Psalm 107 | King James Version

1 O give thanks unto the LORD, for he is good: for his mercy endureth for ever. 2 Let the redeemed of the LORD say so , whom he hath redeemed from the hand of the enemy; 3 And gathered them out of the lands, from the east, and from the west, from the north, and from the south. 4 They wandered in the wilderness in a solitary way; they found no city to dwell in. 5 Hungry and thirsty, their soul fainted in them. 6 Then they cried unto the LORD in their trouble, and he delivered them out of their distresses. 7 And he led them forth by the right way, that they might go to a city of habitation. 8 Oh that men would praise the LORD for his goodness, and for his wonderful works to the children of men! 9 For he satisfieth the longing soul, and filleth the hungry soul with goodness. 10 Such as sit in darkness and in the shadow of death, being bound in affliction and iron; 11 Because they rebelled against the words of God, and contemned the counsel of the most High: 12 Therefore he brought down their heart with labour; they fell down, and there was none to help. 13 Then they cried unto the LORD in their trouble, and he saved them out of their distresses. 14 He brought them out of darkness and the shadow of death, and brake their bands in sunder. 15 Oh that men would praise the LORD for his goodness, and for his wonderful works to the children of men! 16 For he hath broken the gates of brass, and cut the bars of iron in sunder. 17 Fools because of their transgression, and because of their iniquities, are afflicted. 18 Their soul abhorreth all manner of meat; and they draw near unto the gates of death. 19 Then they cry unto the LORD in their trouble, and he saveth them out of their distresses. 20 He sent his word, and healed them, and delivered them from their destructions. 21 Oh that men would praise the LORD for his goodness, and for his wonderful works to the children of men! 22 And let them sacrifice the sacrifices of thanksgiving, and declare his works with rejoicing. 23 They that go down to the sea in ships, that do business in great waters; 24 These see the works of the LORD, and his wonders in the deep. 25 For he commandeth, and raiseth the stormy wind, which lifteth up the waves thereof. 26 They mount up to the heaven, they go down again to the depths: their soul is melted because of trouble. 27 They reel to and fro, and stagger like a drunken man, and are at their wits'end. 28 Then they cry unto the LORD in their trouble, and he bringeth them out of their distresses. 29 He maketh the storm a calm, so that the waves thereof are still. 30 Then are they glad because they be quiet; so he bringeth them unto their desired haven. 31 Oh that men would praise the LORD for his goodness, and for his wonderful works to the children of men! 32 Let them exalt him also in the congregation of the people, and praise him in the assembly of the elders. 33 He turneth rivers into a wilderness, and the watersprings into dry ground; 34 A fruitful land into barrenness, for the wickedness of them that dwell therein. 35 He turneth the wilderness into a standing water, and dry ground into watersprings. 36 And there he maketh the hungry to dwell, that they may prepare a city for habitation; 37 And sow the fields, and plant vineyards, which may yield fruits of increase. 38 He blesseth them also, so that they are multiplied greatly; and suffereth not their cattle to decrease. 39 Again, they are minished and brought low through oppression, affliction, and sorrow. 40 He poureth contempt upon princes, and causeth them to wander in the wilderness, where there is no way. 41 Yet setteth he the poor on high from affliction, and maketh him families like a flock. 42 The righteous shall see it , and rejoice: and all iniquity shall stop her mouth. 43 Whoso is wise, and will observe these things , even they shall understand the lovingkindness of the LORD.

Noua Traducere Românească

1 Mulțumiți DOMNULUI, căci este bun, căci în veac ține îndurarea Lui! 2 Așa să zică răscumpărații DOMNULUI, cei pe care i‑a răscumpărat din mâna vrăjmașului, 3 pe care i‑a adunat de pe cuprinsul țărilor: de la răsărit și de la apus, de la nord și de la mare. 4 Ei rătăceau prin pustie, pe o cale neumblată, fără să găsească o cetate în care să locuiască. 5 Flămânzi și însetați, li se lihnise sufletul în ei. 6 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către DOMNUL, și El i‑a scăpat din necazurile lor. 7 I‑a călăuzit pe o cale dreaptă, ca să meargă spre o cetate unde să locuiască. 8 Să‑I mulțumească deci DOMNULUI pentru îndurarea Lui și pentru minunile Lui față de fiii omului! 9 Căci El a potolit sufletul însetat și a săturat sufletul flămând cu bunătăți. 10 Celor ce locuiau în întuneric și în umbra morții, legați în chin și în fiare, 11 pentru că se răzvrătiseră față de mesajele lui Dumnezeu și disprețuiseră sfatul Celui Preaînalt, 12 El le‑a smerit inima prin necaz; ei se clătinaseră și nu era nimeni să‑i ajute. 13 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către DOMNUL, și El i‑a izbăvit din necazurile lor. 14 I‑a scos din întuneric și din umbra morții și le‑a rupt legăturile. 15 Să‑I mulțumească deci DOMNULUI pentru îndurarea Lui și pentru minunile Lui față de fiii omului! 16 Căci El a zdrobit porți de bronz și a tăiat zăvoare de fier. 17 Ei ajunseseră nebuni* din cauza fărădelegii lor și se nenorociseră din cauza nelegiuirilor lor. 18 Sufletul lor se dezgustase de orice hrană și ajunseseră la porțile morții. 19 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către DOMNUL, și El i‑a izbăvit din necazurile lor. 20 Le‑a trimis Cuvântul Lui, i‑a vindecat și i‑a scăpat din gropile lor. 21 Să‑I mulțumească deci DOMNULUI pentru îndurarea Lui și pentru minunile Lui față de fiii omului! 22 Să aducă jertfe de mulțumire și să povestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie! 23 Cei ce coborau pe mare cu corăbiile, cei ce făceau negoț pe ape mari, 24 au văzut ei înșiși lucrările DOMNULUI și minunile Lui din adâncuri. 25 Când a grăit El, s‑a iscat un vânt năprasnic, care a ridicat talazurile mării. 26 Se suiau spre ceruri și coborau în adâncuri; sufletul li se înmuiase din cauza nenorocirii. 27 Se clătinau și se mișcau ca un om beat; toată înțelepciunea lor fusese înghițită. 28 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către DOMNUL, și El i‑a izbăvit din necazurile lor. 29 A liniștit furtuna, iar valurile s‑au potolit. 30 Ei s‑au bucurat că acestea s‑au liniștit, iar El i‑a condus la limanul dorit. 31 Să‑I mulțumească deci DOMNULUI pentru îndurarea Lui și pentru minunile Lui față de fiii omului! 32 Să‑L înalțe în adunarea poporului și să‑L laude în adunarea bătrânilor! 33 El preface râurile în pustiu, izvoarele de ape în pământ uscat, 34 și pământul roditor în pământ sterp, din cauza răutății locuitorilor țării. 35 El preface pustia într‑un iaz, și pământul uscat în izvoare de ape. 36 Așază acolo pe cei flămânzi, iar ei își întemeiază o cetate în care să locuiască, 37 își seamănă ogoare, își plantează vii și au recolte bogate. 38 El îi binecuvântează, astfel încât se înmulțesc foarte mult, iar vitele nu li le împuținează. 39 Când sunt împuținați și umiliți din cauza asupririi, a necazului și a durerii, 40 El revarsă dispreț asupra nobililor și‑i face să rătăcească prin pustietate fără drum. 41 Îi ridică însă pe cei nevoiași din întristare și le înmulțește familiile ca pe o turmă. 42 Cei drepți văd și se bucură, și orice nedreptate își închide gura. 43 Cine este înțelept, să păzească aceste lucruri și să ia aminte la marea îndurare a DOMNULUI!

Psalm 107 | King James Version Noua Traducere Românească