Jeremia 48 | Menge Bibel Noua Traducere Românească

✕

Anmelden
... und alle Funktionen nutzen!
Jeremia 48 | Menge Bibel
1 Über Moab: So hat der HERR der Heerscharen, der Gott Israels, gesprochen: Wehe über Nebo, denn es ist verwüstet! Zuschanden geworden, erobert ist Kirjathaim: zuschanden geworden ist die hohe Feste und gestürzt! 2 Dahin ist der Ruhm der Moabiter! In Hesbon sinnt man auf Unheil gegen sie: »Kommt, wir wollen sie ausrotten, daß sie kein Volk mehr sind!« Auch du, Madmen, wirst vernichtet werden: das Schwert fährt hinter dir her! 3 Horch! Wehgeschrei schallt von Horonaim her: »Verwüstung und gewaltiger Zusammenbruch!« 4 Zertrümmert ist das Moabiterland: sein Wehgeschrei erschallt bis Zoar hin! 5 Ach, die Anhöhe von Luhith steigt man unter Weinen hinan! Ach, am Abhang von Horonaim hört man Angstgeschrei über die Vernichtung: 6 »Fliehet, rettet euer Leben und fristet es gleich dem Wacholderstrauch in der Wüste!« 7 Denn weil du dich auf deine Machwerke* und auf deine Schätze verlassen hast, sollst nun auch du erobert werden, und Kamos muß in die Verbannung* wandern, seine Priester und Oberen* allzumal; 8 und es kommt der Verwüster über alle deine Städte; keine einzige wird verschont bleiben; auch das Tal unten geht zugrunde, und die Ebene oben wird verheert, wie der HERR angedroht hat. 9 Gebt Moab Flügel, damit es auf und davon fliege! Und seine Städte werden zur Einöde werden, so daß niemand mehr darin wohnt. 10 Verflucht sei, wer das Werk des HERRN lässig betreibt, und verflucht, wer sein Schwert vom Blutvergießen zurückhält! 11 Sorglos hat Moab von Jugend auf gelebt und ungestört auf seinen Hefen geruht: es ist nie aus einem Faß in ein anderes umgegossen worden und niemals in Gefangenschaft gewandert; daher hat es auch seinen Geschmack beibehalten, und sein Duft ist unverändert geblieben. 12 »Darum, wisset wohl: es kommt die Zeit« – so lautet der Ausspruch des HERRN –, »da will ich ihm Küfer senden, die sollen es umschütten und seine Fässer entleeren und seine Krüge zerschlagen. 13 Da wird dann Moab am Kamos (V.7) zuschanden werden, gleichwie die vom Hause Israel an Bethel, auf das sie ihre Zuversicht setzten, zuschanden geworden sind. 14 Wie könnt ihr nur sagen: ›Wir sind tapfere Krieger und wehrhafte Männer zum Kampf!‹ 15 Der Verwüster Moabs und seiner Städte ist im Anzug, und seine auserlesene junge Mannschaft sinkt hin* zur Schlachtung« – so lautet der Ausspruch des Königs, dessen Name ›HERR der Heerscharen‹ ist –: 16 »Moabs Untergang steht nahe bevor, und sein Verderben eilt schnell herbei.« 17 Bezeugt ihm Beileid, ihr seine Umwohner insgesamt und alle, die ihr von seinem Ruhm gehört habt! Ruft aus: »Wie ist doch der starke Herrscherstab zerbrochen, das ruhmvolle Zepter!« 18 Steige von deinem Ehrenplatz herab und setze dich auf die nackte Erde, du Bewohnerschaft, Tochter Dibon! Denn der Verwüster Moabs ist im Anzug gegen dich und zerstört deine Burgen. 19 Tritt an die Straße und spähe aus, Bewohnerschaft von Aroer! Richte an die Flüchtlinge und an die Entronnenen die Frage: »Was ist geschehen?« 20 Moab ist zuschanden geworden, ach, es ist in Verzweiflung: wehklagt und jammert! Verkündet am Arnon, daß Moab verwüstet ist! 21 Ja, das Strafgericht ist ergangen über die weite Ebene, über Holon, über Jahza und Mephaath, 22 über Dibon, Nebo und Beth-Diblathaim, 23 über Kirjathaim, Beth-Gamul und Beth-Meon, 24 über Kerioth, Bozra und alle (anderen) Ortschaften des Moabiterlandes, die fernen wie die nahen! 25 »Abgehauen ist Moabs Horn und sein Arm zerschmettert!« – so lautet der Ausspruch des HERRN. 26 Macht Moab trunken! Denn gegen den HERRN hat es sich überhoben: möge es kopfüber in sein Gespei stürzen und selber auch zum Gespött werden! 27 Oder ist dir etwa Israel nicht zum Gespött gewesen? Hat man es etwa unter Dieben ertappt, daß du, sooft du von ihm sprachst, höhnisch den Kopf schütteltest? 28 Verlaßt die Städte und macht euch in den Felsklüften heimisch, ihr Bewohner Moabs, und tut es der Wildtaube gleich, die an den Hängen der gähnenden Abgründe nistet! 29 Wir haben von Moabs übergroßem Stolz gehört, von seinem Hochmut und seinem Stolz, von seinem Trotz und seinem hochfahrenden Sinn. 30 »Ich kenne wohl« – so lautet der Ausspruch des HERRN – »seinen Übermut und seine eitlen Prahlereien: ihr ganzes Tun ist unehrlich.« 31 Darum muß ich um Moab wehklagen und um ganz Moab jammern; über die Bewohner von Kir-Heres seufzt man. 32 Mehr als man um Jaser geweint hat, muß ich um dich weinen, Weinstock von Sibma, um dich, dessen Ranken über den See* hinüberwanderten, ja bis zum See von Jaser reichten: in deine Obsternte und deine Weinlese ist der Verwüster hereingebrochen, 33 und verschwunden sind Freude und Jubel aus dem Fruchtgefilde und aus dem Lande Moab. Dem Wein in den Kufen mache ich ein Ende: man tritt die Kelter nicht mehr unter Jubelruf; der laute Ruf ist jetzt kein Jubelruf mehr! 34 Vom wehklagenden Hesbon her lassen sie ihr Geschrei bis Eleale, bis Jahaz hin erschallen, von Zoar her bis Horonaim, bis Eglath-Schelischija hin; ja auch die Wasser von Nimrim sollen zu Wüsteneien werden. 35 »Und ich will dagegen einschreiten« – so lautet der Ausspruch des HERRN –, »daß man in Moab noch zur Opferhöhe hinaufsteigt und seinem Gott dort Opfer anzündet.« 36 Darum klagt mein Herz um Moab laut wie Flötenschall, und um die Einwohner von Kir-Heres klagt mein Herz laut wie Flötenschall darum, daß alles, was sie an Hab und Gut erworben hatten, verloren gegangen ist. 37 Denn alle Häupter sind zur Glatze geschoren und alle Bärte abgeschnitten; an allen Händen* sind Schnittwunden sichtbar und Sackleinen* umgürtet die Hüften. 38 Auf allen Dächern Moabs und auf seinen Straßen ist nichts als Trauerklage; denn »ich habe Moab zerschlagen wie ein Gefäß, an dem niemand Gefallen hat!« – so lautet der Ausspruch des HERRN. 39 Wie ist es doch voller Verzweiflung! Wehklaget! wie hat doch Moab schmählich den Rücken gewandt! Ja, ein Gegenstand des Spottes und Entsetzens ist Moab für alle Nachbarvölker geworden! 40 Denn so hat der HERR gesprochen: »Seht, einem Adler gleich fliegt (der Feind) heran und breitet seine Schwingen über* Moab aus!« 41 Die Städte sind bezwungen und die Burgen erobert, und den moabitischen Kriegern wird an jenem Tage zumute sein wie einem Weibe in Kindesnöten. 42 Vernichtet wird Moab, daß es kein Volk mehr ist; denn gegen den HERRN hat es sich überhoben. 43 »Grauen und Grube und Garn kommen über euch, Bewohner von Moab!« – so lautet der Ausspruch des HERRN. 44 »Wer dem Grauen entrinnt, stürzt in die Grube, und wer der Grube entstiegen ist, fängt sich im Garn (Jes 24,17-18), wenn ich diese Schrecken über die Moabiter hereinbrechen lasse im Jahre ihrer Heimsuchung!« – so lautet der Ausspruch des HERRN. 45 Im Schatten Hesbons machen die Flüchtlinge erschöpft halt; doch Feuer bricht aus Hesbon hervor und eine Flamme mitten aus Sihons Palast: die versengt die Schläfen der Moabiter und den Scheitel der Söhne* des Kampfgetümmels. 46 Wehe dir, Moab! Verloren ist das Volk des Kamos! (V.7); denn deine Söhne sind in die Gefangenschaft weggeführt und deine Töchter in die Knechtschaft. – 47 »Doch ich will das Geschick Moabs am Ende der Tage wieder wenden!« – so lautet der Ausspruch des HERRN. Bis hierher geht der Gerichtsspruch* über Moab.

Public Domain

Noua Traducere Românească

Profeție împotriva Moabului

1 Cu privire la Moab: Așa vorbește DOMNUL Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Vai de Nebo, căci va fi distrus! Chiriatayim va fi acoperit de rușine și cucerit! Întăritura* va fi acoperită de rușine și zdrobită! 2 Moab nu va mai fi lăudat; la Heșbon* se plănuiește nimicirea lui: «Să mergem și să‑l distrugem dintre neamuri!» Și tu, Madmen*, vei fi redus la tăcere, căci sabia te va urmări! 3 Un strigăt se aude din Horonaim: «Este prăpăd și mare distrugere!» 4 Moab este zdrobit; se aude strigătul celor mici ai lui. 5 Căci pe suișul spre Luhit plânsul se întețește întruna, iar pe coborâșul spre Horonaim se aude strigătul de distrugere al vrăjmașilor. 6 Fugiți! Scăpați‑vă viața și fiți ca un tufar* în pustie! 7 Veți fi capturați pentru că vă încredeți în lucrările și în bogățiile voastre. CHEMOȘ va merge în captivitate împreună cu preoții și conducătorii lui. 8 Pustiitorul va veni împotriva fiecărei cetăți și niciuna nu va scăpa. Valea va deveni o ruină și podișul va fi nimicit, căci DOMNUL a vorbit. 9 Presărați sare asupra Moabului, căci va fi pustiit!* Cetățile lui vor deveni o pustie și nimeni nu va mai locui în ele. 10 Blestemat să fie cel ce face cu neglijență lucrarea DOMNULUI! Blestemat să fie cel ce își oprește sabia de la măcel! 11 Încă din tinerețea lui, Moabul a fost liniștit, ca vinul lăsat în drojdia lui; nu a fost vărsat dintr‑un vas în altul, nu a fost dus în captivitate. De aceea i s‑a păstrat gustul și nu i s‑a schimbat aroma. 12 Dar, iată, vin zile, zice DOMNUL, când voi trimite oameni să‑l verse din vasul lui, și ei îl vor vărsa; îi vor goli vasele și‑i vor sparge urcioarele. 13 Atunci Moabului îi va fi rușine cu CHEMOȘ, așa cum și Casei lui Israel i‑a fost rușine de încrederea lor în vițelul de la Betel*. 14 Cum puteți să ziceți: «Noi suntem viteji, bărbați curajoși în luptă!»? 15 Moabul va fi distrus și cetățile lui vor fi invadate. Tinerii lui aleși vor fi înjunghiați, zice Împăratul, al Cărui Nume este DOMNUL Oștirilor. 16 Pieirea Moabului este aproape, nenorocirea lui vine în grabă mare. 17 Bociți‑l, voi, toți cei din jurul lui, toți aceia care‑i cunoașteți faima! Ziceți: «Cum a fost sfărâmat sceptrul cel puternic, toiagul cel glorios!» 18 Coboară‑te din slava ta și așază‑te pe pământ uscat, locuitor al fiicei Dibonului, căci pustiitorul Moabului se va ridica împotriva ta și‑ți va distruge fortărețele! 19 Stai lângă drum și pândește, locuitoare a Aroerului! Întreabă pe cel ce fuge și pe cea care‑și scapă viața, întreabă: «Ce se întâmplă?» 20 Moabul este făcut de rușine, căci este zdrobit. Gemeți și strigați! Vestiți de‑a lungul Arnonului că Moabul este distrus. 21 A venit judecata împotriva țării din podiș, împotriva Holonului, Iahței și Mefaatului, 22 împotriva Dibonului, Neboului și Bet‑Diblataimului, 23 împotriva Chiriatayimului, Bet‑Gamulului și Bet‑Meonului, 24 împotriva Cheriotului, împotriva Boțrei, împotriva tuturor cetăților din țara Moabului, de departe sau de aproape. 25 Cornul* Moabului este tăiat și brațul lui este zdrobit, zice DOMNUL.“ 26 Îmbătați‑l, căci s‑a îngâmfat împotriva DOMNULUI! Tăvălească‑se Moab în vărsătura lui și să ajungă o pricină de râs! 27 N‑a fost Israel o pricină de râs pentru tine? Se găsește el oare printre hoți pentru ca ori de câte ori vorbești despre el să clatini din cap în semn de batjocură? 28 Părăsiți cetățile și sălășluiți printre stânci, locuitori ai Moabului! Fiți ca un porumbel care‑și face cuib chiar la marginile unui defileu! 29 Noi am auzit de trufia Moabului – el este foarte mândru. Am auzit de înfumurarea lui, de trufia lui, de semețirea lui și de îngâmfarea inimii lui. 30 „Știu, zice DOMNUL. Aroganța lui este fără temei; flecăriile lui au înfăptuit ceea ce este fără temei. 31 De aceea, gem pentru Moab și strig pentru întregul Moab. El suspină pentru oamenii din Chir-Hareset*. 32 Plâng pentru tine, vie din Sibma, mai mult decât pentru Iazer. Ramurile tale se întindeau până dincolo de mare, ajungând până la Iazer*, dar pustiitorul s‑a năpustit asupra fructelor tale de vară și asupra strugurilor tăi. 33 S‑a dus bucuria și veselia din livezile și de pe câmpiile Moabului. Am secat vinul din teascuri și nimeni nu mai calcă teascul cu strigăte de bucurie. Se aud strigăte de război, nu strigăte de bucurie. 34 Vuietul strigătului lor răsună din Heșbon până la Eleale și Iahaț, din Țoar până la Horonaim și Eglat-Șelișia, căci până și apele Nimrimului sunt secate. 35 În Moab voi face ca oamenii să înceteze să mai aducă jertfe pe înălțimi și să mai ardă tămâie în cinstea dumnezeilor lor, zice DOMNUL. 36 De aceea, inima mea jelește ca un fluier pentru Moab, jelește ca un fluier pentru oamenii din Chir-Hareset, căci averile pe care le‑au strâns au pierit. 37 Toate capetele sunt rase, toate bărbile sunt tăiate; toate mâinile au tăieturi și toate coapsele sunt acoperite cu saci. 38 Pe toate acoperișurile Moabului și în piețe este doar jale, căci am sfărâmat Moabul ca pe un vas disprețuit, zice DOMNUL. 39 Cât este de zdrobit! Ei gem! Cum își întoarce Moabul ceafa rușinat! Moab a devenit o pricină de râs și de groază pentru toți cei din jur.“ 40 Așa vorbește DOMNUL: „Iată, un vultur se năpustește și își întinde aripile peste Moab. 41 Cheriotul* va fi cucerit și fortărețele îi vor fi capturate. În ziua aceea, inima vitejilor Moabului va fi ca inima unei femei în durerile nașterii. 42 Moabul va fi nimicit dintre popoare pentru că s‑a îngâmfat împotriva DOMNULUI. 43 Groaza, groapa și lațul te așteaptă, locuitor al Moabului, zice DOMNUL. 44 Cine va fugi de groază va cădea în groapă, și cine se va ridica din groapă va fi prins în laț, căci Eu aduc asupra Moabului anul pedepsei lui, zice DOMNUL. 45 Fugarii stau fără putere la umbra Heșbonului, căci un foc iese din Heșbon, o flacără iese din mijlocul lui Sihon, care mistuie fruntea Moabului și capetele fiilor tumultului. 46 Vai de tine, Moabule! Poporul lui CHEMOȘ este nimicit! Fiii tăi sunt luați în captivitate și fiicele tale în exil. 47 Dar, în zilele de pe urmă, îi voi aduce înapoi pe captivii Moabului, zice DOMNUL.“ Aici se sfârșește judecata asupra Moabului.