2.Samuel 3 | King James Version

1 Now there was long war between the house of Saul and the house of David: but David waxed stronger and stronger, and the house of Saul waxed weaker and weaker. 2 And unto David were sons born in Hebron: and his firstborn was Amnon, of Ahinoam the Jezreelitess; 3 And his second, Chileab, of Abigail the wife of Nabal the Carmelite; and the third, Absalom the son of Maacah the daughter of Talmai king of Geshur; 4 And the fourth, Adonijah the son of Haggith; and the fifth, Shephatiah the son of Abital; 5 And the sixth, Ithream, by Eglah David' wife. These were born to David in Hebron. 6 And it came to pass, while there was war between the house of Saul and the house of David, that Abner made himself strong for the house of Saul. 7 And Saul had a concubine, whose name was Rizpah, the daughter of Aiah: and Ishbosheth said to Abner, Wherefore hast thou gone in unto my father' concubine? 8 Then was Abner very wroth for the words of Ishbosheth, and said, Am I a dog' head, which against Judah do shew kindness this day unto the house of Saul thy father, to his brethren, and to his friends, and have not delivered thee into the hand of David, that thou chargest me to day with a fault concerning this woman? 9 So do God to Abner, and more also, except, as the LORD hath sworn to David, even so I do to him; 10 To translate the kingdom from the house of Saul, and to set up the throne of David over Israel and over Judah, from Dan even to Beersheba. 11 And he could not answer Abner a word again, because he feared him. 12 And Abner sent messengers to David on his behalf, saying, Whose is the land? saying also , Make thy league with me, and, behold, my hand shall be with thee, to bring about all Israel unto thee. 13 And he said, Well; I will make a league with thee: but one thing I require of thee, that is, Thou shalt not see my face, except thou first bring Michal Saul' daughter, when thou comest to see my face. 14 And David sent messengers to Ishbosheth Saul' son, saying, Deliver me my wife Michal, which I espoused to me for an hundred foreskins of the Philistines. 15 And Ishbosheth sent, and took her from her husband, even from Phaltiel the son of Laish. 16 And her husband went with her along weeping behind her to Bahurim. Then said Abner unto him, Go, return. And he returned. 17 And Abner had communication with the elders of Israel, saying, Ye sought for David in times past to be king over you: 18 Now then do it : for the LORD hath spoken of David, saying, By the hand of my servant David I will save my people Israel out of the hand of the Philistines, and out of the hand of all their enemies. 19 And Abner also spake in the ears of Benjamin: and Abner went also to speak in the ears of David in Hebron all that seemed good to Israel, and that seemed good to the whole house of Benjamin. 20 So Abner came to David to Hebron, and twenty men with him. And David made Abner and the men that were with him a feast. 21 And Abner said unto David, I will arise and go, and will gather all Israel unto my lord the king, that they may make a league with thee, and that thou mayest reign over all that thine heart desireth. And David sent Abner away; and he went in peace. 22 And, behold, the servants of David and Joab came from pursuing a troop, and brought in a great spoil with them: but Abner was not with David in Hebron; for he had sent him away, and he was gone in peace. 23 When Joab and all the host that was with him were come, they told Joab, saying, Abner the son of Ner came to the king, and he hath sent him away, and he is gone in peace. 24 Then Joab came to the king, and said, What hast thou done? behold, Abner came unto thee; why is it that thou hast sent him away, and he is quite gone? 25 Thou knowest Abner the son of Ner, that he came to deceive thee, and to know thy going out and thy coming in, and to know all that thou doest. 26 And when Joab was come out from David, he sent messengers after Abner, which brought him again from the well of Sirah: but David knew it not. 27 And when Abner was returned to Hebron, Joab took him aside in the gate to speak with him quietly, and smote him there under the fifth rib , that he died, for the blood of Asahel his brother. 28 And afterward when David heard it , he said, I and my kingdom are guiltless before the LORD for ever from the blood of Abner the son of Ner: 29 Let it rest on the head of Joab, and on all his father' house; and let there not fail from the house of Joab one that hath an issue, or that is a leper, or that leaneth on a staff, or that falleth on the sword, or that lacketh bread. 30 So Joab and Abishai his brother slew Abner, because he had slain their brother Asahel at Gibeon in the battle. 31 And David said to Joab, and to all the people that were with him, Rend your clothes, and gird you with sackcloth, and mourn before Abner. And king David himself followed the bier. 32 And they buried Abner in Hebron: and the king lifted up his voice, and wept at the grave of Abner; and all the people wept. 33 And the king lamented over Abner, and said, Died Abner as a fool dieth? 34 Thy hands were not bound, nor thy feet put into fetters: as a man falleth before wicked men, so fellest thou. And all the people wept again over him. 35 And when all the people came to cause David to eat meat while it was yet day, David sware, saying, So do God to me, and more also, if I taste bread, or ought else, till the sun be down. 36 And all the people took notice of it , and it pleased them: as whatsoever the king did pleased all the people. 37 For all the people and all Israel understood that day that it was not of the king to slay Abner the son of Ner. 38 And the king said unto his servants, Know ye not that there is a prince and a great man fallen this day in Israel? 39 And I am this day weak, though anointed king; and these men the sons of Zeruiah be too hard for me: the LORD shall reward the doer of evil according to his wickedness.

Noua Traducere Românească

1 Războiul dintre Casa lui Saul și Casa lui David a durat mult timp. David devenea tot mai puternic, în timp ce Casa lui Saul slăbea tot mai mult. 2 Fiii lui David care i s‑au născut la Hebron sunt următorii: Amnon, întâiul născut, fiul izreelitei Ahinoam; 3 Chileab, al doilea, fiul lui Abigail, fosta soție a lui Nabal, carmelitul; Absalom, al treilea, fiul Maacăi, fiica lui Talmai, regele Gheșurului; 4 Adonia, al patrulea, fiul Haghitei; Șefatia, al cincilea, fiul lui Abital; 5 Itream, al șaselea, al lui Egla, soția lui David. Aceștia i s‑au născut lui David în Hebron.

Abner, de partea lui David

6 În timpul războiului dintre Casa lui Saul și Casa lui David, Abner a devenit puternic în Casa lui Saul. 7 Saul avea o țiitoare pe nume Rițpa, fiica lui Aia. Iș‑Boșet i‑a zis lui Abner: – De ce ai intrat la* țiitoarea tatălui meu? 8 Abner s‑a mâniat foarte tare din cauza spuselor lui Iș‑Boșet și i‑a zis: – Oare cap de câine sunt eu? Sunt eu oare de partea lui Iuda? Astăzi am dat dovadă de credincioșie față de Casa tatălui tău, Saul, a fraților și a prietenilor lui și nu te‑am dat în mâna lui David, iar tu mă găsești astăzi vinovat din cauza acestei femei!? 9 Dumnezeu să Se poarte cu toată asprimea față de Abner* dacă nu voi face pentru David ceea ce DOMNUL i‑a promis prin jurământ, 10 și anume că va lua domnia de la Casa lui Saul și va ridica tronul lui David peste Israel și peste Iuda, de la Dan până la Beer-Șeba*. 11 Iș‑Boșet n‑a îndrăznit să‑i mai spună ceva lui Abner, pentru că se temea de el. 12 Abner a trimis mesageri la David, din partea lui, zicând: „A cui este țara?“ Apoi a zis: „Încheie un legământ cu mine și, iată, mâna mea va fi cu tine ca să întorci la tine întreg Israelul!“ 13 David i‑a răspuns: „Bine, voi încheia legământ cu tine, însă îți cer un singur lucru: nu‑mi vei mai vedea fața dacă nu mi‑o aduci pe Mihal, fiica lui Saul, atunci când vii să mă vezi!“ 14 David a trimis mesageri la Iș‑Boșet, fiul lui Saul, zicând: „Dă‑mi‑o pe soția mea, pe Mihal, cu care m‑am logodit pentru prețul celor o sută de prepuțuri de‑ale filistenilor!“ 15 Iș‑Boșet a trimis după ea, și aceasta a fost luată de la soțul ei, de la Paltiel, fiul lui Laiș. 16 Soțul ei a mers cu ea, plângând în urma ei, până la Bahurim. Abner i‑a zis: „Întoarce‑te acasă!“ Și el s‑a întors acasă. 17 Apoi Abner a vorbit cu bătrânii lui Israel,* zicând: „Chiar și în trecut ați căutat să‑l aveți pe David rege peste voi. 18 Acum, faceți întocmai, căci DOMNUL i‑a vorbit lui David, zicând: «Prin mâna robului Meu David, am să‑l izbăvesc pe poporul Meu, Israel, din mâna filistenilor și a tuturor dușmanilor săi.»“ 19 Abner a vorbit, de asemenea, și în auzul celor din Beniamin. După aceea Abner s‑a dus la Hebron ca să spună și în auzul lui David tot ceea ce era bine în ochii lui Israel și a întregii Case a lui Beniamin. 20 A sosit la David, la Hebron, însoțit de douăzeci de bărbați. Și David a dat un ospăț în cinstea lui Abner și a oamenilor care erau cu el. 21 Abner i‑a zis lui David: „Lasă‑mă să plec și să adun tot Israelul la stăpânul meu, regele, ca să încheie un legământ cu tine și astfel să domnești peste tot ce dorește sufletul tău.“ David i‑a dat voie lui Abner să plece, iar acesta a plecat în pace.

Abner, asasinat de Ioab

22 Chiar atunci slujitorii lui David și Ioab s‑au întors de la un raid și au adus cu ei o mare pradă. Abner însă nu se mai afla împreună cu David la Hebron, căci acesta îi dăduse drumul, iar el plecase în pace. 23 Când Ioab și toată oștirea care era cu el au ajuns, l‑au înștiințat pe Ioab, zicând: „Abner, fiul lui Ner, a venit la rege, iar acesta i‑a dat drumul, și el a plecat în pace“. 24 Ioab a venit la rege și i‑a zis: „Ce‑ai făcut? Iată, Abner a fost la tine, iar tu i‑ai dat voie să plece. De ce? 25 Îl cunoști bine pe Abner, fiul lui Ner! El a venit ca să te înșele, ca să‑ți cunoască mișcările* și ca să știe tot ceea ce faci.“ 26 După ce a ieșit de la David, Ioab a trimis mesageri după Abner, care l‑au adus înapoi de la puțul* lui Sira. David însă nu știa nimic. 27 Când a ajuns Abner la Hebron, Ioab l‑a luat deoparte, la poartă, ca și cum i‑ar vorbi în taină. Acolo, ca să‑l răzbune pe fratele său Asael, Ioab l‑a lovit în stomac și a murit. 28 Când David a aflat ce s‑a întâmplat, a zis: „Eu și regatul meu suntem nevinovați înaintea DOMNULUI, pentru totdeauna, de moartea lui Abner, fiul lui Ner. 29 Fie ca vina acestei morți să cadă asupra lui Ioab și asupra familiei tatălui său! Fie ca în familia lui Ioab să existe întotdeauna cineva care să aibă o scurgere* sau o infecție*, cineva care să se sprijine în cârjă, cineva care să cadă lovit de sabie și cineva care să ducă lipsă de pâine.“ 30 (Ioab împreună cu fratele său Abișai l‑au ucis pe Abner pentru că, în lupta de la Ghivon, acesta îl omorâse pe fratele lor Asael.) 31 David i‑a zis lui Ioab și întregului popor care era cu el: „Sfâșiați‑vă hainele, încingeți‑vă cu saci și mergeți jelind înaintea lui Abner.“ Regele David mergea în urma sicriului. 32 L‑au înmormântat pe Abner la Hebron. Regele și‑a ridicat glasul și a plâns la mormântul lui Abner și tot poporul a plâns. 33 Regele a cântat această cântare de jale: Să moară Abner cum moare un nebun? 34 N‑aveai nici mâinile legate, nici picioarele puse în lanțuri. Ai căzut ca unul răpus de mișei. Și tot poporul a plâns din nou după Abner. 35 Tot poporul s‑a apropiat de David ca să‑l determine să mănânce cât mai era încă ziuă, însă David a jurat, zicând: „Dumnezeu să Se poarte cu mine cu toată asprimea* dacă voi gusta pâine sau orice altceva înainte de apusul soarelui.“ 36 Tot poporul a văzut aceasta și le‑a plăcut* hotărârea regelui. De altfel, tot ce a făcut regele a plăcut întregului popor. 37 Astfel, în acea zi, tot poporul și tot Israelul au știut că nu regele l‑a omorât pe Abner, fiul lui Ner. 38 Apoi regele le‑a zis slujitorilor săi: „Nu vă dați seama că un prinț și un mare om a căzut astăzi în Israel? 39 Și astăzi, deși sunt uns ca rege, sunt slab, iar acești bărbați, fiii Țeruiei, sunt prea puternici pentru mine. Fie ca DOMNUL să‑i răsplătească celui rău după răutatea lui!“

2.Samuel 3 | King James Version Noua Traducere Românească

Abner, de partea lui David

Abner, asasinat de Ioab