Jesaja 9 | Menge Bibel Noua Traducere Românească

✕

Anmelden
... und alle Funktionen nutzen!
Jesaja 9 | Menge Bibel
1 Das Volk, das in Finsternis wandelt, wird ein großes Licht erblicken, über denen, die in umnachtetem Lande wohnen, wird Licht aufstrahlen. 2 Du wirst des Jubels viel schaffen, wirst die Freude groß werden lassen; sie werden sich vor dir freuen, wie man sich in der Ernte freut, wie man jubelt beim Beuteverteilen. 3 Denn das Joch, das schwer auf ihnen lastete, und die Stäbe auf ihrem Nacken, den Stecken ihres Treibers zerbrichst du wie einst am Tage der Midianiterschlacht. 4 Ja, alle Stiefel der dröhnend einherschreitenden Krieger und die blutgetränkten Mäntel werden verbrannt werden, ein Fraß des Feuers. 5 Denn ein Kind wird uns geboren, ein Sohn uns geschenkt werden, auf dessen Schulter die Herrschaft ruhen wird; und sein Name lautet »Wunderrat, Heldengott*, Ewigvater, Friedefürst.« 6 Seine Herrschaft wird weit reichen, und des Friedens wird kein Ende sein über dem Throne Davids und für seine Königsherrschaft, indem er sie festigt und stützt durch Recht und Gerechtigkeit von nun an bis in Ewigkeit: der Eifer des HERRN der Heerscharen wird dies vollführen.

Die Züchtigungen des hochmütigen Nordreichs Ephraim sind bei ganz Israel wirkungslos geblieben

7 Ein Wort hat der Allherr gegen Jakob gesandt, und auf Israel ist es niedergefallen. 8 Und das ganze Volk wird es zu fühlen bekommen, Ephraim und die Bewohner Samarias, die da in Hochmut und hoffärtigem Sinn gesagt haben: 9 »Ziegelmauern sind eingestürzt, doch mit Quadersteinen führen wir den Bau wieder auf; Maulbeerbäume sind abgehauen worden, doch Zedern setzen wir an ihre Stelle!« 10 So verlieh denn der HERR den Gegnern Rezins die Übermacht über sie und stachelte seine Feinde an, 11 nämlich die Syrer im Osten und die Philister im Westen, daß sie Israel mit vollem Munde fraßen. Trotz alledem ließ sein Zorn nicht nach, und sein Arm blieb noch immer hoch erhoben.

Auch massenhafte Volksverluste haben das unbußfertige Volk nicht gebessert

12 Aber das Volk kehrte nicht zu dem zurück, der es geschlagen hatte, und nach dem HERRN der Heerscharen fragten sie nicht. 13 Da hieb der HERR beides von Israel ab, Kopf und Schwanz, Palmzweig und Binse an einem Tage – 14 die Vornehmen* und Hochangesehenen, die sind der Kopf, und die Propheten, welche Lügen lehren, die sind der Schwanz –; 15 und die Führer dieses Volkes waren Irreleiter, und die sich von ihnen führen ließen, wurden ins Verderben gestürzt. 16 Darum freute der Allherr sich nicht ihrer jungen Mannschaft und erbarmte sich nicht ihrer Waisen und Witwen; denn sie sind* allesamt ruchlose Frevler, und jeder Mund redet* Gottlosigkeit. Trotz alledem ließ sein Zorn nicht nach, und sein Arm blieb noch immer hoch erhoben.

Die unaufhaltsam fortschreitende innere Selbstvernichtung

17 Denn der Frevel brannte wie Feuer, das Dornen und Gestrüpp verzehrt und in den Dickichten des Waldes lodert, so daß sie als hohe Rauchsäulen aufwirbeln. 18 Durch den Grimm des HERRN der Heerscharen wurde das Land in Brand gesetzt, so daß das Volk wie zu einem Fraß der Flammen wurde: keiner übte Schonung gegen den andern. 19 Man verschlang zur Rechten und blieb doch hungrig; man fraß zur Linken und wurde doch nicht satt: jeder verzehrte das Fleisch seines eigenen Armes, 20 nämlich Manasse den Ephraim und Ephraim den Manasse; vereint fielen sie beide über Juda her. Trotz alledem ließ sein Zorn nicht nach, und sein Arm blieb noch immer hoch erhoben.

Public Domain

Noua Traducere Românească

Căci un Copil ni s‑a născut

1 Totuși, nu va mai fi întunecime peste cei ce au fost în necaz. După cum în trecut El a făcut de rușine ținutul lui Zabulon și ținutul lui Neftali, tot așa, în viitor, El va acoperi de glorie Galileea neamurilor, calea către mare, dincolo de Iordan. 2 Poporul care umbla în întuneric a văzut o mare lumină! Peste cei ce locuiau în țara umbrei morții*, a strălucit o lumină! 3 Tu ai înmulțit neamul și ai făcut să‑i crească bucuria. Ei se bucură înaintea Ta cum se bucură niște oameni la seceriș și cum se bucură cei care împart o pradă. 4 Fiindcă jugul ce‑i apăsa, drugul de pe umerii lor și toiagul celui care‑i asuprește, le‑ai zdrobit Tu ca în ziua înfrângerii lui Midian*. 5 Căci orice încălțăminte purtată în învălmășeala luptei și orice haină tăvălită în sânge va fi arsă, va deveni hrană pentru foc. 6 Căci un Copil ni S‑a născut, un Fiu ni S‑a dat, iar autoritatea va sta pe umerii Săi. I se va pune numele: „Sfetnic minunat*, Dumnezeu puternic, Tată veșnic, Prinț al păcii.“ 7 Autoritatea Sa va crește neîncetat și va fi o pace fără sfârșit pentru tronul lui David și pentru împărăția Sa. El o va întemeia și o va întări prin judecată și dreptate, de acum și pe vecie. Râvna DOMNULUI Oștirilor va face lucrul acesta.

Judecata Domnului asupra lui Israel

8 Stăpânul a trimis un mesaj împotriva lui Iacov; acesta va cădea peste Israel. 9 Tot poporul – Efraim și locuitorii Samariei – îl va cunoaște, toți cei care, cu mândrie și aroganță în inimă, zic: 10 „Au căzut cărămizile, dar noi vom zidi cu pietre cioplite! Sicomorii au fost tăiați, dar noi îi vom înlocui cu cedri!“ 11 Dar DOMNUL i‑a ridicat împotriva lor pe vrăjmașii lui Rețin, i‑a stârnit pe dușmanii lor: 12 arameii la răsărit, și filistenii la apus, cu o gură larg deschisă, ei l‑au devorat pe Israel! Cu toate acestea, mânia Lui nu s‑a potolit, iar mâna Sa este încă întinsă. 13 Dar poporul nu s‑a întors la Cel Ce îl lovea, nu L‑a căutat pe DOMNUL Oștirilor. 14 Așa că DOMNUL a tăiat din Israel capul și coada, ramura de palmier și trestia, într‑o singură zi. 15 Bătrânii și demnitarii sunt capul, iar profeții care învață minciuni sunt coada. 16 Cei ce conduc acest popor îl duc în rătăcire, iar cei ce sunt conduși de ei sunt înghițiți. 17 De aceea Stăpânul nu Se mai bucură de tinerii lor, nici nu mai are milă de orfanii și de văduvele lor, pentru că toți sunt lipsiți de evlavie și răi, orice gură vorbește spurcăciuni. Cu toate acestea, mânia Lui nu s‑a potolit, iar mâna Sa este încă întinsă. 18 Da! Răutatea arde ca un foc, mistuie mărăcinii și spinii, aprinde desișul pădurii din care se înalță un stâlp de fum! 19 Țara este arsă de furia DOMNULUI Oștirilor, iar poporul este precum ceva de pus pe foc. Nimeni nu‑și cruță fratele. 20 Unul jefuiește din dreapta și rămâne flămând; mănâncă din stânga și nu se satură; fiecare mănâncă din carnea rudeniei sale*. 21 Manase îl mănâncă pe Efraim, și Efraim pe Manase, iar împreună ei îl mănâncă pe Iuda. Cu toate acestea, mânia Lui nu s‑a potolit, iar mâna Sa este încă întinsă.