Sprüche 14 | Menge Bibel

1 Frau Weisheit baut ihr Haus auf, aber Frau Torheit reißt es mit eigenen Händen nieder. – 2 Wer in seiner Redlichkeit wandelt, fürchtet den HERRN; wer aber krumme* Wege geht, verachtet ihn. – 3 Im Munde des Narren ist eine Rute für seinen Hochmut*, aber dem Weisen dienen seine Lippen zum Schutz. – 4 Wo keine Ochsen sind, bleibt die Krippe rein, aber reicher Ertrag kommt durch die Kraft* von Pflugstieren. – 5 Ein wahrhaftiger Zeuge lügt nicht, aber ein falscher Zeuge trägt Lügen vor. – 6 Der Spötter sucht Weisheit, ohne sie zu finden; aber für den Verständigen ist die Erkenntnis etwas Leichtes. – 7 Gehe von einem törichten Menschen weg, denn du lernst da nichts von einsichtsvollen Lippen kennen. – 8 Die Weisheit des Klugen besteht darin, daß er auf seinen Weg acht gibt; aber die Narrheit der Toren ist Enttäuschung für sie selbst. – 9 Der Toren spottet das Schuldopfer; aber unter Rechtschaffenen herrscht gutes Einvernehmen. – 10 Das Herz allein kennt seinen Kummer, und auch in seine Freude kann sich kein Fremder mischen. – 11 Das Haus der Gottlosen wird zerstört werden, das Zelt der Rechtschaffenen aber wird in Blüte stehen. – 12 Mancher Weg erscheint einem Menschen gerade*, aber das Ende davon sind Wege des Todes. – 13 Sogar beim Lachen kann das Herz Kummer empfinden, und das Ende der Freude ist (oft) Traurigkeit. – 14 Den Lohn für seine Wege* bekommt der zu schmecken, dessen Herz abtrünnig ist, und ebenso ein guter Mensch für seine Handlungen. – 15 Der Einfältige glaubt jedem Wort, der Kluge aber gibt auf seine Schritte acht. – 16 Der Weise ist vorsichtig und meidet das Böse*, der Tor aber ereifert sich und ist sorglos. – 17 Der Jähzornige richtet Torheit an, ein besonnener Mensch aber bleibt ruhig. – 18 Die Einfältigen eignen sich Dummheit an*, die Klugen aber werden mit Erfahrung gekrönt. – 19 Die Bösen müssen sich vor den Guten verneigen und die Gottlosen an den Türen des Gerechten stehen. – 20 Sogar seinem Freunde ist der Arme widerwärtig; aber derer, die den Reichen lieben, sind viele. – 21 Wer seinen Nächsten* verächtlich behandelt, versündigt sich; wer sich aber der Unglücklichen erbarmt: Heil ihm! – 22 Wahrlich, wer auf Böses sinnt, wird irre gehen; aber Liebe und Vertrauen erntet, wer gute Absichten hegt. – 23 Bei jeder sauren Arbeit kommt ein Gewinn heraus, aber leeres Geschwätz bringt nur Verlust. – 24 Für weise Menschen ist ihr Reichtum eine Krone, der Kranz der Toren aber ist die Torheit. – 25 Ein wahrhaftiger Zeuge ist ein Lebensretter; wer aber Lügen ausspricht, ist ein falscher Zeuge. – 26 In der Gottesfurcht liegt eine starke Sicherheit, und auch die Kinder eines solchen haben darin eine Zuflucht. – 27 Die Gottesfurcht ist ein Born des Lebens, um den Schlingen des Todes zu entgehen. – 28 Auf der Menge des Kriegsvolks beruht das Ansehen eines Königs; aber der Mangel an Kriegsmannschaft führt den Sturz eines Fürsten herbei. – 29 Ein Geduldiger beweist viel Einsicht, aber ein Jähzorniger treibt die Torheit auf die Spitze. – 30 Ein gelassenes Herz ist des Leibes Leben*, aber Leidenschaftlichkeit ist wie Wurmfraß in den Gebeinen. – 31 Wer den Geringen bedrückt, beschimpft den, der ihn geschaffen hat; wer sich aber des Armen erbarmt, erweist jenem* Ehre. – 32 Durch seine Bosheit wird der Gottlose gestürzt; aber der Gerechte bleibt auch im Tode noch getrost. – 33 Im Herzen des Verständigen ruht die Weisheit verschlossen; was aber im Inneren der Toren ist, gibt sich kund. – 34 Gerechtigkeit erhöht* ein Volk, aber die Sünde ist die Schmach* der Völker. – 35 Des Königs Gunst wird dem klugen Diener zuteil, aber einen unbrauchbaren wird sein Ingrimm treffen*.

Noua Traducere Românească

1 Orice femeie înțeleaptă își zidește casa, dar cea nebună o dărâmă cu înseși mâinile ei. 2 Cine umblă cu dreptate se teme de DOMNUL, dar cel ce se îndepărtează de căile Lui Îl disprețuiește. 3 Vorbirea nebunului aduce o nuia pentru spinarea lui, dar cei înțelepți sunt păziți de înseși buzele lor. 4 Unde nu sunt boi, ieslea este goală, dar puterea boilor aduce belșug de roade. 5 Un martor adevărat nu minte, dar un martor fals răsuflă minciuni. 6 Batjocoritorul caută înțelepciunea, dar n‑o găsește, însă, pentru cel priceput, cunoștința este un lucru ușor. 7 Depărtează‑te de omul nesăbuit pentru că nu vei găsi cunoștință pe buzele lui! 8 Înțelepciunea celui chibzuit îl face să‑și înțeleagă calea, dar nebunia nesăbuiților este înșelătoare. 9 Nebunii glumesc cu păcatul*, dar între cei drepți este bunăvoință. 10 Inima își cunoaște necazurile și niciun străin nu poate lua parte la bucuria ei. 11 Casa celor răi va fi nimicită, dar cortul celor drepți va înflori. 12 Există o cale ce pare dreaptă înaintea omului, dar la sfârșitul ei sunt căile morții. 13 Chiar și în mijlocul râsului inima poate fi îndurerată, iar bucuria poate sfârși în întristare. 14 Cel cu inima rătăcită se va sătura de căile lui, dar omul bun va fi săturat cu ale lui. 15 Cel naiv crede orice vorbă, dar cel chibzuit își gândește bine pașii. 16 Cel înțelept se teme și se depărtează de rău, dar cel nesăbuit este îngâmfat și încrezător. 17 Cel iute la mânie face prostii, și omul cu intenții rele este urât de alții. 18 Cei naivi moștenesc nebunie, dar cei chibzuiți sunt încoronați cu multă cunoștință. 19 Oamenii răi se vor pleca înaintea celor buni și cei ticăloși se vor pleca la porțile celui drept. 20 Săracul este urât chiar și de semenii lui, dar bogatul are mulți prieteni. 21 Cel ce‑și disprețuiește semenul păcătuiește, dar ferice de cel ce arată bunăvoință față de cei săraci. 22 Nu se rătăcesc cei ce plănuiesc răul? Cei ce plănuiesc binele însă găsesc îndurare și credincioșie. 23 În orice trudă există și un câștig, dar a spune doar cuvinte de pe buze duce numai la sărăcie. 24 Bogăția este o coroană pentru cei înțelepți, dar nebunia nesăbuiților este nebunie.* 25 Un martor adevărat eliberează suflete*, dar cel ce răsuflă minciuni aduce înșelătoria. 26 În teama de DOMNUL există o puternică încredere; El va fi un adăpost pentru fiii Lui. 27 Teama de DOMNUL este un izvor de viață, îndepărtând omul de la cursele morții. 28 Poporul numeros este slava regelui, dar, fără supuși, prințul este ruinat. 29 Cel încet la mânie are mare pricepere, dar cel iute la mânie înalță nebunia. 30 O inimă liniștită este viața trupului, dar gelozia este putrezirea oaselor. 31 Cine‑l asuprește pe sărac Îl disprețuiește pe Creatorul său, dar cine arată bunăvoință față de nevoiaș Îl onorează pe Dumnezeu. 32 Cel rău este doborât de răutatea lui, dar cel drept găsește adăpost chiar și în propria moarte. 33 Înțelepciunea se odihnește în inima celui priceput și se lasă cunoscută în mijlocul nesăbuiților. 34 Dreptatea înalță un neam, dar păcatul este o rușine pentru orice popor. 35 Bunăvoința regelui este pentru slujitorul înțelept, dar mânia lui este pentru cel care‑l face de rușine.

Sprüche 14 | Menge Bibel Noua Traducere Românească