Psalm 144 | Menge Bibel Noua Traducere Românească

✕

Anmelden
... und alle Funktionen nutzen!
Psalm 144 | Menge Bibel
1 Von David. Gepriesen sei der HERR, mein Fels, der meine Hände* tüchtig gemacht zum Kampf, meine Finger geschickt zum Kriege, 2 mein Wohltäter und meine Burg, meine Feste und mein Retter, mein Schild und der, auf den ich vertraue; Völker hat er mir unterworfen! 3 HERR, was ist der Mensch, daß du ihn beachtest, des Menschen Sohn, daß du seiner gedenkst? 4 Der Mensch gleicht einem Hauch, seine Tage sind wie ein Schatten, der vorüberfliegt. 5 HERR, neige deinen Himmel und fahre herab, rühre die Berge an, daß sie rauchen! 6 Schleudre Blitze und zerstreue sie*, schieß deine Pfeile ab und laß sie zerstieben! 7 Strecke deine Hände aus der Höhe herab, reiß mich heraus und rette mich aus gewaltigen Fluten, aus der Hand der Söhne der Fremde, 8 deren Lippen Lügen reden und deren Rechte mit Täuschung umgeht. 9 Gott, ein neues Lied will (alsdann) ich dir singen, auf zehnsaitiger Harfe dir spielen: 10 dir, der den Königen Sieg verleiht, der David, seinen Knecht, entrissen dem mörderischen Schwert. 11 Reiß mich heraus und rette mich aus der Hand der Söhne der Fremde, deren Lippen Lügen reden und deren Rechte mit Täuschung umgeht! – 12 O gib, daß unsere Söhne in ihrer Jugendkraft hochgewachsenen Setzlingen gleichen! Daß unsre Töchter seien wie schöngemeißelte Ecksäulen an prächtig gebauten Palästen! 13 Daß unsre Speicher, wohlgefüllt, spenden einen Vorrat nach dem andern! Daß unser Kleinvieh sich tausendfach mehre, zehntausendfach auf unsern Triften! 14 Daß unsre Rinder trächtig seien ohne Mißgeschick und ohne Fehlgeburt, keine Spaltung im Volk und kein Wehgeschrei auf unsern Straßen! 15 Glückselig das Volk, dem es so ergeht! Glückselig das Volk, dessen Gott der HERR ist!

Public Domain

Noua Traducere Românească

Al lui David.

1 Binecuvântat să fie DOMNUL, Stânca mea, Cel Ce‑mi deprinde mâinile pentru luptă și degetele pentru război, 2 Binefăcătorul* meu, Fortăreața mea, Întăritura mea, Izbăvitorul meu, Scutul meu și Cel în Care mă adăpostesc, Cel Care‑mi supune poporul! 3 DOAMNE, ce este omul, ca să iei cunoștiință de el, și fiul omului, ca să te gândești la el? 4 Omul este ca o suflare, iar zilele lui sunt ca umbra care trece. 5 DOAMNE, pleacă‑Ți cerurile și coboară; atinge munții, ca să fumege! 6 Aprinde fulgerul și împrăștie‑i pe dușmanii mei; aruncă săgețile Tale și pune‑i pe fugă! 7 Întinde‑Ți mâna din înălțime! Scapă‑mă și izbăvește‑mă din apele cele mari, din mâna fiilor celui străin, 8 a căror gură vorbește nimicuri* și a căror dreaptă este înșelătoare! 9 Dumnezeule, Îți voi cânta o cântare nouă! Voi cânta spre lauda Ta cu lira cu zece coarde, 10 Ție, Care le dai regilor victoria, Care îl scapi pe David, robul Tău, de o sabie distrugătoare! 11 Numai scapă‑mă, izbăvește‑mă din mâna fiilor celui străin, a căror gură vorbește nimicuri și a căror dreaptă este înșelătoare! 12 Atunci fiii noștri, în tinerețea lor, vor fi ca niște plante bine crescute. Fiicele noastre vor fi ca niște stâlpi sculptați pentru structura unui palat. 13 Grânarele noastre vor fi pline, gemând de tot felul de roade. Turmele noastre ni se vor înmulți cu miile și cu zecile de mii pe pășunile noastre. 14 Vitele noastre vor fi bine hrănite;* nu vom avea parte nici de spărturi de ziduri, nici de înrobire, nici de țipăt pe ulițele noastre. 15 Ferice de poporul care are parte de acestea! Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este DOMNUL!