Psalm 109 | Menge Bibel Noua Traducere Românească

✕

Anmelden
... und alle Funktionen nutzen!
Psalm 109 | Menge Bibel
1 Dem Musikmeister; von David ein Psalm. Du Gott, dem mein Lobpreis gilt, bleibe nicht stumm! 2 Denn Frevlermund und Lügenmaul haben sich gegen mich aufgetan, mit trügerischer Zunge zu mir geredet; 3 mit Worten des Hasses haben sie mich umschwirrt und ohne Ursach’ mich angegriffen; 4 für meine Liebe befeinden sie mich, während ich doch (stets für sie) bete; 5 ja sie haben mir Böses für Gutes vergolten und Haß für meine Liebe erwiesen. 6 Bestell’ einen Frevler zum Richter gegen ihn, und ein Ankläger* steh’ ihm zur Rechten! 7 Als schuldig soll er hervorgehn aus dem Gericht und sogar sein Gebet ihm als Sünde gelten! 8 Seiner Lebenstage müssen nur wenige sein, und sein Amt ein andrer empfangen! 9 Seine Kinder müssen zu Waisen werden und seine Frau eine Witwe! 10 Seine Kinder müssen unstet umherziehn und betteln und vertrieben werden aus ihres Vaterhauses Trümmern! 11 Sein Gläubiger lege Beschlag auf alles, was er hat, und Fremde* müssen seine Habe plündern! 12 Er finde keinen, der ihm Schonung gewährt, und niemand habe Erbarmen mit seinen Waisen! 13 Sein Nachwuchs müsse der Ausrottung verfallen: schon im zweiten Gliede müsse ihr Name erlöschen! 14 Der Verschuldung seiner Väter werde beim HERRN gedacht, und die Sünde seiner Mutter bleibe ungetilgt! 15 Sie müssen beständig dem HERRN vor Augen stehn, und er tilge ihr Gedächtnis aus von der Erde*, 16 dieweil er nicht daran dachte, Liebe zu üben, vielmehr den Elenden und Armen verfolgte und den hoffnungslos Verzagten, ihn vollends zu töten. 17 Er liebte den Fluch: so treffe er ihn! Er hatte am Segen keine Freude: so bleib’ er ihm fern! 18 Er zog den Fluch an wie sein Kleid: so dringe er ihm in den Leib wie Wasser und wie Öl in seine Gebeine; 19 er werde ihm wie der Mantel, in den er sich hüllt, wie der Gürtel, den er sich ständig umlegt! 20 Dies sei meiner Widersacher Lohn von seiten des HERRN und derer, die Böses gegen mich reden! 21 Du aber, HERR, mein Gott, tritt für mich ein um deines Namens willen! Weil deine Gnade köstlich ist, errette mich! 22 Denn elend bin ich und arm, und mein Herz ist verwundet in meiner Brust. 23 Wie ein Schatten, wenn er sich dehnt*, so schwinde ich hin, bin vom Sturm verweht einer Heuschrecke gleich; 24 meine Knie wanken vom Fasten, mein Leib ist abgemagert, ohne Fett; 25 und ich – den Leuten bin ich zum Hohn geworden: sehen sie mich, so schütteln sie höhnend den Kopf. 26 Stehe mir bei, o HERR, mein Gott, hilf mir nach deiner Gnade! 27 Laß sie erkennen, daß dies deine Hand ist, daß du, HERR, selbst es so gefügt hast! 28 Sie mögen fluchen, du aber wollest segnen; erheben sie sich, so laß sie zuschanden werden, dein Knecht aber müsse sich freuen! 29 Laß meine Widersacher in Schmach sich kleiden und ihre Schande umtun wie einen Mantel! 30 Laut soll mein Mund dem HERRN Dank sagen, und inmitten vieler will ich ihn preisen; 31 denn er steht dem Armen zur Rechten, um ihn zu retten vor denen, die ihn schuldig sprechen.

Public Domain

Noua Traducere Românească

Pentru dirijor. Un psalm al lui David.

1 Dumnezeul laudei mele, nu tăcea! 2 Iată că gura celui rău și gura celui înșelător se deschid împotriva mea; îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă. 3 Mă împresoară cu niște cuvinte de ură și se luptă cu mine fără motiv. 4 La dragostea mea ei răspund cu dușmănie, dar eu mă rog. 5 Ei îmi răsplătesc binele cu rău, și dragostea mea – cu ură. 6 Pune un om rău împotriva lui și un acuzator* să stea la dreapta lui! 7 Când va fi judecat, să fie găsit vinovat, iar rugăciunea să‑i fie considerată un păcat. 8 Fie‑i zilele puține, iar slujba lui s‑o ia altul! 9 Să‑i rămână fiii orfani, și soția lui – văduvă! 10 Fiii lui să rătăcească cerșind și căutând printre ruine! 11 Cel ce l‑a împrumutat să‑i ia tot ce are, și străinii să‑l jefuiască de rodul muncii lui! 12 Să nu mai fie nimeni care să‑i arate îndurare și să nu mai fie nimeni care să arate bunăvoință față de orfanii lui! 13 Fie ca descendența lui să fie stârpită, iar în generația următoare să le fie șters numele! 14 Să rămână în amintire înaintea DOMNULUI nelegiuirea părinților lui și să nu fie șters păcatul mamei lui! 15 Să rămână întotdeauna înaintea DOMNULUI, iar El să le șteargă amintirea de pe pământ! 16 Căci nu și‑a amintit să se poarte cu îndurare, ci l‑a prigonit pe sărac și pe nevoiaș și l‑a omorât pe cel cu inima zdrobită! 17 A iubit blestemul; de el să aibă parte!* Nu i‑a plăcut binecuvântarea; aceasta să stea departe de el!* 18 A îmbrăcat blestemul ca pe propria haină, i‑a intrat în pântec ca apa și în oasele lui ca uleiul. 19 De aceea, el să‑i fie mantaua cu care se acoperă și brâul cu care se încinge mereu! 20 Aceasta să fie răsplata potrivnicilor mei din partea DOMNULUI și a celor ce mă vorbesc de rău! 21 Dar Tu, Stăpâne DOAMNE, de dragul Numelui Tău, fă‑Ți lucrarea cu mine! Pentru că îndurarea Ta este bună, scapă‑mă! 22 Căci sunt sărac și nevoiaș, iar inima mi‑e rănită înăuntrul meu. 23 Pier ca o umbră trecătoare; sunt alungat ca o lăcustă. 24 Genunchii îmi sunt slăbiți de post, iar trupul mi‑e sleit din lipsă de grăsime. 25 Am ajuns de disprețul lor; cei ce mă văd dau din cap. 26 DOAMNE, Dumnezeul meu, ajută‑mă! În îndurarea Ta, izbăvește‑mă! 27 Fă ca ei să recunoască în aceasta mâna Ta, să recunoască faptul că Tu, DOAMNE, ai făcut lucrul acesta! 28 Ei blestemă, dar Tu binecuvântezi. Ei se ridică și rămân de rușine, dar robul Tău se va veseli. 29 Acuzatorii mei se îmbracă cu batjocura, se acoperă cu nerușinarea ca și cu o manta. 30 Voi mulțumi mult DOMNULUI cu gura mea, Îl voi lăuda în mijlocul mulțimii. 31 Căci El stă la dreapta celui nevoiaș, ca să‑l izbăvească de judecătorii sufletului său.