Josua 9 | King James Version

1 And it came to pass, when all the kings which were on this side Jordan, in the hills, and in the valleys, and in all the coasts of the great sea over against Lebanon, the Hittite, and the Amorite, the Canaanite, the Perizzite, the Hivite, and the Jebusite, heard thereof ; 2 That they gathered themselves together, to fight with Joshua and with Israel, with one accord. 3 And when the inhabitants of Gibeon heard what Joshua had done unto Jericho and to Ai, 4 They did work wilily, and went and made as if they had been ambassadors, and took old sacks upon their asses, and wine bottles, old, and rent, and bound up; 5 And old shoes and clouted upon their feet, and old garments upon them; and all the bread of their provision was dry and mouldy. 6 And they went to Joshua unto the camp at Gilgal, and said unto him, and to the men of Israel, We be come from a far country: now therefore make ye a league with us. 7 And the men of Israel said unto the Hivites, Peradventure ye dwell among us; and how shall we make a league with you? 8 And they said unto Joshua, We are thy servants. And Joshua said unto them, Who are ye? and from whence come ye? 9 And they said unto him, From a very far country thy servants are come because of the name of the LORD thy God: for we have heard the fame of him, and all that he did in Egypt, 10 And all that he did to the two kings of the Amorites, that were beyond Jordan, to Sihon king of Heshbon, and to Og king of Bashan, which was at Ashtaroth. 11 Wherefore our elders and all the inhabitants of our country spake to us, saying, Take victuals with you for the journey, and go to meet them, and say unto them, We are your servants: therefore now make ye a league with us. 12 This our bread we took hot for our provision out of our houses on the day we came forth to go unto you; but now, behold, it is dry, and it is mouldy: 13 And these bottles of wine, which we filled, were new; and, behold, they be rent: and these our garments and our shoes are become old by reason of the very long journey. 14 And the men took of their victuals, and asked not counsel at the mouth of the LORD. 15 And Joshua made peace with them, and made a league with them, to let them live: and the princes of the congregation sware unto them. 16 And it came to pass at the end of three days after they had made a league with them, that they heard that they were their neighbours, and that they dwelt among them. 17 And the children of Israel journeyed, and came unto their cities on the third day. Now their cities were Gibeon, and Chephirah, and Beeroth, and Kirjathjearim. 18 And the children of Israel smote them not, because the princes of the congregation had sworn unto them by the LORD God of Israel. And all the congregation murmured against the princes. 19 But all the princes said unto all the congregation, We have sworn unto them by the LORD God of Israel: now therefore we may not touch them. 20 This we will do to them; we will even let them live, lest wrath be upon us, because of the oath which we sware unto them. 21 And the princes said unto them, Let them live; but let them be hewers of wood and drawers of water unto all the congregation; as the princes had promised them. 22 And Joshua called for them, and he spake unto them, saying, Wherefore have ye beguiled us, saying, We are very far from you; when ye dwell among us? 23 Now therefore ye are cursed, and there shall none of you be freed from being bondmen, and hewers of wood and drawers of water for the house of my God. 24 And they answered Joshua, and said, Because it was certainly told thy servants, how that the LORD thy God commanded his servant Moses to give you all the land, and to destroy all the inhabitants of the land from before you, therefore we were sore afraid of our lives because of you, and have done this thing. 25 And now, behold, we are in thine hand: as it seemeth good and right unto thee to do unto us, do. 26 And so did he unto them, and delivered them out of the hand of the children of Israel, that they slew them not. 27 And Joshua made them that day hewers of wood and drawers of water for the congregation, and for the altar of the LORD, even unto this day, in the place which he should choose.

Noua Traducere Românească

Înșelătoria ghivoniților

1 Auzind despre aceste lucruri, toți regii care erau în regiunea de apus a Iordanului, la munte, în zona deluroasă*, pe întreaga coastă a Mării cea Mare* până în dreptul Libanului, și anume regii hitiți, amoriți, canaaniți, periziți, hiviți și iebusiți, 2 s‑au aliat ca să lupte împotriva lui Iosua și a lui Israel. 3 Locuitorii din Ghivon însă, când au auzit ce făcuse Iosua cetăților Ierihon și Ai, 4 s‑au folosit de vicleșug și au plecat spre israeliți, dându‑se drept mesageri. Ei purtau pe măgarii lor saci învechiți și burdufuri vechi de vin, crăpate și peticite. 5 Erau încălțați cu sandale vechi și peticite și purtau pe ei haine învechite, iar toată pâinea pe care o aveau ca provizie era uscată și fărâmițată. 6 Au venit la Iosua în tabăra de la Ghilgal și i‑au vorbit astfel lui și bărbaților lui Israel: – Noi am venit dintr‑o țară îndepărtată. Încheiați acum un legământ cu noi! 7 Bărbații lui Israel le‑au răspuns însă hiviților: – Poate că voi locuiți în mijlocul nostru. Cum să încheiem un legământ cu voi? 8 Ei i‑au zis lui Iosua: – Suntem robii tăi! Iosua i‑a întrebat: – Cine sunteți și de unde veniți? 9 Ei i‑au răspuns: – Robii tăi au venit dintr‑o țară foarte îndepărtată, datorită Numelui DOMNULUI, Dumnezeul tău, fiindcă am auzit de faima Lui: tot ceea ce a făcut în Egipt, 10 precum și ce a făcut celor doi regi amoriți de la răsărit de Iordan, lui Sihon, regele Heșbonului și lui Og, regele Bașanului, care domnea la Aștarot. 11 Bătrânii noștri împreună cu toți locuitorii țării noastre ne‑au zis: „Luați cu voi provizii pentru călătorie și duceți‑vă să vă întâlniți cu ei și să le spuneți: «Suntem robii voștri. Prin urmare, încheiați legământ cu noi!»“ 12 Pâinea aceasta era caldă când am luat‑o de acasă, în ziua în care am pornit în călătorie către voi, dar acum iată că este uscată și fărâmițată. 13 Aceste burdufuri de vin au fost odată pline și noi, dar acum iată că sunt crăpate, iar îmbrăcămintea și sandalele ni s‑au învechit mult din cauza călătoriei lungi. 14 Bărbații israeliți au luat din proviziile lor și nu L‑au mai întrebat pe DOMNUL. 15 Iosua a făcut pace cu ei și a încheiat cu ei un legământ că‑i va lăsa în viață. Conducătorii comunității le‑au jurat lucrul acesta. 16 La trei zile după încheierea legământului, au aflat că aceștia sunt vecini cu ei și că locuiesc în mijlocul lor. 17 Astfel, fiii lui Israel au plecat și în a treia zi au ajuns la cetățile acestora: Ghivon, Chefira, Beerot și Chiriat-Iearim. 18 Fiii lui Israel nu i‑au putut ataca deoarece conducătorii comunității le juraseră pe DOMNUL, Dumnezeul lui Israel. Și întreaga comunitate a cârtit împotriva conducătorilor. 19 Toți conducătorii au zis înaintea întregii comunități: „Pentru că le‑am jurat pe DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, nu ne mai putem atinge de ei. 20 Iată ce vom face cu ei: îi vom lăsa în viață ca să nu se reverse mânia asupra noastră, din cauza jurământului pe care l‑am încheiat cu ei.“ 21 Conducătorii le‑au zis: „Lăsați‑i în viață.“ Au fost însă întrebuințați la tăiat lemne și la scos apă pentru întreaga comunitate, așa cum le spuseseră conducătorii.* 22 Iosua i‑a chemat pe ghivoniți și le‑a zis: – De ce ne‑ați înșelat, zicând: „Suntem foarte departe de voi“, când de fapt locuiți în mijlocul nostru? 23 Acum sunteți blestemați și niciunul dintre voi nu va înceta să fie rob. Veți fi tăietori de lemne și veți scoate apă pentru Casa Dumnezeului meu. 24 Ei i‑au răspuns lui Iosua, zicând: – Robilor tăi li s‑a spus deslușit despre ceea ce DOMNUL, Dumnezeul tău, i‑a poruncit robului Său Moise, și anume să vă dea toată țara și să‑i nimicească pe toți locuitorii țării dinaintea voastră. Atunci ne‑am temut pentru viețile noastre din cauza voastră și de aceea am făcut lucrul acesta. 25 Și acum, iată‑ne în mâinile tale. Fă‑ne potrivit cu ceea ce consideri că este bine și drept să faci.* 26 Iosua le‑a făcut așa cum hotărâse. El i‑a eliberat din mâna fiilor lui Israel și astfel aceștia nu i‑au ucis. 27 Dar din acea zi, Iosua i‑a pus să taie lemne și să scoată apă pentru comunitate și pentru altarul DOMNULUI; și așa au făcut până în ziua aceasta, în locul ales de El.

Josua 9 | King James Version Noua Traducere Românească

Înșelătoria ghivoniților