Römer 14 | Menge Bibel Noua Traducere Românească

✕

Anmelden
... und alle Funktionen nutzen!
Römer 14 | Menge Bibel
1 Auf den im Glauben Schwachen nehmet (liebevolle) Rücksicht, ohne über Gewissensbedenken (mit ihm) zu streiten. 2 Der eine ist überzeugt, alles essen zu dürfen, während der Schwache nur Pflanzenkost genießt. 3 Wer (alles) ißt, verachte den nicht, der nicht (alles) ißt; und wer nicht (alles) ißt, soll über den, der (alles) ißt, nicht zu Gericht sitzen, denn Gott hat ihn (als Angehörigen) angenommen. 4 Wie kommst du dazu, dich zum Richter über den Knecht* eines andern zu machen? Er steht oder fällt seinem eigenen Herrn; und zwar wird er stehen bleiben, denn sein Herr ist stark genug, ihn aufrecht zu halten. 5 Mancher macht einen Unterschied zwischen den Tagen, während einem andern alle Tage als gleich gelten: ein jeder möge nach seiner eigenen Denkweise zu einer festen Überzeugung kommen! 6 Wer etwas auf einzelne Tage gibt, der tut es für den Herrn*; und wer (alles) ißt, tut es für den Herrn, denn er sagt Gott Dank dabei; und wer nicht (alles) ißt, tut es auch für den Herrn und sagt Gott Dank dabei. 7 Keiner von uns lebt ja für sich selbst*, und keiner stirbt für sich selbst*; 8 denn leben wir, so leben wir dem Herrn, und sterben wir, so sterben wir dem Herrn; darum, mögen wir leben oder sterben, so gehören wir dem Herrn als Eigentum an. 9 Dazu ist ja Christus gestorben und wieder lebendig geworden, um sowohl über Tote als auch über Lebende Herr zu sein. 10 Du aber: wie kannst du dich zum Richter über deinen Bruder machen? Oder auch du: wie darfst du deinen Bruder verachten? Wir werden ja alle (einmal) vor den Richterstuhl Gottes treten müssen; 11 denn es steht geschrieben (Jes 45,23): »So wahr ich lebe«, spricht der Herr, »mir (zu Ehren) wird jedes Knie sich beugen, und jede Zunge wird Gott bekennen*.« 12 Demnach wird ein jeder von uns über* sich selbst Rechenschaft vor Gott abzulegen haben. 13 Darum wollen wir nicht mehr einer den andern richten, sondern haltet vielmehr das für das Richtige, dem Bruder keinen Anstoß und kein Ärgernis zu bereiten! 14 Ich weiß und bin dessen im Herrn Jesus gewiß, daß nichts an und für sich unrein* ist; jedoch wenn jemand etwas für unrein hält, so ist es für ihn (tatsächlich) unrein. 15 Denn wenn dein Bruder (durch dich) um einer Speise willen in Betrübnis versetzt wird, so wandelst du nicht mehr nach (dem Gebot) der Liebe. Bringe durch dein Essen nicht den ins Verderben, für den Christus gestorben ist! 16 Verschuldet es also nicht, daß euer Heilsgut der Verlästerung anheimfällt! 17 Das Reich Gottes besteht ja nicht in Essen und Trinken, sondern in Gerechtigkeit und Frieden und Freude im heiligen Geist; 18 denn wer darin Christus dient, der ist Gott wohlgefällig und vor den Menschen bewährt*. 19 Darum wollen wir auf das bedacht sein, was zum Frieden und zu gegenseitiger Erbauung dient! 20 Zerstöre nicht um einer Speise willen das Werk Gottes! Zwar ist alles rein, aber zum Unheil ist es für jemand, der es mit* inneren Bedenken genießt; 21 da ist es löblich*, kein Fleisch zu essen und keinen Wein zu trinken, überhaupt nichts (zu tun), woran dein Bruder Anstoß nimmt. 22 Du hast Glaubenszuversicht: halte sie für dich selbst vor dem Angesicht Gottes fest! Wohl dem, der nicht mit sich selbst ins Gericht zu gehen* braucht bei dem, was er für recht* hält! 23 Wer dagegen ißt, obwohl er Bedenken hegt, der hat sich dadurch die Verurteilung zugezogen, weil (er) nicht aus Glauben (gehandelt hat); alles aber, was nicht aus Glauben geschieht, ist Sünde.

Public Domain

Noua Traducere Românească

Atitudinea corectă față de cel slab în credință

1 Primiți‑l bine pe cel slab în credință, neimplicându‑l în dispute asupra chestiunilor îndoielnice*! 2 Unul crede că poate să mănânce orice, pe când cel slab mănâncă doar legume. 3 Cel ce mănâncă orice să nu‑l disprețuiască pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncă orice să nu‑l judece pe cel ce mănâncă, pentru că Dumnezeu l‑a primit. 4 Cine ești tu să‑l judeci pe servitorul altuia?! Îl privește pe stăpânul său dacă stă în picioare sau cade. Însă va sta în picioare, pentru că Domnul îl poate face să stea. 5 Unul prețuiește o zi mai mult decât o altă zi, iar altul prețuiește orice zi. Fiecare trebuie să fie pe deplin convins în mintea sa. 6 Cel ce privește diferit o anumită zi, pentru Domnul o privește. Cel ce mănâncă, pentru Domnul mănâncă, întrucât Îi mulțumește lui Dumnezeu, iar cel ce nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă și Îi mulțumește și el lui Dumnezeu. 7 Căci niciunul dintre noi nu trăiește pentru sine și niciunul dintre noi nu moare pentru sine: 8 dacă trăim, pentru Domnul trăim, iar dacă murim, pentru Domnul murim. Astfel, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. 9 Căci pentru aceasta a murit și a înviat Cristos: ca să domnească și peste cei morți, și peste cei vii. 10 Așadar, de ce‑l judeci pe fratele tău? Sau de ce‑l disprețuiești pe fratele tău?* Căci toți vom sta înaintea tronului de judecată al lui Dumnezeu. 11 Pentru că este scris: „Viu sunt Eu, zice Domnul, că orice genunchi se va apleca înaintea Mea și orice limbă va mărturisi lui Dumnezeu!“* 12 Deci fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuși înaintea lui Dumnezeu. 13 Prin urmare, să nu ne mai judecăm unii pe alții, ci, mai degrabă, judecați ca nu cumva să puneți în calea fratelui vostru o piatră de poticnire sau un obstacol*. 14 Știu și sunt convins în Domnul Isus că niciun lucru nu este întinat în sine, însă, dacă cineva consideră un lucru ca fiind întinat, atunci pentru el este întinat. 15 Căci dacă fratele tău este întristat din cauza unei mâncări, atunci tu nu mai umbli potrivit dragostei. Nu‑l nimici, prin mâncarea ta, pe cel pentru care a murit Cristos! 16 Nu lăsați deci ca binele vostru să fie vorbit de rău! 17 Căci Împărăția lui Dumnezeu nu este nici mâncare, nici băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt. 18 Cel care‑L slujește astfel pe Cristos este plăcut lui Dumnezeu și apreciat de oameni. 19 Așadar, să urmărim lucrurile care duc la pacea și zidirea reciprocă. 20 Nu distruge lucrarea lui Dumnezeu din cauza unei mâncări. Într-adevăr, toate lucrurile sunt curate, însă este rău ca omul să mănânce spre poticnirea altuia. 21 Este bine să nu mănânci carne, să nu bei vin și să nu faci nimic altceva care l‑ar face pe fratele tău să se împiedice, să păcătuiască sau să slăbească. 22 Credința pe care o ai păstreaz‑o pentru tine înaintea lui Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se judecă pe sine în ceea ce încuviințează ca fiind bun! 23 Însă omul care se îndoiește este condamnat dacă mănâncă, pentru că n‑o face din credință. Tot ce nu vine din credință este păcat.