1.Könige 21 | King James Version

1 And it came to pass after these things, that Naboth the Jezreelite had a vineyard, which was in Jezreel, hard by the palace of Ahab king of Samaria. 2 And Ahab spake unto Naboth, saying, Give me thy vineyard, that I may have it for a garden of herbs, because it is near unto my house: and I will give thee for it a better vineyard than it; or , if it seem good to thee, I will give thee the worth of it in money. 3 And Naboth said to Ahab, The LORD forbid it me, that I should give the inheritance of my fathers unto thee. 4 And Ahab came into his house heavy and displeased because of the word which Naboth the Jezreelite had spoken to him: for he had said, I will not give thee the inheritance of my fathers. And he laid him down upon his bed, and turned away his face, and would eat no bread. 5 But Jezebel his wife came to him, and said unto him, Why is thy spirit so sad, that thou eatest no bread? 6 And he said unto her, Because I spake unto Naboth the Jezreelite, and said unto him, Give me thy vineyard for money; or else, if it please thee, I will give thee another vineyard for it: and he answered, I will not give thee my vineyard. 7 And Jezebel his wife said unto him, Dost thou now govern the kingdom of Israel? arise, and eat bread, and let thine heart be merry: I will give thee the vineyard of Naboth the Jezreelite. 8 So she wrote letters in Ahab' name, and sealed them with his seal, and sent the letters unto the elders and to the nobles that were in his city, dwelling with Naboth. 9 And she wrote in the letters, saying, Proclaim a fast, and set Naboth on high among the people: 10 And set two men, sons of Belial, before him, to bear witness against him, saying, Thou didst blaspheme God and the king. And then carry him out, and stone him, that he may die. 11 And the men of his city, even the elders and the nobles who were the inhabitants in his city, did as Jezebel had sent unto them, and as it was written in the letters which she had sent unto them. 12 They proclaimed a fast, and set Naboth on high among the people. 13 And there came in two men, children of Belial, and sat before him: and the men of Belial witnessed against him, even against Naboth, in the presence of the people, saying, Naboth did blaspheme God and the king. Then they carried him forth out of the city, and stoned him with stones, that he died. 14 Then they sent to Jezebel, saying, Naboth is stoned, and is dead. 15 And it came to pass, when Jezebel heard that Naboth was stoned, and was dead, that Jezebel said to Ahab, Arise, take possession of the vineyard of Naboth the Jezreelite, which he refused to give thee for money: for Naboth is not alive, but dead. 16 And it came to pass, when Ahab heard that Naboth was dead, that Ahab rose up to go down to the vineyard of Naboth the Jezreelite, to take possession of it. 17 And the word of the LORD came to Elijah the Tishbite, saying, 18 Arise, go down to meet Ahab king of Israel, which is in Samaria: behold, he is in the vineyard of Naboth, whither he is gone down to possess it. 19 And thou shalt speak unto him, saying, Thus saith the LORD, Hast thou killed, and also taken possession? And thou shalt speak unto him, saying, Thus saith the LORD, In the place where dogs licked the blood of Naboth shall dogs lick thy blood, even thine. 20 And Ahab said to Elijah, Hast thou found me, O mine enemy? And he answered, I have found thee : because thou hast sold thyself to work evil in the sight of the LORD. 21 Behold, I will bring evil upon thee, and will take away thy posterity, and will cut off from Ahab him that pisseth against the wall, and him that is shut up and left in Israel, 22 And will make thine house like the house of Jeroboam the son of Nebat, and like the house of Baasha the son of Ahijah, for the provocation wherewith thou hast provoked me to anger, and made Israel to sin. 23 And of Jezebel also spake the LORD, saying, The dogs shall eat Jezebel by the wall of Jezreel. 24 Him that dieth of Ahab in the city the dogs shall eat; and him that dieth in the field shall the fowls of the air eat. 25 But there was none like unto Ahab, which did sell himself to work wickedness in the sight of the LORD, whom Jezebel his wife stirred up. 26 And he did very abominably in following idols, according to all things as did the Amorites, whom the LORD cast out before the children of Israel. 27 And it came to pass, when Ahab heard those words, that he rent his clothes, and put sackcloth upon his flesh, and fasted, and lay in sackcloth, and went softly. 28 And the word of the LORD came to Elijah the Tishbite, saying, 29 Seest thou how Ahab humbleth himself before me? because he humbleth himself before me, I will not bring the evil in his days: but in his son' days will I bring the evil upon his house.

Noua Traducere Românească

Via lui Nabot din Izreel

1 Iată ce s‑a întâmplat după aceste evenimente: Izreelitul Nabot avea o vie în Izreel, aproape de palatul lui Ahab, regele Samariei. 2 Ahab i‑a zis lui Nabot: – Dă‑mi mie via ta, ca să‑mi slujească drept grădină de legume, căci este aproape de palatul meu. Îți voi da în schimb o vie mai bună decât aceasta sau, dacă este mai bine pentru tine*, îți voi da prețul ei în argint. 3 Dar Nabot i‑a răspuns lui Ahab: – Să mă ferească DOMNUL să‑ți dau moștenirea părinților mei. 4 Ahab a intrat în palatul său supărat și mâniat din cauza cuvintelor pe care i le spusese izreelitul Nabot: „Nu‑ți voi da moștenirea părinților mei!“ S‑a așezat pe pat, și‑a întors fața și n‑a mâncat nimic. 5 Izabela, soția sa, a venit la el și l‑a întrebat: – De ce îți este supărat duhul și nu mănânci nimic? 6 El i‑a răspuns: – Am vorbit cu izreelitul Nabot și i‑am zis: „Dă‑mi via ta pe argint sau, dacă vrei, îți voi da în schimb altă vie.“ Dar el mi‑a răspuns: „Nu‑ți dau via mea!“ 7 Atunci Izabela, soția sa, i‑a spus: – Nu‑ți exerciți tu domnia acum peste Israel? Ridică‑te, mănâncă ceva* și fii cu inima veselă! Eu îți voi da via izreelitului Nabot. 8 Ea a scris niște scrisori în numele lui Ahab, a pus sigiliul lui pe ele și le‑a trimis bătrânilor și nobililor care locuiau în aceeași cetate cu Nabot. 9 Iată ce a scris în acele scrisori: „Vestiți un post și puneți‑l pe Nabot în fruntea poporului. 10 Puneți înaintea lui doi oameni de nimic*, care să mărturisească împotriva lui și să zică: «Tu L‑ai blestemat pe Dumnezeu și l‑ai blestemat și pe rege!» Apoi scoateți‑l afară din cetate și omorâți‑l cu pietre.“ 11 Oamenii din cetatea lui Nabot, bătrânii și nobilii care locuiau în cetatea lui, au făcut așa cum le‑a transmis Izabela, așa cum era scris în scrisorile pe care li le trimisese ea. 12 Au vestit un post și l‑au pus pe Nabot în fruntea poporului. 13 Cei doi oameni de nimic au venit și s‑au așezat în fața lui. Și oamenii de nimic au mărturisit împotriva lui Nabot, în prezența poporului, zicând: „Nabot a blestemat pe Dumnezeu și pe rege!“ Apoi l‑au scos afară din cetate, l‑au lovit cu pietre, și el a murit. 14 După aceea au trimis să‑i spună Izabelei: „Nabot a fost lovit cu pietre și a murit!“ 15 Când Izabela a auzit că Nabot fusese lovit cu pietre și a murit, i‑a zis lui Ahab: „Ridică‑te și ia în stăpânire via izreelitului Nabot, cel care a refuzat să ți‑o dea pe argint, căci Nabot nu mai trăiește, ci a murit.“ 16 Auzind că Nabot a murit, Ahab s‑a ridicat să se coboare la via izreelitului Nabot ca s‑o ia în stăpânire. 17 Atunci Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit lui Ilie tișbitul, zicând: 18 „Ridică‑te, coboară să‑l întâlnești pe Ahab, regele lui Israel, care este în Samaria! Iată că se află în via lui Nabot, unde a coborât ca s‑o ia în stăpânire. 19 Să‑i spui astfel: «Așa vorbește DOMNUL: ‘N‑ai ucis tu un om și n‑ai luat tu în stăpânire și proprietatea lui?’» Apoi să‑i spui astfel: «Așa vorbește DOMNUL: ‘Chiar în locul în care câinii au lins sângele lui Nabot, vor linge câinii și sângele tău!’»“ 20 Ahab i‑a zis lui Ilie: – M‑ai găsit, dușmanule? El i‑a răspuns: – Te‑am găsit, pentru că te‑ai vândut ca să faci ce este rău în ochii DOMNULUI. 21 Iată ce zice Domnul: „Voi aduce nenorocirea asupra ta, îți voi nimici urmașii și voi omorî fiecare bărbat care ți‑a mai rămas în Israel, fie rob, fie liber. 22 Îi voi face familiei tale așa cum i‑am făcut familiei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, și familiei lui Bașa, fiul lui Ahia, pentru că M‑ai mâniat și pentru că l‑ai făcut și pe Israel să păcătuiască.“ 23 DOMNUL a vorbit și despre Izabela, zicând: „Câinii o vor devora pe Izabela lângă zidul Izreelului! 24 Câinii îi vor devora pe cei ai lui Ahab, care vor muri în cetate, iar păsările cerului îi vor devora pe cei care vor muri pe câmp.“ 25 (N‑a mai fost nimeni care să se fi vândut pe sine însuși ca să facă ce este rău în ochii DOMNULUI ca Ahab, pe care Izabela, soția sa, îl stârnea la aceasta. 26 El a săvârșit lucruri dezgustătoare, mergând după idoli, așa cum făceau amoriții pe care DOMNUL îi alungase dinaintea fiilor lui Israel.) 27 Când Ahab a auzit aceste cuvinte, și‑a sfâșiat hainele, și‑a pus un sac pe trup și a postit. Se culca înfășurat în acest sac și mergea încet. 28 Atunci Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit lui Ilie tișbitul, zicând: 29 „Ai văzut cum s‑a smerit Ahab înaintea Mea? Pentru că s‑a smerit înaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea peste familia lui în timpul vieții sale, ci în timpul vieții fiului său.“

1.Könige 21 | King James Version Noua Traducere Românească

Via lui Nabot din Izreel