Psalm 94 | Menge Bibel

1 Du Gott der Rache, o HERR, du Gott der Rache, erscheine! 2 Erhebe dich, Richter der Erde, vergilt den Stolzen nach ihrem Tun! 3 Wie lange noch sollen die Gottlosen, HERR, wie lange noch sollen die Gottlosen jubeln, 4 sollen sie geifern und trotzige Reden führen, alle Übeltäter stolz sich brüsten? 5 Dein Volk, o HERR, zertreten sie und bedrücken dein Erbe*; 6 sie erwürgen Witwe und Fremdling und morden die Waisen 7 und sagen* dabei: »Nicht sieht es der HERR« oder: »Nicht merkt es der Gott Jakobs.« 8 Nehmt Verstand an, ihr Unvernünftigen im Volk, und ihr Toren: wann wollt ihr Einsicht gewinnen? 9 Der das Ohr gepflanzt, der sollte nicht hören? Der das Auge gebildet, der sollte nicht sehn? 10 Der die Völker erzieht, der sollte nicht strafen, er, der die Menschen Erkenntnis lehrt? 11 Der HERR kennt wohl die Gedanken der Menschen, daß nur ein Hauch* sie sind. 12 Wohl dem Manne, den du, HERR, in Zucht nimmst, und den du aus deinem Gesetz belehrst, 13 damit er sich Ruhe verschaffe vor Unglückstagen, bis* dem Frevler die Grube man gräbt! 14 Denn der HERR wird sein Volk nicht verstoßen und sein Erbe (V.5) nicht verlassen; 15 denn Recht muß doch Recht bleiben, und ihm werden alle redlich Gesinnten sich anschließen. 16 Wer leistet mir Beistand gegen die Bösen? Wer tritt für mich ein gegen die Übeltäter? 17 Wäre der HERR nicht mein Helfer gewesen, so wohnte meine Seele wohl schon im stillen Land. 18 Sooft ich dachte: »Mein Fuß will wanken«, hat deine Gnade, HERR, mich immer gestützt; 19 bei der Menge meiner Sorgen in meiner Brust haben deine Tröstungen mir das Herz erquickt. 20 Sollte verbündet dir sein der Richterstuhl des Unheils, der Verderben schafft durch Gesetzesverdrehung? 21 Sie tun sich ja zusammen gegen das Leben des Gerechten und verurteilen unschuldig Blut. 22 Doch der HERR ist mir zur festen Burg geworden, mein Gott zu meinem Zufluchtsfelsen; 23 er läßt ihren Frevel auf sie selber fallen und wird sie ob ihrer Bosheit vertilgen: ja vertilgen wird sie der HERR, unser Gott.

Noua Traducere Românească

1 O, Dumnezeu al răzbunărilor! O, DOAMNE! O, Dumnezeu al răzbunărilor, strălucește Tu! 2 Ridică‑Te, Judecător al pământului; răsplătește celor mândri după mândria lor! 3 Până când vor triumfa cei răi, DOAMNE, până când? 4 Ei bolborosesc, vorbesc cu trufie, toți cei ce săvârșesc nelegiuirea se laudă. 5 Îți asupresc poporul, DOAMNE, apasă asupra moștenirii Tale. 6 Omoară văduva și străinul; îl ucid pe orfan. 7 Ei zic: „Nu vede DOMNUL! Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!“ 8 Luați aminte, voi, oameni fără minte din popor! Nesăbuiților, când vă veți înțelepți? 9 Să nu audă Cel Ce a sădit urechea? Să nu vadă Cel Ce a întocmit ochiul? 10 Să nu mustre oare Cel Ce disciplinează neamurile, Cel Ce învață pe om cunoașterea? 11 DOMNUL cunoaște gândurile omului; știe că sunt deșarte. 12 Ferice de omul pe care‑l disciplinezi Tu, DOAMNE, și pe care‑l înveți din Legea Ta, 13 ca să‑l liniștești în zilele cele rele, până se va săpa groapa celui rău. 14 DOMNUL nu‑Și părăsește poporul, nici nu‑Și uită moștenirea! 15 Căci din nou se va face judecată cu dreptate, și toți cei cu inima cinstită o vor urma. 16 Cine se va ridica pentru mine împotriva răufăcătorilor? Cine va lua poziție pentru mine împotriva celor ce săvârșesc nelegiuirea? 17 De n‑ar fi fost DOMNUL ajutorul meu, foarte curând sufletul meu ar fi locuit în tăcerea morții. 18 Când zic: „Mi se clatină piciorul!“, îndurarea Ta, DOAMNE, mă sprijină! 19 În mulțimea frământărilor mele lăuntrice, mângâierile Tale îmi încântă sufletul. 20 Poate oare un tron corupt* să‑Ți fie aliat, unul care plăsmuiește necazul prin decret? 21 Ei uneltesc* împotriva sufletului celui drept și condamnă sânge nevinovat. 22 DOMNUL este întăritura mea! Dumnezeul meu este stânca mea de adăpost! 23 El le va răsplăti după nelegiuirea lor și‑i va nimici pentru răutatea lor; DOMNUL, Dumnezeul nostru, îi va nimici.

Psalm 94 | Menge Bibel Noua Traducere Românească