2.Samuel 1 | New International Version

David hears of Saul’s death

1 After the death of Saul, David returned from striking down the Amalekites and stayed in Ziklag two days. 2 On the third day a man arrived from Saul’s camp with his clothes torn and dust on his head. When he came to David, he fell to the ground to pay him honour. 3 ‘Where have you come from?’ David asked him. He answered, ‘I have escaped from the Israelite camp.’ 4 ‘What happened?’ David asked. ‘Tell me.’ ‘The men fled from the battle,’ he replied. ‘Many of them fell and died. And Saul and his son Jonathan are dead.’ 5 Then David said to the young man who brought him the report, ‘How do you know that Saul and his son Jonathan are dead?’ 6 ‘I happened to be on Mount Gilboa,’ the young man said, ‘and there was Saul, leaning on his spear, with the chariots and their drivers in hot pursuit. 7 When he turned round and saw me, he called out to me, and I said, “What can I do?” 8 ‘He asked me, “Who are you?” ‘ “An Amalekite,” I answered. 9 ‘Then he said to me, “Stand here by me and kill me! I’m in the throes of death, but I’m still alive.” 10 ‘So I stood beside him and killed him, because I knew that after he had fallen he could not survive. And I took the crown that was on his head and the band on his arm and have brought them here to my lord.’ 11 Then David and all the men with him took hold of their clothes and tore them. 12 They mourned and wept and fasted till evening for Saul and his son Jonathan, and for the army of the Lord and for the nation of Israel, because they had fallen by the sword. 13 David said to the young man who brought him the report, ‘Where are you from?’ ‘I am the son of a foreigner, an Amalekite,’ he answered. 14 David asked him, ‘Why weren’t you afraid to lift your hand to destroy the Lord’s anointed?’ 15 Then David called one of his men and said, ‘Go, strike him down!’ So he struck him down, and he died. 16 For David had said to him, ‘Your blood be on your own head. Your own mouth testified against you when you said, “I killed the Lord’s anointed.” ’

David’s lament for Saul and Jonathan

17 David took up this lament concerning Saul and his son Jonathan, 18 and he ordered that the people of Judah be taught this lament of the bow (it is written in the Book of Jashar): 19 ‘A gazelle* lies slain on your heights, Israel. How the mighty have fallen! 20 ‘Tell it not in Gath, proclaim it not in the streets of Ashkelon, lest the daughters of the Philistines be glad, lest the daughters of the uncircumcised rejoice. 21 ‘Mountains of Gilboa, may you have neither dew nor rain, may no showers fall on your terraced fields.* For there the shield of the mighty was despised, the shield of Saul – no longer rubbed with oil. 22 ‘From the blood of the slain, from the flesh of the mighty, the bow of Jonathan did not turn back, the sword of Saul did not return unsatisfied. 23 Saul and Jonathan – in life they were loved and admired, and in death they were not parted. They were swifter than eagles, they were stronger than lions. 24 ‘Daughters of Israel, weep for Saul, who clothed you in scarlet and finery, who adorned your garments with ornaments of gold. 25 ‘How the mighty have fallen in battle! Jonathan lies slain on your heights. 26 I grieve for you, Jonathan my brother; you were very dear to me. Your love for me was wonderful, more wonderful than that of women. 27 ‘How the mighty have fallen! The weapons of war have perished!’

Noua Traducere Românească

Vestea morții lui Saul și a lui Ionatan

1 După moartea lui Saul, David se întorsese de la înfrângerea amalekiților și se afla în Țiklag de două zile. 2 A treia zi a venit un bărbat din tabăra lui Saul, cu hainele sfâșiate și cu țărână pe cap. Când a ajuns la David, s‑a aruncat la pământ și s‑a închinat. 3 David l‑a întrebat: – De unde vii? El i‑a răspuns: – Am scăpat din tabăra lui Israel. 4 David i‑a zis: – Spune‑mi, te rog, ce s‑a întâmplat? El a răspuns: – Oamenii au fugit de pe câmpul de luptă și mulți dintre ei au murit. Saul și fiul său Ionatan au murit și ei. 5 David l‑a întrebat pe tânărul care l‑a înștiințat: – De unde știi că Saul și fiul său Ionatan au murit? 6 Tânărul care l‑a înștiințat a răspuns: – S‑a întâmplat să mă aflu pe muntele Ghilboa, unde l‑am văzut pe Saul, sprijinit pe sulița sa, în timp ce carele și călăreții îl ajungeau din urmă. 7 Când Saul s‑a uitat în urmă și m‑a văzut, m‑a chemat, iar eu i‑am răspuns: – Iată‑mă! 8 El m‑a întrebat: – Cine ești? Eu i‑am răspuns: – Sunt amalekit. 9 Atunci el mi‑a zis: – Stai în dreptul meu și omoară‑mă, căci, deși mai este viață în mine, m‑a apucat amețeala. 10 Așadar, am stat în dreptul lui și l‑am omorât, deoarece știam că nu va mai trăi în urma căderii sale. I‑am luat apoi coroana de pe cap și brățara de la braț și le‑am adus aici stăpânului meu. 11 Atunci David și‑a apucat hainele și le‑a sfâșiat, iar toți bărbații care erau cu el au făcut același lucru. 12 Au jelit, au plâns și au postit până seara pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru poporul DOMNULUI și pentru Casa lui Israel, căci au căzut loviți de sabie. 13 Apoi David l‑a întrebat pe tânărul care i‑a adus veștile: – De unde ești? El i‑a răspuns: – Sunt fiul unui străin, un amalekit. 14 Atunci David i‑a zis: – Cum de nu te‑ai temut să‑ți ridici mâna ca să‑l dobori pe unsul DOMNULUI? 15 Apoi David l‑a chemat pe unul dintre tinerii lui și i‑a zis: – Apropie‑te și doboară‑l! El l‑a lovit și acesta a murit. 16 David i‑a zis: – Sângele tău să cadă asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta când ai zis: „L‑am omorât pe unsul DOMNULUI.“

Cântarea de jale a lui David

17 David a cântat această cântare de jale despre Saul și despre Ionatan, fiul acestuia, 18 și le‑a spus fiilor lui Iuda să învețe această Cântare a Arcului (iată că ea se află scrisă în „Cartea lui Iașar“*): 19 „Gloria ta, Israel, zace ucisă pe înălțimile tale. O, cum au căzut vitejii! 20 Nu spuneți în Gat și nu‑l vestiți pe străzile Așchelonului, ca nu cumva să se bucure fiicele filistenilor, ca nu cumva să tresalte de bucurie fiicele celor necircumciși. 21 O, munți ai Ghilboei! Să nu mai fie nici rouă și nici ploaie peste voi, și nici câmpii pentru darurile de mâncare!* Căci acolo a fost detestat* scutul vitejilor, scutul lui Saul, care nu va mai fi uns cu untdelemn. 22 De la sângele celor uciși, de la grăsimea vitejilor, arcul lui Ionatan nu dădea înapoi, iar sabia lui Saul nu se învârtea în gol. 23 Saul și Ionatan, care, în viață, s‑au iubit și s‑au plăcut, nici măcar în moarte n‑au fost despărțiți. Erau mai iuți decât vulturii și mai puternici decât leii. 24 Voi, fiice ale lui Israel, plângeți‑l pe Saul! Pe cel care vă îmbrăca în stacojiu și cu mult fast, pe cel care vă împodobea veșmintele cu ornamente de aur. 25 O, cum au căzut vitejii în mijlocul luptei! Ionatan zace ucis pe înălțimile tale. 26 Sunt mâhnit din cauza ta, frate Ionatan! Mi‑ai fost atât de drag! Dragostea ta pentru mine a fost minunată, mai minunată chiar decât dragostea femeilor. 27 O, cum au căzut vitejii și cum au fost distruse armele!“

2.Samuel 1 | New International Version Noua Traducere Românească

David hears of Saul’s death

David’s lament for Saul and Jonathan

Vestea morții lui Saul și a lui Ionatan

Cântarea de jale a lui David