1When King David was very old, he could not keep warm even when they put covers over him.2So his attendants said to him, ‘Let us look for a young virgin to serve the king and take care of him. She can lie beside him so that our lord the king may keep warm.’3Then they searched throughout Israel for a beautiful young woman and found Abishag, a Shunammite, and brought her to the king.4The woman was very beautiful; she took care of the king and waited on him, but the king had no sexual relations with her.5Now Adonijah, whose mother was Haggith, put himself forward and said, ‘I will be king.’ So he got chariots and horses* ready, with fifty men to run ahead of him.6(His father had never rebuked him by asking, ‘Why do you behave as you do?’ He was also very handsome and was born next after Absalom.)7Adonijah conferred with Joab son of Zeruiah and with Abiathar the priest, and they gave him their support.8But Zadok the priest, Benaiah son of Jehoiada, Nathan the prophet, Shimei and Rei and David’s special guard did not join Adonijah.9Adonijah then sacrificed sheep, cattle and fattened calves at the Stone of Zoheleth near En Rogel. He invited all his brothers, the king’s sons, and all the royal officials of Judah,10but he did not invite Nathan the prophet or Benaiah or the special guard or his brother Solomon.11Then Nathan asked Bathsheba, Solomon’s mother, ‘Have you not heard that Adonijah, the son of Haggith, has become king, and our lord David knows nothing about it?12Now then, let me advise you how you can save your own life and the life of your son Solomon.13Go in to King David and say to him, “My lord the king, did you not swear to me your servant: ‘Surely Solomon your son shall be king after me, and he will sit on my throne’? Why then has Adonijah become king?”14While you are still there talking to the king, I will come in and add my word to what you have said.’15So Bathsheba went to see the aged king in his room, where Abishag the Shunammite was attending him.16Bathsheba bowed down, prostrating herself before the king. ‘What is it you want?’ the king asked.17She said to him, ‘My lord, you yourself swore to me your servant by the Lord your God: “Solomon your son shall become king after me, and he will sit on my throne.”18But now Adonijah has become king, and you, my lord the king, do not know about it.19He has sacrificed great numbers of cattle, fattened calves, and sheep, and has invited all the king’s sons, Abiathar the priest and Joab the commander of the army, but he has not invited Solomon your servant.20My lord the king, the eyes of all Israel are on you, to learn from you who will sit on the throne of my lord the king after him.21Otherwise, as soon as my lord the king is laid to rest with his ancestors, I and my son Solomon will be treated as criminals.’22While she was still speaking with the king, Nathan the prophet arrived.23And the king was told, ‘Nathan the prophet is here.’ So he went before the king and bowed with his face to the ground.24Nathan said, ‘Have you, my lord the king, declared that Adonijah shall be king after you, and that he will sit on your throne?25Today he has gone down and sacrificed great numbers of cattle, fattened calves, and sheep. He has invited all the king’s sons, the commanders of the army and Abiathar the priest. At this very moment they are eating and drinking with him and saying, “Long live King Adonijah!”26But me your servant, and Zadok the priest, and Benaiah son of Jehoiada, and your servant Solomon he did not invite.27Is this something my lord the king has done without letting his servants know who should sit on the throne of my lord the king after him?’
David makes Solomon king
28Then King David said, ‘Call in Bathsheba.’ So she came into the king’s presence and stood before him.29The king then took an oath: ‘As surely as the Lord lives, who has delivered me out of every trouble,30I will surely carry out this very day what I swore to you by the Lord, the God of Israel: Solomon your son shall be king after me, and he will sit on my throne in my place.’31Then Bathsheba bowed down with her face to the ground, prostrating herself before the king, and said, ‘May my lord King David live for ever!’32King David said, ‘Call in Zadok the priest, Nathan the prophet and Benaiah son of Jehoiada.’ When they came before the king,33he said to them: ‘Take your lord’s servants with you and put Solomon my son on my own mule and take him down to Gihon.34There shall Zadok the priest and Nathan the prophet anoint him king over Israel. Blow the trumpet and shout, “Long live King Solomon!”35Then you are to go up with him, and he is to come and sit on my throne and reign in my place. I have appointed him ruler over Israel and Judah.’36Benaiah son of Jehoiada answered the king, ‘Amen! May the Lord, the God of my lord the king, so declare it.37As the Lord was with my lord the king, so may he be with Solomon to make his throne even greater than the throne of my lord King David!’38So Zadok the priest, Nathan the prophet, Benaiah son of Jehoiada, the Kerethites and the Pelethites went down and put Solomon on King David’s mule, and they escorted him to Gihon.39Zadok the priest took the horn of oil from the sacred tent and anointed Solomon. Then they sounded the trumpet and all the people shouted, ‘Long live King Solomon!’40And all the people went up after him, playing pipes and rejoicing greatly, so that the ground shook with the sound.41Adonijah and all the guests who were with him heard it as they were finishing their feast. On hearing the sound of the trumpet, Joab asked, ‘What’s the meaning of all the noise in the city?’42Even as he was speaking, Jonathan son of Abiathar the priest arrived. Adonijah said, ‘Come in. A worthy man like you must be bringing good news.’43‘Not at all!’ Jonathan answered. ‘Our lord King David has made Solomon king.44The king has sent with him Zadok the priest, Nathan the prophet, Benaiah son of Jehoiada, the Kerethites and the Pelethites, and they have put him on the king’s mule,45and Zadok the priest and Nathan the prophet have anointed him king at Gihon. From there they have gone up cheering, and the city resounds with it. That’s the noise you hear.46Moreover, Solomon has taken his seat on the royal throne.47Also, the royal officials have come to congratulate our lord King David, saying, “May your God make Solomon’s name more famous than yours and his throne greater than yours!” And the king bowed in worship on his bed48and said, “Praise be to the Lord, the God of Israel, who has allowed my eyes to see a successor on my throne today.” ’49At this, all Adonijah’s guests rose in alarm and dispersed.50But Adonijah, in fear of Solomon, went and took hold of the horns of the altar.51Then Solomon was told, ‘Adonijah is afraid of King Solomon and is clinging to the horns of the altar. He says, “Let King Solomon swear to me today that he will not put his servant to death with the sword.” ’52Solomon replied, ‘If he shows himself to be worthy, not a hair of his head will fall to the ground; but if evil is found in him, he will die.’53Then King Solomon sent men, and they brought him down from the altar. And Adonijah came and bowed down to King Solomon, and Solomon said, ‘Go to your home.’
Noua Traducere Românească
Circumstanțele întronării lui Solomon
1Regele David îmbătrânise și acum era înaintat în vârstă. L‑au acoperit cu pături, dar nu se putea încălzi.2Slujitorii săi i‑au zis: „Să se caute pentru stăpânul nostru, regele, o tânără fecioară, care să stea înaintea regelui și care să‑i fie servitoare. Ea să se culce la pieptul tău și stăpânul nostru, regele, se va încălzi.“3Ei au căutat în tot teritoriul lui Israel o tânără frumoasă și au găsit‑o pe Abișag șunamita, pe care au adus‑o la rege.4Tânăra era foarte frumoasă. Ea i‑a devenit regelui servitoare și s‑a îngrijit de el, dar regele n‑a cunoscut‑o*.5Adonia, fiul Haghitei, s‑a îngâmfat, zicând: „Eu voi deveni rege!“ El și‑a pregătit un car, călăreți* și cincizeci de bărbați care alergau înaintea lui.6Tatăl său nu‑l mustrase niciodată și nu‑i zisese: „De ce faci astfel?“ El s‑a născut după Absalom și era, de asemenea, foarte frumos la chip.7El a vorbit cu Ioab, fiul Țeruiei, și cu preotul Abiatar, iar aceștia l‑au sprijinit pe Adonia.8Dar preotul Țadok, Benaia, fiul lui Iehoiada, profetul Natan, Șimei, Rei* și vitejii lui David nu au fost de partea lui Adonia.9Adonia a înjunghiat oi, vite și viței îngrășați, lângă Piatra lui Zohelet, care se află în apropiere de En‑Roghel. El i‑a invitat pe toți frații săi, fiii regelui, și pe toți bărbații lui Iuda, slujitorii regelui.10Dar pe profetul Natan, pe Benaia, pe viteji și pe Solomon, fratele său, nu i‑a invitat.11Natan i‑a zis Batșebei, mama lui Solomon: „N‑ai auzit că Adonia, fiul Haghitei, s‑a făcut rege? Stăpânul nostru David nu știe acest lucru!12Prin urmare, dă‑mi voie să te sfătuiesc cum să‑ți scapi viața, tu și fiul tău Solomon.13Du‑te, intră la regele David și spune‑i: «O, rege, stăpânul meu, oare nu i‑ai jurat tu însuți slujitoarei tale că Solomon, fiul meu, va domni după tine și că el va urma la tron? Atunci de ce domnește Adonia?»14În timp ce vei vorbi acolo cu regele, eu însumi voi veni după tine și voi întări cuvintele tale.“15Batșeba s‑a dus în odaia regelui. Regele era foarte bătrân, iar Abișag șunamita se îngrijea de el.16Batșeba s‑a plecat și s‑a închinat înaintea regelui. Regele a zis: – Ce dorești?17Ea a răspuns: – Stăpânul meu, tu însuți ai jurat slujitoarei tale pe DOMNUL, Dumnezeul tău, zicând: „Solomon, fiul tău, va domni după mine și el va ședea pe tronul meu.“18Totuși, acum Adonia domnește, iar stăpânul meu, regele, nu știe acest lucru.19El a înjunghiat boi, viței îngrășați și o mulțime de oi și i‑a invitat pe toți fiii regelui, pe preotul Abiatar și pe Ioab, conducătorul oștirii. Dar pe Solomon, robul tău, nu l‑a invitat.20O, rege, stăpânul meu, ochii întregului Israel sunt ațintiți spre tine ca să le spui cine va urma să domnească după stăpânul meu, regele.21Altfel, se va întâmpla că, atunci când stăpânul meu, regele, va adormi alături de părinții săi, eu și fiul meu Solomon vom fi priviți ca niște vinovați.22În timp ce vorbea cu regele, iată că a venit și profetul Natan.23L‑au înștiințat pe rege, zicând: – Iată că a sosit profetul Natan. Acesta a venit în prezența regelui și s‑a plecat înaintea regelui cu fața la pământ.24Natan a zis: – O, rege, stăpânul meu, oare ai spus tu: „Adonia va domni după mine și el va ședea pe tronul meu“?25Căci el a coborât astăzi, a înjunghiat boi, viței îngrășați și o mulțime de oi și i‑a invitat pe toți fiii regelui, pe conducătorii oștirii și pe preotul Abiatar. Iată, ei mănâncă și beau înaintea lui și strigă: „Trăiască regele Adonia!“26Cu toate acestea, pe mine, robul tău, pe preotul Țadok, pe Benaia, fiul lui Iehoiada, și pe Solomon, robul tău, nu ne‑a invitat.27Oare din porunca stăpânului meu, regele, s‑a înfăptuit acest lucru? Să nu‑i fi făcut cunoscut robului tău cine va sta pe tronul stăpânului meu, regele, după el?28Regele David a zis: – Chemați‑o la mine pe Batșeba! Ea a intrat și s‑a înfățișat înaintea regelui.29Regele a jurat, zicând: – Viu este DOMNUL Care m‑a izbăvit din fiecare necaz30că voi face astăzi așa cum ți‑am jurat pe DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, zicând: „Solomon, fiul tău, va domni după mine. El va ședea pe tron în locul meu.“31Batșeba s‑a plecat cu fața la pământ și s‑a închinat înaintea regelui. Apoi a zis: – Să trăiască pe vecie stăpânul meu, regele David!32Regele David a zis: – Chemați‑i pe preotul Țadok, pe profetul Natan și pe Benaia, fiul lui Iehoiada! Ei au venit înaintea regelui,33iar regele le‑a zis: – Luați‑i cu voi pe slujitorii stăpânului vostru, puneți‑l pe fiul meu Solomon să călărească pe catârul meu și coborâți‑l la Ghihon.34Preotul Țadok și profetul Natan să‑l ungă acolo ca rege peste Israel. Să sunați din trâmbiță* și să strigați: „Trăiască regele Solomon!“35Apoi să vă suiți după el. El să vină și să se așeze pe tronul meu, căci el va domni în locul meu, întrucât cu privire la el am poruncit să fie conducător peste Israel și peste Iuda.36Benaia, fiul lui Iehoiada, i‑a răspuns regelui, zicând: – Amin! Așa să hotărască DOMNUL, Dumnezeul stăpânului meu, regele.37După cum DOMNUL a fost cu stăpânul meu, regele, tot așa să fie și cu Solomon și să‑i înalțe tronul mai presus decât tronul stăpânului meu, regele David.38Preotul Țadok, profetul Natan, Benaia, fiul lui Iehoiada, cheretiții și peletiții* au coborât, l‑au pus pe Solomon să călărească pe catârul regelui David și l‑au adus la Ghihon.39Preotul Țadok a luat cornul* cu untdelemn din Cort și l‑a uns pe Solomon. Apoi au sunat din trâmbiță și tot poporul a strigat: „Trăiască regele Solomon!“40Tot poporul s‑a suit după el, cântând din fluiere și bucurându‑se nespus de mult; se despica pământul de strigătul lor.41Adonia și toți oaspeții care erau cu el au auzit strigătul tocmai când terminaseră de mâncat. Ioab, auzind sunetul trâmbiței, a întrebat: „De ce se aude această zarvă în cetate?“42În timp ce vorbea el, a venit Ionatan, fiul preotului Abiatar. Adonia i‑a zis: – Vino, căci tu ești un om vrednic și aduci vești bune.43Ionatan a răspuns și i‑a zis lui Adonia: – Nicidecum. Stăpânul nostru, regele David, l‑a făcut rege pe Solomon.44Regele i‑a trimis cu el pe preotul Țadok, pe profetul Natan, pe Benaia, fiul lui Iehoiada, pe cheretiți și pe peletiți, iar ei l‑au pus să călărească pe catârul regelui.45Preotul Țadok și profetul Natan l‑au uns rege la Ghihon și au plecat de acolo bucuroși, iar cetatea freamătă. Aceasta era zarva pe care ați auzit‑o.46De asemenea, Solomon s‑a așezat pe tronul regal.47Iar slujitorii regelui au venit să‑l binecuvânteze pe stăpânul nostru, regele David, zicând: „Dumnezeul tău să facă numele lui Solomon mai vestit decât numele tău și să‑i înalțe tronul mai presus decât tronul tău.“ Apoi regele s‑a închinat în patul său.48Regele a mai zis astfel: „Binecuvântat să fie DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, Care mi‑a dat astăzi un urmaș care să șadă pe tronul meu și pe care să‑l văd cu ochii mei!“49Tremurând, toți oaspeții care erau cu Adonia s‑au ridicat și fiecare a plecat în drumul lui.50Adonia s‑a temut de Solomon. El s‑a ridicat, s‑a dus la Cort și s‑a prins de coarnele altarului.51Lui Solomon i s‑a spus: „Iată, Adonia se teme de regele Solomon și s‑a apucat de coarnele altarului, zicând: «Să‑mi jure regele Solomon astăzi că nu‑l va omorî pe robul său cu sabia!»“52Solomon a zis: „Dacă este un om vrednic, niciun fir de păr nu‑i va cădea la pământ, dar, dacă se va găsi răutate în el, va muri.“53Regele Solomon a trimis să‑l coboare de la altar. El a venit și s‑a plecat înaintea regelui Solomon, iar Solomon i‑a zis: „Du‑te acasă.“
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.