Jeremia 36 | Hoffnung für alle

Baruch liest Jeremias Schriftrolle im Tempel vor

1 Im 4. Regierungsjahr von König Jojakim, dem Sohn von Josia, sprach der HERR zu Jeremia:

2 »Nimm eine Schriftrolle und schreib alle Botschaften auf, die ich dir für Israel, Juda und die anderen Völker gegeben habe, von der Regierungszeit Josias an bis zum heutigen Tag!

3 Wenn die Bewohner Judas von dem Unheil hören, das ich über sie bringen will, werden sie vielleicht von ihren falschen Wegen umkehren und ihr Leben ändern. Dann will ich ihre Schuld und ihre Sünde vergeben.«

4 Da rief Jeremia Baruch, den Sohn von Nerija, zu sich und diktierte ihm alles, was der HERR zu ihm gesprochen hatte. Baruch schrieb es auf eine Schriftrolle.

5 Dann gab Jeremia ihm den Auftrag: »Ich darf den Tempel nicht mehr betreten.

6 Darum geh du dorthin und lies die Worte des HERRN vor, so wie ich sie dir diktiert habe! Alle Einwohner Jerusalems und der anderen Städte Judas sollen sie hören, wenn sie sich am Fastentag im Tempel versammeln.

7 Vielleicht flehen sie dann den HERRN um Gnade an und kehren von ihren falschen Wegen um, denn der HERR ist voller Zorn über sie und hat ihnen großes Unheil angedroht.«

8 Baruch befolgte Jeremias Anweisungen und verkündete die Botschaft des HERRN im Tempel.

9 Im 9. Monat des 5. Regierungsjahres von Jojakim, dem Sohn von Josia, hatte man nämlich das ganze Volk zum Fasten aufgerufen, um den HERRN um Gnade zu bitten. Viele Menschen aus Jerusalem und den anderen Städten Judas waren dazu in den Tempel gekommen.

10 Baruch las Jeremias Worte vor den versammelten Israeliten vor, und alle hörten gespannt zu. Er saß in der Kammer von Gemarja, der ein Sohn des Hofsekretärs Schafan war; die Kammer lag am oberen Vorhof, dicht beim Neuen Tor des Tempels.

11 Als Michaja, ein Sohn von Gemarja und Enkel von Schafan, die Worte des HERRN hörte,

12 lief er zum Königspalast und ging in den Raum des Hofsekretärs. Dort saßen alle führenden Männer beieinander: der Hofsekretär Elischama, Delaja, der Sohn von Schemaja, Elnatan, der Sohn von Achbor, Gemarja, der Sohn von Schafan, Zedekia, der Sohn von Hananja, und die übrigen hohen Würdenträger.

13 Michaja berichtete ihnen, was Baruch vor allen Leuten aus der Schriftrolle vorgelesen hatte.

14 Da schickten die führenden Männer einen Mann namens Jehudi, den Sohn von Netanja, Enkel von Schelemja und Urenkel von Kuschi, zu Baruch und ließen ihm sagen: »Komm zu uns und bring die Schriftrolle mit!« Baruch nahm sie und ging zu ihnen.

15 »Setz dich und lies uns daraus vor«, baten sie ihn. Und so las Baruch ihnen alles vor.

16 Als die Männer die Weissagungen hörten, schauten sie sich entsetzt an und sagten zu Baruch: »Wir müssen das unbedingt dem König melden!

17 Wie bist du dazu gekommen, dies alles aufzuschreiben? Hat Jeremia dir das gesagt?«

18 »Jeremia hat mir jedes Wort diktiert«, antwortete Baruch, »und ich habe alles mit Tinte auf dieser Schriftrolle niedergeschrieben.«

19 »Ihr müsst euch verstecken, du und Jeremia«, rieten die Männer. »Niemand darf wissen, wo ihr seid!«

Jojakim verbrennt die Schriftrolle

20 Sie bewahrten die Rolle im Raum des Hofsekretärs Elischama auf, gingen in den inneren Hof des Palasts und erstatteten dem König Bericht.

21 Jojakim ließ Jehudi die Schriftrolle aus dem Raum von Elischama holen. Dann las Jehudi sie dem König und den führenden Männern vor, die sich um ihn versammelt hatten.

22 Weil es der 9. Monat des Jahres war, saß der König im Winterhaus, und vor ihm stand ein Kohlenbecken, in dem ein Feuer brannte.

23 Sobald Jehudi drei oder vier Spalten vorgelesen hatte, schnitt der König sie mit einem Federmesser ab und warf sie ins Feuer, bis er die ganze Schriftrolle verbrannt hatte.

24 Weder der König noch seine Würdenträger waren entsetzt über das, was sie gehört hatten; niemand zerriss in Trauer sein Gewand.

25 Nur Elnatan, Delaja und Gemarja flehten den König an, die Schriftrolle nicht zu verbrennen, aber er hörte nicht auf sie.

26 Er befahl dem Prinzen Jerachmeel sowie Seraja, dem Sohn von Asriël, und Schelemja, dem Sohn von Abdeel, sie sollten den Schreiber Baruch und den Propheten Jeremia gefangen nehmen. Aber der HERR sorgte dafür, dass man die beiden nicht fand.

Baruch schreibt Gottes Botschaft noch einmal auf

27 Nachdem der König die Schriftrolle verbrannt hatte, die Jeremia Baruch diktiert hatte, gab der HERR Jeremia den Auftrag:

28 »Nimm eine andere Rolle und schreib noch einmal alle Botschaften nieder, die auf der ersten standen!

29 Richte Jojakim aus: So spricht der HERR: Du hast die erste Rolle verbrannt und Jeremia gefragt: ›Warum kündigst du an, dass der König von Babylonien unser Land ganz bestimmt angreifen und zu einer Wüste machen wird, in der es keine Menschen und Tiere mehr gibt?‹

30 Höre nun, König von Juda, was ich, der HERR, über dich sage: In Zukunft wird niemand aus deiner Familie mehr als Nachfolger von David über Juda regieren. Deine Leiche wird man draußen liegen lassen, tagsüber ist sie der Hitze und nachts der Kälte ausgesetzt.

31 Ich bestrafe dich, deine Nachkommen und deine Würdenträger wegen eurer Schuld. Ja, über euch, über die Einwohner Jerusalems und alle Judäer lasse ich das Unheil hereinbrechen, das ich euch angedroht habe, denn ihr wolltet nicht auf mich hören!«

32 Jeremia nahm eine andere Schriftrolle und gab sie dem Schreiber Baruch, dem Sohn von Nerija. Baruch schrieb nach Jeremias Anweisung alle Botschaften der alten Rolle nieder, die König Jojakim von Juda verbrannt hatte. Außerdem wurden noch viele ähnliche Weissagungen hinzugefügt.

Hoffnung für alle TM Copyright © 1983, 1996, 2002, 2015 by Biblica, Inc. Used with permission. All rights reserved worldwide. “Hoffnung für alle” is a trademark registered in European Union Intellectual Property Office (EUIPO) by Biblica, Inc. “Biblica”, “International Bible Society” and the Biblica Logo are trademarks registered in the United States Patent and Trademark Office by Biblica, Inc. Used with permission.

Noua Traducere Românească

Iehoiachim taie și aruncă în foc sulul scris de Ieremia

1 În al patrulea an al lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, a venit următorul cuvânt din partea DOMNULUI la Ieremia:

2 „Ia un sul și scrie pe el toate cuvintele pe care ți le‑am spus cu privire la Israel, la Iuda și la toate celelalte neamuri, din ziua când ți‑am vorbit, din perioada lui Iosia și până în ziua aceasta.

3 Poate când Casa lui Iuda va auzi toate nenorocirile pe care Eu plănuiesc să le aduc asupra lor, se vor întoarce fiecare de la căile lor rele și le voi ierta astfel nelegiuirea și păcatul.“

4 Ieremia l‑a chemat pe Baruc, fiul lui Neria, și acesta a scris într‑un sul, după cum îi dicta Ieremia, toate cuvintele pe care DOMNUL i le spusese lui Ieremia.

5 Apoi Ieremia i‑a poruncit lui Baruc, zicând: „Eu sunt împiedicat să pot să intru în Casa DOMNULUI.

6 De aceea, du‑te tu în Casa DOMNULUI, în ziua postului, și citește în auzul poporului cuvintele DOMNULUI, pe care le‑ai scris pe sul întocmai cum ți le‑am dictat. Citește‑le și în auzul tuturor celor din Iuda care vin din cetățile lor.

7 Poate vor înălța o cerere înaintea DOMNULUI și se vor întoarce fiecare de la căile lor rele, căci mare este mânia și furia pe care le‑a rostit DOMNUL împotriva acestui popor.“

8 Baruc, fiul lui Neria, a făcut tot ce i‑a poruncit profetul Ieremia. El a citit din sul cuvintele DOMNULUI, în Casa DOMNULUI.

9 În al cincilea an al lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, în luna a noua, tot poporul Ierusalimului și tot poporul care venise din cetățile lui Iuda la Ierusalim a fost chemat la un post înaintea DOMNULUI.

10 Atunci, din Casa DOMNULUI, din odaia scribului Ghemaria, fiul lui Șafan, care era în curtea de sus, la intrarea Porții Noi a Casei DOMNULUI, Baruc a citit din sul cuvintele lui Ieremia în auzul întregului popor.

11 Când Mica, fiul lui Ghemaria, fiul lui Șafan, a auzit toate cuvintele DOMNULUI scrise pe sul,

12 a coborât la palatul regelui, în odaia scribului. Toți conducătorii erau acolo: scribul Elișama, Delaia, fiul lui Șemaia, Elnatan, fiul lui Acbor, Ghemaria, fiul lui Șafan, Zedechia, fiul lui Hanania, și toți ceilalți conducători.

13 Mica i‑a înștiințat de toate cuvintele pe care le‑a auzit, tot ce citise Baruc din sul în auzul poporului.

14 Atunci toți conducătorii l‑au trimis la Baruc pe Iehudi, fiul lui Netania, fiul lui Șelemia, fiul lui Cuși, ca să‑i spună: – Ia sulul din care ai citit înaintea poporului și vino! Baruc, fiul lui Neria, a luat sulul în mâini și s‑a dus la ei.

15 Ei i‑au zis: – Așază‑te, te rugăm, și citește‑ne și nouă. Baruc le‑a citit și lor.

16 Când au auzit ei toate cuvintele, s‑au uitat înfricoșați unii la alții și i‑au zis lui Baruc: – Trebuie să‑l înștiințăm neapărat pe rege în legătură cu toate cuvintele acestea!

17 Apoi l‑au întrebat pe Baruc, zicând: – Spune‑ne, te rugăm, cum ai scris toate cuvintele acestea? Au ieșit din gura lui Ieremia?

18 Baruc le‑a răspuns: – El mi‑a spus cu gura lui toate cuvintele acestea, iar eu le‑am scris pe sulul acesta cu cerneală.

19 Atunci conducătorii i‑au zis lui Baruc: – Tu și Ieremia duceți‑vă și ascundeți‑vă și nu spuneți nimănui unde sunteți.

20 După ce au lăsat sulul în odaia scribului Elișama, s‑au dus la rege, în curte, și l‑au înștiințat în legătură cu toate cuvintele din sul.

21 Regele l‑a trimis pe Iehudi ca să aducă sulul. Iehudi s‑a dus și a adus sulul din odaia scribului Elișama și l‑a citit înaintea regelui și înaintea tuturor conducătorilor care stăteau lângă rege.

22 Regele locuia în reședința de iarnă, fiindcă era luna a noua, iar în fața lui, în vatră, era aprins un foc.

23 După ce Iehudi citea trei sau patru coloane, regele le tăia cu cuțitașul scribului și le arunca în focul din vatră, până ce întregul sul a ars în întregime.

24 Regele și toți slujitorii lui au ascultat toate cuvintele acestea, dar nu s‑au înfricoșat și nu și‑au sfâșiat hainele.

25 Chiar dacă Elnatan, Delaia și Ghemaria au stăruit pe lângă rege să nu ardă sulul, el nu i‑a ascultat,

26 ci i‑a poruncit lui Ierahmeel, fiul regelui, lui Seraia, fiul lui Azriel și lui Șelemia, fiul lui Abdeel, să pună mâna pe scribul Baruc și pe profetul Ieremia. Dar DOMNUL îi ascunsese.

27 După ce regele a ars sulul care conținea cuvintele scrise de Baruc, așa cum i le dictase Ieremia, Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit lui Ieremia, zicând:

28 „Ia un alt sul și scrie pe el toate cuvintele care erau pe primul sul, pe care Iehoiachim, regele lui Iuda, l‑a ars.

29 Iar lui Iehoiachim, regele lui Iuda, să‑i spui că așa vorbește DOMNUL: «Ai ars sulul acela și ai întrebat: ‘De ce ai scris pe el că împăratul Babilonului va veni, va distruge țara aceasta și va nimici din mijlocul ei oamenii și animalele?’»

30 De aceea, așa vorbește DOMNUL despre Iehoiachim, regele lui Iuda: «Nimeni dintre ai lui nu va mai ședea pe tronul lui David. Cadavrul lui va fi aruncat și va fi lăsat ziua la căldură și noaptea la frig.

31 Îl voi pedepsi atât pe el, cât și pe sămânța lui și pe slujitorii lui, din cauza nelegiuirilor lor. Voi aduce peste ei, peste locuitorii Ierusalimului și peste bărbații din Iuda, toate nenorocirile pe care le‑am rostit împotriva lor și cărora ei nu le‑au dat atenție.»“

32 Ieremia a luat un alt sul și i l‑a dat scribului Baruc, fiul lui Neria. Baruc a scris pe sul, după cum i‑a dictat Ieremia, toate cuvintele care fuseseră scrise pe sulul pe care Iehoiachim, regele lui Iuda, îl arsese în foc. Pe acest al doilea sul au mai fost adăugate multe alte asemenea cuvinte.

Holy Bible, New Romanian Translation TM (Noua Traducere În Limba Română TM) Copyright © 2007, 2010, 2016 by Biblica, Inc. Used with permission. All rights reserved worldwide. “Biblica”, “International Bible Society” and the Biblica Logo are trademarks registered in the United States Patent and Trademark Office by Biblica, Inc. Used with permission.