Jesaja 26 | Menge Bibel Noua Traducere Românească

✕

Anmelden
... und alle Funktionen nutzen!
Jesaja 26 | Menge Bibel
1 An jenem Tage wird man dieses Lied im Lande Juda singen: »Eine feste Stadt haben wir; zum Schutz hat er ihr Mauern und Außenwerk geschaffen. 2 Öffnet die Tore, damit ein gerechtes Volk einziehe, das die Treue bewahrt! 3 Ein festes Herz segnest du mit Heil, mit Heil*, weil es voll Vertrauen auf dich ist. 4 Vertrauet auf den HERRN für und für, denn an Gott dem HERRN habt ihr einen ewigen Felsen. 5 Denn niedergeworfen hat er die, welche eine Hochburg bewohnten, eine hochragende Stadt; er hat sie erniedrigt, ja erniedrigt bis zum Erdboden, hat sie niedergestoßen bis in den Staub: 6 zertreten soll sie der Fuß, ja die Füße der Niedrigen, die Tritte der Geringen.« 7 Der Pfad des Gerechten ist ebener Pfad, geradeaus geht die Bahn des Gerechten: du läßt sie eben sein. 8 Auch auf dem Wege deiner Gerichte, HERR, harren wir dein; nach deinem Namen und nach deinem Lobpreis steht das Verlangen unsers Herzens. 9 Mein Herz verlangt nach dir in der Nacht, auch sehnt sich mein Geist nach dir in meinem Inneren; denn sobald* deine Gerichte die Erde treffen, lernen die Bewohner des Erdkreises Gerechtigkeit*. 10 Wird dem Gottlosen Gnade zuteil, so lernt er nicht Gerechtigkeit*; nein, in einem Lande, wo das Recht gilt, bleibt er doch ein Frevler und sieht nichts von der Erhabenheit des HERRN. 11 HERR, ist deine Hand auch hocherhoben: sie sehen es nicht; laß sie zu ihrer Beschämung deinen Eifer um dein Volk sehen! Ja, das Zornesfeuer, das deine Widersacher erwartet, möge sie verzehren! 12 HERR, du wirst uns Heil schaffen, denn du hast ja auch alle unsere Taten für uns vollbracht. 13 HERR, unser Gott, es haben zwar außer dir noch andere als Herren über uns geherrscht, aber dich allein preisen wir, deinen Namen. 14 Tote leben nicht wieder auf, Unterweltsbewohner erstehen nicht wieder: zu dem Zwecke hast du sie ja heimgesucht* und vernichtet und jede Erinnerung an sie ausgetilgt. 15 Gleichwohl hast du Zuwachs dem Volke verliehen, HERR, ja Zuwachs dem Volke; du hast dich verherrlicht, alle Grenzen des Landes weit hinausgerückt. 16 HERR, in der Bedrängnis haben sie dich gesucht; als deine Züchtigung sie traf, haben sie sich in flüsternde Gebete ergossen. 17 Wie eine Schwangere, wenn ihre Stunde da ist, sich windet und aufschreit in ihren Wehen, so ist es auch uns, HERR, ergangen – von dir aus geschah es –: 18 wir gingen schwanger, wanden uns in Wehen; doch als wir gebaren, war es Wind: Rettung schafften wir dem Lande nicht, und Erdenbewohner kamen nicht ans Tageslicht. 19 Werden wohl deine Toten wieder aufleben? (Auch) meine Leichen*? Ja, sie werden auferstehen! Wacht auf und jubelt, die ihr im Staube ruht! Denn ein Tau der Himmelslichter ist dein Tau, und so wird die Erde die Schatten wieder ans Tageslicht bringen. 20 Wohlan, mein Volk, gehe in deine Kammern hinein und schließe deine Türen hinter dir zu! Verbirg dich einen kurzen Augenblick, bis das Zorngericht vorübergegangen ist. 21 Denn gar bald wird der HERR aus seiner Wohnstätte hervortreten, um die Erdbewohner zur Rechenschaft wegen ihrer Verschuldung zu ziehen; dann wird die Erde das von ihr verschluckte* Blut wieder zum Vorschein bringen und die in ihr verscharrten Ermordeten nicht länger verbergen.

Public Domain

Noua Traducere Românească

Cântarea lui Iuda

1 În ziua aceea, în țara lui Iuda se va cânta această cântare: „Avem o cetate puternică! Dumnezeu a făcut izbăvire din zidurile și meterezele ei! 2 Deschideți porțile ca să intre neamul cel drept, cel ce păzește credincioșia! 3 Celui statornic Tu îi asiguri pacea – da, pacea, căci se încrede în Tine. 4 Încredeți‑vă în DOMNUL pentru totdeauna, pentru că în DOMNUL*, da, în DOMNUL, aveți o Stâncă veșnică! 5 Căci El i‑a umilit pe cei ce locuiesc pe înălțimi, a doborât cetatea cea îngâmfată; a doborât‑o la pământ, a aruncat‑o în țărână. 6 Ea este călcată în picioare, de picioarele celui sărac și strivită sub pașii celor nevoiași.“ 7 Calea celui drept este netedă, cărarea celui drept pe care Tu o netezești este dreaptă. 8 Da, DOAMNE, umblând pe cărarea poruncilor* Tale, Te așteptăm! Numele Tău și aducerea-aminte cu privire la Tine sunt dorința sufletului nostru. 9 Sufletul meu tânjește după Tine noaptea și duhul dinăuntrul meu Te caută dis‑de‑dimineață, căci atunci când judecățile Tale sunt pe pământ, locuitorii lumii învață dreptatea. 10 Chiar dacă celui rău i se arată bunăvoință, el tot nu învață dreptatea; tot nedrept se poartă chiar într‑o țară unde domnește dreptatea, și nu privește la măreția DOMNULUI. 11 DOAMNE, mâna Ta este ridicată, dar ei n‑o văd. Lasă‑i să‑Ți vadă râvna pentru poporul Tău și să li se facă rușine! Lasă ca focul pregătit pentru vrăjmașii Tăi să‑i mistuie! 12 DOAMNE, Tu vei așeza pacea pentru noi, căci, într-adevăr, toate lucrările noastre, Tu le‑ai înfăptuit pentru noi. 13 DOAMNE, Dumnezeul nostru, și alți stăpâni în afară de Tine au domnit peste noi, dar noi recunoaștem doar Numele Tău. 14 Cei morți nu vor mai trăi, umbrele nu se vor mai ridica, căci i‑ai pedepsit, i‑ai nimicit și ai distrus toată amintirea cu privire la ei. 15 Tu, DOAMNE, ai înmulțit neamul; ai înmulțit neamul și ai lărgit toate hotarele țării. Tu ai fost slăvit! 16 DOAMNE, ei Te‑au căutat când erau în necaz. Când îi disciplinai, ei își revărsau geamătul. 17 Ca o femeie însărcinată și gata să nască, care se zvârcolește și țipă în durerile ei, așa eram noi înaintea Ta, DOAMNE. 18 Am zămislit, ne‑am zvârcolit în dureri, dar am născut vânt. N‑am adus izbăviri pe pământ, iar locuitorii lumii nu sunt născuți.* 19 Dar morții Tăi vor învia. Cadavrul meu se va ridica. Treziți‑vă și cântați de bucurie, cei ce locuiți în țărână! Căci roua Ta este roua luminilor, iar pământul va scoate afară umbrele*! 20 Du‑te, poporul meu, intră în odăile tale și închide ușile după tine! Ascunde‑te pentru câteva clipe, până va trece indignarea! 21 Căci, iată, DOMNUL iese din Locuința Sa ca să‑i pedepsească pe locuitorii pământului pentru nelegiuirea lor. Pământul va arăta sângele vărsat pe el și nu‑și va mai ascunde ucișii.