Matthäus 8 | Menge Bibel

1 Als er dann vom Berge herabgestiegen war, folgten ihm große Volksscharen nach. 2 Da trat ein Aussätziger herzu, warf sich vor ihm nieder und sagte: »Herr, wenn du willst, kannst du mich reinigen.« 3 Jesus streckte seine Hand aus, faßte ihn an und sagte: »Ich will’s, werde rein!« Da wurde er sogleich von seinem Aussatz rein. 4 Darauf sagte Jesus zu ihm: »Hüte dich, jemandem etwas davon zu sagen! Gehe vielmehr hin, zeige dich dem Priester und bringe die Opfergabe dar, die Mose (3.Mose 13,49; 14,2-32) geboten hat, zum Zeugnis* für sie!« 5 Als er hierauf nach Kapernaum hineinkam, trat ein Hauptmann zu ihm und bat ihn 6 mit den Worten: »Herr, mein Diener* liegt gelähmt bei mir zu Hause darnieder und leidet schreckliche Schmerzen.« 7 Jesus antwortete ihm: »Ich will kommen und ihn heilen.« 8 Der Hauptmann aber entgegnete: »Herr, ich bin nicht wert, daß du unter mein Dach trittst; nein, gebiete nur mit einem Wort, dann wird mein Diener gesund werden. 9 Ich bin ja auch ein Mann, der unter höherem Befehl steht, und habe Mannschaften unter mir, und wenn ich zu dem einen sage: ›Gehe!‹, so geht er, und zu dem andern: ›Komm!‹, so kommt er, und zu meinem Diener: ›Tu das!‹, so tut er’s.« 10 Als Jesus das hörte, verwunderte er sich und sagte zu seinen Begleitern: »Wahrlich ich sage euch: In Israel habe ich bei niemand solchen Glauben gefunden. 11 Ich sage euch aber: Viele werden von Osten und Westen kommen und sich mit Abraham, Isaak und Jakob im Himmelreich zum Mahl niederlassen (Lk 13,28-29); 12 aber die Söhne des Reiches werden in die Finsternis draußen hinausgestoßen werden; dort wird lautes Weinen und Zähneknirschen sein.« 13 Zu dem Hauptmann aber sagte Jesus: »Geh hin*! Wie du geglaubt hast, so geschehe dir!« Und sein Diener wurde zur selben Stunde gesund. 14 Als Jesus dann in das Haus des Petrus gekommen war, sah er dessen Schwiegermutter fieberkrank zu Bett liegen. 15 Er faßte sie bei der Hand, da wich das Fieber von ihr: sie stand auf und bediente ihn (bei der Mahlzeit). 16 Als es dann Abend geworden war, brachte man viele Besessene zu ihm, und er trieb die bösen Geister durchs Wort aus und heilte alle, die ein Leiden hatten. 17 So sollte sich das Wort des Propheten Jesaja erfüllen, der da sagt (Jes 53,4): »Er hat unsere Gebrechen hinweggenommen und unsere Krankheiten getragen*.« 18 Als Jesus sich dann wieder von großen Volksscharen umgeben sah, befahl er, an das jenseitige Ufer des Sees hinüberzufahren. 19 Da trat ein Schriftgelehrter an ihn heran mit den Worten: »Meister, ich will dir folgen, wohin du auch gehst!« 20 Jesus antwortete ihm: »Die Füchse haben Gruben und die Vögel des Himmels Nester; der Menschensohn aber hat keine Stätte, wo er sein Haupt hinlegen kann.« – 21 Ein anderer von seinen Jüngern* sagte zu ihm: »Herr, erlaube mir, zuerst noch hinzugehen und meinen Vater zu begraben!« 22 Jesus aber antwortete ihm: »Folge du mir nach, und überlaß es den Toten*, ihre Toten zu begraben!« 23 Jesus stieg dann ins Boot, und seine Jünger folgten ihm. 24 Da erhob sich (plötzlich) ein heftiger Sturm auf dem See, so daß das Boot von den Wellen bedeckt* wurde; er selbst aber schlief. 25 Da traten sie an ihn heran und weckten ihn mit den Worten: »Herr, hilf uns: wir gehen unter!« 26 Er aber antwortete ihnen: »Was seid ihr so furchtsam, ihr Kleingläubigen!« Dann stand er auf und bedrohte die Winde und den See; da trat völlige Windstille ein. 27 Die Leute aber verwunderten sich und sagten: »Was ist das für ein Mann, daß sogar die Winde und der See ihm gehorsam sind!« 28 Als er hierauf an das jenseitige Ufer in das Gebiet der Gadarener gekommen war, traten ihm zwei von bösen Geistern besessene Männer entgegen, die aus den Gräbern hervorkamen und so gemeingefährliche Menschen waren, daß niemand auf der Straße dort an ihnen vorbeigehen konnte. 29 Kaum hatten sie ihn erblickt, da schrien sie laut: »Was hast du mit uns vor, du Sohn Gottes? Bist du hergekommen, um uns vor der Zeit zu quälen?« 30 Es befand sich aber in weiter Entfernung von ihnen eine große Herde Schweine auf der Weide. 31 Da baten ihn die bösen Geister: »Wenn du uns austreiben willst, so laß uns doch in die Schweineherde fahren!« 32 Er antwortete ihnen: »Hinweg mit euch!« Da fuhren sie aus und fuhren in die Schweine hinein, und die ganze Herde stürmte infolgedessen den Abhang hinab in den See und ertrank in den Fluten. 33 Die Hirten aber ergriffen die Flucht und berichteten nach ihrer Ankunft in der Stadt den ganzen Vorfall, auch das, was mit den beiden Besessenen vorgegangen war. 34 Da zog die Einwohnerschaft der ganzen Stadt hinaus, Jesus entgegen, und als sie bei ihm eingetroffen waren, baten sie ihn, er möchte ihr Gebiet verlassen.

Noua Traducere Românească

Vindecarea unui bolnav de lepră

1 Când a coborât Isus de pe munte, L‑au urmat mari mulțimi de oameni. 2 Și iată că un lepros* s‑a apropiat și I s‑a închinat, zicând: – Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești*! 3 Isus a întins mâna, l‑a atins și a zis: – Da, vreau. Fii curățit! Și imediat lepra lui a fost curățită. 4 Isus i‑a zis: – Vezi să nu spui nimănui, ci du‑te, arată‑te preotului și adu darul pe care l‑a poruncit Moise*, ca mărturie pentru ei.

Credința centurionului

5 Când a intrat Isus în Capernaum, s‑a apropiat de El un centurion* care L‑a rugat 6 și I‑a zis: – Doamne, slujitorul meu zace paralizat în casă și se chinuie cumplit! 7 Isus i‑a zis: – Voi veni și‑l voi vindeca.* 8 Dar centurionul, răspunzând, a zis: – Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu! Prin urmare, spune doar un cuvânt, iar slujitorul meu va fi vindecat! 9 Căci și eu sunt un om sub autoritate și am soldați în subordinea mea. Îi spun unuia: „Du‑te!“, și el se duce; și altuia: „Vino!“, și el vine; și sclavului meu: „Fă asta!“, și el face. 10 Isus a rămas uimit când l‑a auzit și le‑a zis celor care‑L urmau: – Adevărat vă spun că la nimeni în Israel n‑am găsit atâta credință! 11 Și vă spun că vor veni mulți de la Răsărit și de la Apus și se vor așeza la masă* cu Avraam, Isaac și Iacov, în Împărăția Cerurilor. 12 Dar fiii Împărăției vor fi alungați în întunericul de afară. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților! 13 Apoi Isus i‑a zis centurionului: – Du‑te! Facă‑ți‑se după cum ai crezut! Și slujitorul acestuia a fost vindecat chiar la ora aceea.

Isus vindecă mai mulți bolnavi

14 Când a intrat Isus în casa lui Petru, a văzut‑o pe soacra acestuia zăcând la pat și având febră. 15 El i‑a atins mâna și febra a lăsat‑o. Și ea s‑a ridicat și a început să‑I slujească. 16 Când s‑a lăsat seara, i‑au adus la El pe mulți demonizați, iar El a alungat duhurile prin cuvântul Lui și i‑a vindecat pe toți cei bolnavi, 17 ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice: „El a luat neputințele noastre și a purtat bolile noastre“*.

Prețul urmării lui Isus

18 Când a văzut Isus mulțimea din jurul Lui, le‑a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării. 19 Atunci un cărturar s‑a apropiat și I‑a zis: – Învățătorule, Te voi urma oriunde vei merge! 20 Însă Isus i‑a spus: – Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului* nu are unde să‑Și plece capul. 21 Un altul dintre ucenicii Săi I‑a zis: – Doamne, dă‑mi voie mai întâi să mă duc să‑l înmormântez pe tatăl meu!* 22 Dar Isus i‑a zis: – Urmează‑Mă și lasă morții să‑și înmormânteze morții!*

Isus liniștește furtuna

23 Apoi S‑a urcat în barcă, iar ucenicii Săi L‑au urmat. 24 Și iată că pe mare s‑a stârnit o furtună puternică, astfel încât barca a fost acoperită de valuri;* Isus însă dormea. 25 Ucenicii s‑au apropiat și L‑au trezit, zicând: – Doamne, scapă‑ne, căci pierim! 26 Însă El le‑a zis: – De ce sunteți fricoși, puțin credincioșilor? Apoi, ridicându‑Se, a mustrat vânturile și marea și s‑a făcut o liniște mare. 27 Oamenii au rămas uimiți și au zis: – Ce fel de Om este Acesta, de‑L ascultă până și vânturile, și marea?!*

Vindecarea celor doi gadareni demonizați

28 Când a ajuns de cealaltă parte a mării, în ținutul gadarenilor*, L‑au întâmpinat doi demonizați, ieșind din morminte. Erau atât de cumpliți, încât nimeni nu putea să treacă pe drumul acela. 29 Și iată că au început să strige, zicând: – Ce avem noi de‑a face cu Tine, Fiu al lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinui înainte de vreme? 30 Undeva mai departe de ei, era o turmă mare de porci care pășteau. 31 Demonii Îl rugau, zicând: – Dacă ne alungi, trimite‑ne în turma aceea de porci! 32 El le‑a zis: – Duceți‑vă! Ei au ieșit și au intrat în porci. Și iată că întreaga turmă s‑a repezit pe râpă în jos, în mare*, și a murit în ape. 33 Păzitorii turmei au fugit și, intrând în cetate, i‑au anunțat pe oameni cu privire la toate acestea și la ce li se întâmplase demonizaților. 34 Și iată că toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus. Când L‑au văzut, L‑au rugat să plece din hotarele lor.

Matthäus 8 | Menge Bibel Noua Traducere Românească