2.Samuel 2 | Menge Bibel Noua Traducere Românească

2.Samuel 2 | Menge Bibel

II. David als König von Juda in Hebron (2,1-5,5)

1 Hierauf fragte David beim HERRN an: »Soll ich in eine der Städte Judas hinaufziehen?« Der HERR antwortete ihm: »Ja, ziehe hinauf.« Als David weiter fragte: »Wohin soll ich ziehen?«, erhielt er die Antwort: »Nach Hebron.« 2 So zog denn David dorthin samt seinen beiden Frauen Ahinoam aus Jesreel und Abigail, der Witwe Nabals, aus Karmel; 3 auch seine Kriegsleute, die bei ihm waren, ließ er alle samt ihren Familien hinaufziehen, und sie ließen sich in den zu Hebron gehörigen Ortschaften nieder. 4 Da kamen die Männer von Juda und salbten David dort zum König über den Stamm Juda."Als">man dann David die Nachricht brachte, daß die Männer von Jabes in Gilead es seien, die Saul begraben hätten, 5 da sandte David Boten an die Einwohner von Jabes in Gilead und ließ ihnen sagen: »Der Segen des HERRN möge euch dafür zuteil werden, daß ihr Saul, eurem Herrn, diese Liebe erwiesen und ihn begraben habt! 6 So möge nun der HERR euch Güte und Treue erweisen! Und auch ich will euch dafür belohnen, daß ihr so gehandelt habt. 7 Jetzt aber seid guten Mutes und beweist euch als wackere Männer! Denn Saul, euer Herr, ist (zwar) tot, aber der Stamm Juda hat mich zum König über sich gesalbt.« 8 Abner aber, der Sohn Ners, der Heerführer Sauls, nahm Sauls Sohn Isboseth, brachte ihn nach Mahanaim hinüber 9 und machte ihn dort zum König über Gilead, über Asser, über Jesreel, Ephraim, Benjamin, überhaupt über ganz Israel. 10 Vierzig Jahre war Isboseth, der Sohn Sauls, alt, als er König über Israel wurde, und zwei Jahre lang hat er regiert; nur der Stamm Juda hielt zu David. 11 Die Zeit aber, die David als König über den Stamm Juda in Hebron regiert hat, betrug sieben Jahre und sechs Monate. 12 Einst zog Abner, der Sohn Ners, mit den Leuten Isboseths, des Sohnes Sauls, von Mahanaim nach Gibeon; 13 ebenso rückte Joab, der Sohn der Zeruja, mit den Leuten Davids (von Hebron) aus; beide Heere stießen dann am Teiche von Gibeon aufeinander und lagerten sich, das eine diesseits, das andere jenseits des Teiches. 14 Da ließ Abner dem Joab sagen: »Die jungen Leute könnten ja einmal auftreten und ein Kampfspiel vor unsern Augen aufführen!« Joab ließ antworten: »Gut! Es soll geschehen!« 15 Da machten sie sich auf und traten einander abgezählt paarweise gegenüber: zwölf aus Benjamin für Isboseth, den Sohn Sauls, und zwölf von den Leuten Davids. 16 Da faßte jeder seinen Gegner beim Schopf und stieß ihm das Schwert in die Seite, so daß sie insgesamt fielen; daher nannte man jenen Ort ›Feld der Klingen‹; er liegt bei Gibeon. 17 Als sich darauf an diesem Tage ein überaus erbitterter Kampf entspann, wurde Abner und das Heer der Israeliten von den Leuten Davids in die Flucht geschlagen. 18 Es befanden sich aber dort (im Heere Davids) die drei Söhne der Zeruja: Joab, Abisai und Asahel, von denen Asahel schnellfüßig war wie eine Gazelle auf dem Felde. 19 Als nun Asahel den Abner verfolgte, ohne weder nach rechts noch nach links bei der Verfolgung hinter Abner abzubiegen, 20 wandte Abner sich um und rief: »Bist du es, Asahel?« Er antwortete: »Jawohl.« 21 Da rief Abner ihm zu: »Wende dich doch nach links oder nach rechts (von mir) ab und mache dich an einen von den Leuten und nimm dir seine Rüstung!« Aber Asahel wollte nicht von ihm ablassen. 22 Da rief Abner ihm noch einmal zu: »Gehe hinter mir weg! Warum soll ich dich zu Boden schlagen? Wie könnte ich dann noch deinem Bruder Joab vor die Augen treten?« 23 Als er trotzdem die Verfolgung nicht aufgeben wollte, stieß ihn Abner mit dem unteren Ende seines Speeres in den Unterleib, so daß der Speer hinten herausdrang und er dort zu Boden stürzte und an jener Stelle starb. Alle aber, die zu der Stelle kamen, wo Asahel gefallen und gestorben war, blieben stehen. 24 Joab aber und Abisai setzten die Verfolgung Abners fort und waren bei Sonnenuntergang bis zum Hügel Amma gelangt, der Giah gegenüber in der Richtung* nach der Wüste Gibeon zu liegt. 25 Hier sammelten sich die Benjaminiten hinter Abner her, bildeten eine geschlossene Schar und setzten sich oben auf dem Hügel fest. 26 Nun rief Abner dem Joab die Worte zu: »Soll denn das Schwert ewig fressen? Siehst du nicht, daß ein Verzweiflungskampf das Ende sein wird? Wann wirst du endlich deinen Leuten befehlen, von der Verfolgung ihrer Brüder abzustehen?« 27 Joab erwiderte: »So wahr Gott lebt! Hättest du nicht geredet, so hätten die Leute insgesamt erst morgen früh von der Verfolgung ihrer Brüder abgelassen!« 28 Hierauf ließ Joab ein Zeichen mit der Posaune geben, und sofort machte das ganze Heer halt, gab die weitere Verfolgung der Israeliten auf und setzte den Kampf nicht fort. 29 Abner marschierte nun mit seinen Leuten während der ganzen folgenden Nacht durch die Jordanebene, überschritt dann den Jordan, durchzog das ganze Tal Bithron und gelangte so nach Mahanaim. – 30 Als Joab aber die Verfolgung Abners aufgegeben und seine ganze Mannschaft wieder gesammelt hatte, wurden von den Leuten Davids außer Asahel nur neunzehn Mann vermißt, 31 während Davids Leute von den Benjaminiten und den übrigen Leuten Abners 360 Mann erschlagen hatten. 32 Den Asahel aber hob man auf und begrub ihn im Begräbnis seines Vaters zu Bethlehem. Joab aber und seine Leute marschierten die ganze Nacht hindurch, bis sie bei Tagesanbruch in Hebron ankamen.

Public Domain

Noua Traducere Românească

David, uns drept rege al lui Iuda

1 După aceea, David L‑a întrebat pe DOMNUL, zicând: – Să mă sui în vreuna din cetățile lui Iuda? DOMNUL i‑a răspuns: – Suie‑te! David a întrebat: – Unde să mă sui? El a răspuns: – La Hebron. 2 David s‑a suit acolo împreună cu cele două soții ale sale, izreelita Ahinoam și Abigail, fosta soție a carmelitului Nabal. 3 David i‑a luat cu el și pe oamenii săi, pe fiecare cu familia lui, și au locuit în cetățile Hebronului. 4 Bărbații din Iuda au venit și l‑au uns acolo pe David ca rege peste Casa lui Iuda. Ei l‑au înștiințat pe David, zicând: „Bărbații din Iabeșul Ghiladului sunt cei care l‑au îngropat pe Saul.“ 5 Atunci David a trimis mesageri la bărbații din Iabeșul Ghiladului, zicându‑le: „Binecuvântați să fiți de DOMNUL pentru că ați arătat această bunătate față de stăpânul vostru, Saul, și l‑ați îngropat. 6 Și acum, fie ca DOMNUL să vă arate îndurare* și credincioșie! Eu, de asemenea, vă voi face bine pentru fapta pe care ați făcut‑o. 7 Acum, întăriți‑vă și fiți viteji căci stăpânul vostru, Saul, a murit, iar cei din Casa lui Iuda m‑au uns pe mine drept rege peste ei.“

Război între familia lui David și cea a lui Saul

8 Între timp, Abner, fiul lui Ner, conducătorul oștirii lui Saul, l‑a luat pe Iș‑Boșet, fiul lui Saul, și l‑a trecut în Mahanayim, 9 unde l‑a făcut rege peste Ghilad, peste așuriți, peste Izreel, Efraim, Beniamin și peste tot Israelul. 10 Iș‑Boșet, fiul lui Saul, avea patruzeci de ani când a început să domnească peste Israel și a domnit timp de doi ani. Numai Casa lui Iuda l‑a urmat pe David. 11 Perioada* cât David a fost rege la Hebron, peste Casa lui Iuda, a fost de șapte ani și șase luni. 12 Abner, fiul lui Ner, a ieșit din Mahanayim împreună cu slujitorii lui Iș‑Boșet, ca să plece la Ghivon. 13 Atunci Ioab, fiul Țeruiei, și slujitorii lui David au ieșit și i‑au întâlnit la iazul din Ghivon. Unii ședeau de‑o parte a iazului, iar alții de cealaltă parte a iazului. 14 Abner i‑a zis lui Ioab: – Să se ridice tinerii și să se întreacă în luptă înaintea noastră! Ioab a răspuns: – Să se ridice! 15 Tinerii s‑au ridicat și s‑au înfățișat în număr egal: doisprezece pentru Beniamin și pentru Iș‑Boșet și doisprezece dintre slujitorii lui David. 16 Fiecare și‑a apucat semenul de cap, având sabia într‑o parte, și au căzut morți împreună. Locul acela, care se află în Ghivon, s‑a numit de atunci Helkat-Hațurim*. 17 Lupta a fost foarte aprigă în acea zi, iar Abner și bărbații lui Israel au fost învinși de către slujitorii lui David. 18 Se aflau acolo și cei trei fii ai Țeruiei: Ioab, Abișai și Asael. Asael era iute de picioare, ca una din gazelele de pe câmp. 19 El l‑a urmărit pe Abner, fără a se abate nici la dreapta, nici la stânga de la urmărirea acestuia. 20 Abner s‑a uitat în urmă și a întrebat: – Tu ești, Asael? Asael a răspuns: – Eu sunt. 21 Atunci Abner i‑a zis: – Abate‑te la dreapta sau la stânga ta! Apucă‑l pe unul dintre tinerii aceștia și ia‑i armura! Asael însă nu s‑a abătut de la urmărirea acestuia. 22 Abner i‑a zis din nou lui Asael: – Întoarce‑te din urmărirea mea! De ce să te dobor la pământ? Cum îmi voi mai ridica fața înaintea fratelui tău Ioab? 23 Dar Asael a refuzat să se întoarcă. Atunci Abner l‑a lovit în stomac cu capătul suliței și sulița i‑a ieșit prin spate. Asael a căzut acolo și a murit pe loc. Toți cei care ajungeau la locul în care căzuse și murise Asael, se opreau. 24 Dar Ioab și Abișai l‑au urmărit pe Abner și, la apusul soarelui, au ajuns la dealul Ama, care se află la răsărit de Ghiah, pe drumul spre pustia Ghivonului. 25 Fiii lui Beniamin se adunaseră în urma lui Abner, alcătuiseră o singură ceată și stăteau pe vârful unui deal. 26 Abner l‑a strigat pe Ioab și i‑a zis: – Oare să devoreze sabia la nesfârșit? Nu înțelegi că se va sfârși cu amărăciune? Până când vei amâna să spui celor din popor să se întoarcă de la urmărirea fraților lor? 27 Ioab a răspuns: – Viu este Dumnezeu că, dacă n‑ai fi vorbit, poporul ar fi continuat urmărirea fraților lui până dimineață. 28 Apoi Ioab a sunat din trâmbiță* și tot poporul s‑a oprit. Nu l‑au mai urmărit pe Israel și nu s‑au mai luptat. 29 Atunci Abner și oamenii săi au mers toată noaptea prin Araba*. Au trecut Iordanul, au străbătut tot Bitronul* și au ajuns la Mahanayim. 30 Ioab s‑a întors de la urmărirea lui Abner și a adunat tot poporul. Dintre slujitorii lui David lipseau nouăsprezece oameni și Asael. 31 Slujitorii lui David omorâseră trei sute șaizeci de bărbați din Beniamin și dintre oamenii lui Abner. 32 L‑au luat pe Asael și l‑au înmormântat în mormântul tatălui său din Betleem. Ioab și oamenii săi au mers toată noaptea și au ajuns la Hebron când s‑a luminat de ziuă.