Psalm 88 | Menge Bibel Noua Traducere Românească

Psalm 88 | Menge Bibel
1 Ein Lied, ein Psalm von den Korahiten; dem Musikmeister, nach (der Singweise = Melodie) »die Krankheit«; ein Lehrgedicht von Heman, dem Esrahiten. 2 O HERR, du Gott meines Heils, ich rufe bei Tage und schreie nachts vor dir: 3 o laß mein Gebet vor dich kommen, neige dein Ohr meinem Flehen zu! 4 Denn meine Seele ist mit Leiden gesättigt, und mein Leben naht sich dem Totenreich. 5 Schon zählt man mich zu den ins Grab Gesunknen, ich bin wie ein Mann ohne Lebenskraft. 6 Unter den Toten hab’ ich mein Lager gleichwie Erschlagne, die im Grabe liegen, deren du nicht mehr gedenkst: sie sind ja deiner Hand entrückt. 7 Du hast mich in die Grube der Unterwelt versetzt, in finstre Nacht, in die Tiefe; 8 auf mir lastet schwer dein Grimm, und mit all deinen Wogen drückst du mich nieder. SELA. 9 Meine Bekannten hast du mir entfremdet, hast mich ihnen zum Abscheu gemacht; eingeschlossen bin ich und kann nicht hinaus: 10 mein Auge erlischt vor Elend. Ich rufe zu dir, o HERR, jeden Tag, ich breite zu dir meine Hände aus: 11 »Kannst an den Toten du Wunder tun, oder werden Schatten aufstehn, um dich zu preisen? SELA. 12 Wird man im Grabe von deiner Gnade erzählen, von deiner Treue im Abgrund? 13 Verkündet man dein Wunderwalten in der Finsternis und deine Gerechtigkeit im Lande des Vergessens?« 14 Ich dagegen rufe laut zu dir, o HERR, schon am Morgen tritt mein Gebet vor dich: 15 »Warum, o HERR, verwirfst du mich, verbirgst du dein Antlitz vor mir?« 16 Elend bin ich und siech von Jugend auf, ich trage deine Schrecken und verzweifle. 17 Deine Zornesgluten sind über mich hingegangen, deine Schrecknisse haben mich vernichtet; 18 sie umgeben mich immerdar wie Wasserfluten, umringen mich allzumal. 19 Freunde und Gefährten hast du mir entfremdet: nur die Finsternis ist mir vertraut (geblieben).

Public Domain

Noua Traducere Românească

O cântare. Un psalm al fiilor lui Korah. Pentru dirijor. De cântat în mahalat leannot. Un maschil al ezrahitului Heman.

1 DOAMNE, Dumnezeul izbăvirii mele, zi și noapte strig înaintea Ta.** 2 Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea, pleacă‑Ți urechea la strigătul meu! 3 Căci mi s‑a săturat sufletul de atâtea necazuri și viața mi‑a ajuns în pragul Locuinței Morților. 4 Sunt pus în rândul celor ce se coboară în groapă; am ajuns ca omul lipsit de putere. 5 Sunt abandonat printre morți asemenea celor înjunghiați care au coborât în mormânt, de care nu‑Ți mai aduci aminte niciodată și care sunt îndepărtați din mâna Ta. 6 M‑ai pus în groapa celor mai de jos locuri, în locuri întunecoase, în adâncuri. 7 Mânia Ta mă apasă; mă copleșești cu toate talazurile Tale. Selah 8 I‑ai îndepărtat de la mine pe cei ce mă cunosc, făcându‑mă o urâciune pentru ei. Sunt închis, fără scăpare! 9 Mi se ostenesc ochii din cauza suferinței. Strig către Tine, DOAMNE, în fiecare zi; îmi întind mâinile spre Tine. 10 Faci Tu oare minuni pentru cei morți? Oare se ridică umbrele să‑Ți mulțumească? Selah 11 Oare se istorisește în mormânt despre îndurarea Ta și în Locul Nimicirii* despre credincioșia Ta? 12 Oare sunt cunoscute minunile Tale în întuneric sau dreptatea Ta – în tărâmul uitării? 13 Eu însă, către Tine, DOAMNE, strig după ajutor și încă din zori Te întâmpină rugăciunea mea. 14 DOAMNE, de ce mi‑ai lepădat sufletul și Ți‑ai ascuns fața de mine? 15 Încă din tinerețe am fost asuprit și aproape de moarte; am avut de‑a face cu groaza Ta și am fost deznădăjduit. 16 Mânia Ta a trecut peste mine; spaimele Tale m‑au sleit. 17 Toată ziua mă înconjoară ca niște ape, mă împresoară împreună. 18 I‑ai îndepărtat de la mine pe apropiații mei, pe prietenii mei, pe cei ce mă cunosc; mă aflu în întuneric.*