 But now the Lord says: ‘Within three years, as a servant bound by contract would count them, Moab’s splendour and all her many people will be despised, and her survivors will be very few and feeble.’

Noua Traducere Românească

1 Trimiteți miei drept tribut stăpânitorului țării, din Sela, pe drumul pustiei, la muntele fiicei Sionului. 2 Ca niște păsări alungate, izgonite din cuib, așa sunt fiicele Moabului la vadurile Arnonului. 3 „Dă‑ne un sfat! Hotărăște ceva! Întinde‑ți umbra în miezul zilei și prefă‑o în noapte! Ascunde‑i pe cei izgoniți și nu‑i trăda pe fugari! 4 Primește‑i pe deportații Moabului să locuiască cu tine! Fii un adăpost pentru ei în fața nimicitorului!“ „Când asupritorul va înceta, când nimicirea va lua sfârșit și când prădătorul va lăsa țara în pace, 5 atunci, prin îndurare*, va fi întemeiat un tron pe care va sta cu credincioșie, în Cortul lui David, cel ce judecă, cel ce caută justiția, cel prompt în ce privește dreptatea. 6 Noi am auzit de trufia Moabului – el este foarte mândru. Am auzit de îngâmfarea lui, de trufia lui și de aroganța lui. Flecăriile lui sunt fără temei. 7 Astfel, moabiții gem pentru Moab, gem cu toții. Ei se vaită, pe deplin mâhniți, pentru turtele cu stafide din Chir-Hareset! 8 Căci câmpiile Heșbonului se usucă; la fel și viile din Sibma. Domnitorii neamurilor au distrus cele mai alese vițe, care cândva ajungeau până la Iazer, fiind răspândite până spre pustie. Mlădițele ei se întindeau și ajungeau până la mare.* 9 De aceea plâng împreună cu Iazerul pentru viile din Sibma. O, Heșbon! O, Eleale! Vă ud cu lacrimile Mele! Căci peste culesul fructelor voastre și peste secerișul vostru a căzut un strigăt de război. 10 Bucuria și veselia au dispărut din livezi; în vii nu se mai cântă și nu se mai chiuie de bucurie. Nimeni nu mai zdrobește vinul în teascuri, căci am făcut să înceteze strigătul de bucurie. 11 De aceea, ca o liră Îmi plânge ființa* pentru Moab, și lăuntrul Mi se tânguie pentru Chir-Hareset*. 12 Când se va arăta, când Moabul se va obosi pe înălțime și va intra în sanctuarul lui ca să se roage, nu va reuși.“ 13 Acesta este cuvântul pe care‑l rostise DOMNUL cu privire la Moab. 14 Dar acum, DOMNUL zice: „În trei ani, numărați ca anii unui lucrător plătit, în pofida mulțimii sale mari, gloria Moabului va fi prăbușită, iar cei ce vor supraviețui vor fi puțini și slabi.“

Jesaja 16 | New International Version Noua Traducere Românească