Jeremia 22 | Hoffnung für alle

Der Königspalast – ein Raub der Flammen

1 Der HERR befahl mir, in den Königspalast zu gehen 2 und dort zu verkünden: »Höre, was der HERR dir zu sagen hat, König von Juda, du Nachkomme von David, dir, deinen obersten Beamten und deinem Volk, das durch diese Tore zum Palast hineingeht! 3 So spricht der HERR: Sorgt für Recht und Gerechtigkeit! Helft den Menschen, die beraubt und unterdrückt werden! Den Ausländern, Waisen und Witwen tut keine Gewalt an und nutzt sie nicht aus! Hört auf, hier das Blut unschuldiger Menschen zu vergießen! 4 Wenn ihr euch daran haltet, dann werden in diesem Palast auch weiterhin Könige regieren, die Nachkommen von David sind. Mit Pferden und Wagen werden sie durch die Tore ein- und ausziehen, begleitet von ihren obersten Beamten und ihrem Gefolge. 5 Doch wenn ihr nicht auf meine Worte hört, wird dieser Palast zum Trümmerhaufen. Das schwöre ich, der HERR. 6 Prächtig bist du, Palast der Könige von Juda, wie der Wald im Land Gilead und wie der Gipfel des Libanon – und dennoch will ich dich zur Ruine machen, zu einem unbewohnten Ort! Mein Wort gilt! 7 Ich sende Männer, die dich zerstören sollen. Mit ihren Äxten werden sie deine Zedernsäulen fällen und ins Feuer werfen. 8 Dann werden fremde Völker hier vorüberziehen und einander fragen: ›Warum hat der HERR dies mit der großen Stadt getan?‹ 9 Und man wird antworten: ›Ihre Einwohner haben den Bund mit dem HERRN, ihrem Gott, gebrochen. Sie haben andere Götter verehrt und ihnen gedient.‹«

König Schallum wird nicht zurückkehren

10 »Beweint nicht den Tod von König Josia,* trauert nicht um ihn! Weint vielmehr über König Schallum*, der nun weggeführt wurde! Denn er kehrt nicht mehr zurück und wird seine Heimat nie wiedersehen. 11 Ich, der HERR, sage über Schallum, den Sohn von Josia, der nach dem Tod seines Vaters König von Juda wurde: Er musste fortziehen von hier und wird niemals zurückkehren. 12 Sterben wird er dort, wohin er als Gefangener verschleppt wurde, und sein Land wird er nie wiedersehen!«

König Jojakim schreckt vor nichts zurück

13 »Wehe dem, der seinen Palast ausbaut und dabei Unrecht tut, indem er seine Untertanen unentgeltlich arbeiten lässt und sie um den gerechten Lohn bringt! 14 Wehe dem, der sich vornimmt: ›Einen großen Palast lasse ich mir errichten, mit geräumigen Zimmern im Obergeschoss. Ich setze große Fenster ein, kleide den Palast mit Zedernholz aus und lasse ihn rot anstreichen.‹ 15 Bist du deshalb ein großer König, weil du prunkvolle Bauten aus Zedernholz errichtest, die schöner sind als andere? Auch dein Vater hat sein Leben genossen, doch er sorgte für Recht und Gerechtigkeit, und darum ging es ihm gut. 16 Er verhalf den Armen und Bedürftigen zu ihrem Recht und hatte Erfolg bei dem, was er tat. Wer so lebt, hat mich, den HERRN, wirklich erkannt. 17 Aber du hast nur eins im Sinn: Gewinn um jeden Preis! Du bringst unschuldige Menschen um, wenn du irgendeinen Vorteil davon hast; vor Unterdrückung und Erpressung schreckst du nicht zurück. 18 Hört darum, was ich, der HERR, über Jojakim sage, den Sohn König Josias von Juda: Man wird um ihn nicht trauern und das Klagelied ›Ach, mein Bruder‹* anstimmen. Um ihn wird keiner weinen: ›Ach, unser König und Herrscher!‹ 19 Nein, wie einen toten Esel schleift man ihn fort und wirft ihn weg, draußen vor die Tore von Jerusalem!«

König Jojachin wird seinen Feinden ausgeliefert

20 »Steig hinauf auf den Libanon, du Volk von Jerusalem, und schrei! Geh ins Hochland von Baschan und weine laut! Klage auf den Bergen von Abarim, denn all deine Verbündeten sind geschlagen. 21 Ich habe dich gewarnt, als du noch in Sicherheit lebtest, aber du hast dich geweigert, auf mich zu hören. Von Anfang an war es deine Art, meine Worte zu missachten. 22 Deine Führer werden weggeführt, weggefegt wie von einem Sturm, und deine Verbündeten werden gefangen genommen und verschleppt. Dann wirst du gedemütigt und musst dich schämen wegen all deiner Bosheit! 23 Noch wohnst du ungestört im Libanonpalast, du hast dich in Zedernbauten eingenistet – doch wie wirst du stöhnen, wenn dich die Schmerzen überfallen wie Geburtswehen eine Frau! 24 Ich, der HERR, sage zu Jojachin*, dem König von Juda, dem Sohn von Jojakim: Ich schwöre dir, so wahr ich lebe: Selbst wenn ich dich als Siegelring an meiner rechten Hand trüge, würde ich dich doch vom Finger reißen! 25 Ich werde dich deinen Todfeinden ausliefern, vor denen du dich so sehr fürchtest, dem babylonischen König Nebukadnezar und seinen Truppen. 26 Dich und deine Mutter jage ich fort in ein fremdes Land, aus dem keiner von euch beiden stammt, und dort werdet ihr sterben. 27 Doch in eure Heimat, nach der ihr euch sehnt, werdet ihr nie mehr zurückkehren!« 28 Ihr fragt: »Ist König Jojachin wirklich wie ein zerbrochenes Tongefäß, das keiner mehr gebrauchen kann? Warum jagt man ihn und seine Kinder fort in ein unbekanntes Land?« 29 Hört her, ihr Bewohner des ganzen Landes, hört auf das Wort des HERRN! 30 So spricht der HERR: »Tragt diesen Mann als kinderlos in die Verzeichnisse ein; sein Leben lang hat er kein Glück! Keinem seiner Kinder wird es gelingen, als Nachkomme von David in Juda zu regieren!«

Noua Traducere Românească

Mesaj către regii davidici

1 Așa vorbește DOMNUL: „Coboară‑te la palatul regelui lui Iuda și vestește acolo cuvintele acestea: 2 «Ascultă Cuvântul DOMNULUI, rege al lui Iuda, care stai pe tronul lui David, tu, slujitorii tăi și poporul care intră pe aceste porți. 3 Așa vorbește DOMNUL: ‘Faceți dreptate și judecată! Eliberați‑l din mâna asupritorului pe cel ce a fost jefuit! Nu nedreptățiți pe străin, pe orfan sau pe văduvă! Nu vărsați sânge nevinovat în locul acesta! 4 Căci dacă veți împlini poruncile acestea, atunci pe porțile acestui palat vor intra regi care stau pe tronul lui David, suiți în care și călare pe cai, atât ei, cât și slujitorii și poporul lor. 5 Dar dacă nu veți asculta de poruncile acestea, jur pe Mine Însumi, zice DOMNUL, că acest palat va ajunge o ruină.’»“ 6 Căci așa vorbește DOMNUL cu privire la palatul regelui lui Iuda: „Deși ești pentru Mine ca Ghiladul, ca piscul Libanului, te voi face asemenea unui pustiu, asemenea unei cetăți fără locuitori! 7 Voi pune deoparte* împotriva ta niște distrugători, fiecare cu armele lui. Ei îți vor tăia cei mai frumoși cedri și‑i vor arunca în foc. 8 Multe neamuri vor trece pe lângă cetatea aceasta și se vor întreba unul pe altul: «De ce a făcut DOMNUL astfel acestei mari cetăți?» 9 Și li se va răspunde: «Pentru că a părăsit legământul cu DOMNUL, Dumnezeul său, s‑a închinat altor dumnezei și le‑a slujit.» 10 Nu‑l plângeți pe cel mort și nu‑l jeliți, ci plângeți‑l mai degrabă pe cel ce merge în captivitate, care nu se va mai întoarce și nu‑și va mai vedea țara de naștere.“

Mesaj către Iehoahaz

11 Căci așa vorbește DOMNUL despre Șalum*, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, care a domnit în locul tatălui său Iosia și care a plecat din locul acesta: „Nu se va mai întoarce niciodată, 12 ci va muri în locul în care l‑au dus în captivitate și nu va mai vedea țara aceasta. 13 Vai de cel care‑și zidește palatul cu nedreptate și odăile de sus cu injustiție, care‑și pune semenul să lucreze degeaba, fără să‑i dea plata. 14 El își zice: «Îmi voi zidi un palat mare, care să aibă odăile de sus spațioase!» Și astfel el îi face ferestre largi, îl plachează cu cedru și îl vopsește în purpuriu. 15 Te face să fii rege faptul că aduni fără încetare cedru? Oare tatăl tău nu mânca și nu bea și el? Și totuși el făcea judecată și dreptate, astfel încât toate îi mergeau bine. 16 El a judecat cauza săracului și a celui nevoiaș și toate îi mergeau bine. Oare nu tocmai lucrul acesta înseamnă a Mă cunoaște? zice DOMNUL. 17 Dar tu nu ai ochi și inimă decât pentru câștigul nedrept, pentru a vărsa sânge nevinovat, pentru a asupri și a tâlhări.“

Mesaj către Iehoiachim

18 De aceea, așa vorbește DOMNUL despre Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda: „Nu‑l vor jeli, zicând: «Vai, fratele meu! Vai, sora mea!» Nu‑l vor jeli, zicând: «Vai, stăpâne! Vai, Maiestate!», 19 ci va fi înmormântat ca un măgar: va fi târât afară și aruncat dincolo de porțile Ierusalimului. 20 Suie‑te pe Liban și strigă! Înalță‑ți glasul în Bașan, strigă de pe Abarim, căci toți iubiții* tăi sunt zdrobiți. 21 Ți‑am vorbit când îți mergea bine, dar tu ai zis: «Nu voi asculta!» Aceasta a fost calea ta încă din tinerețe, căci nu ai ascultat de glasul Meu! 22 Vântul îi va împrăștia pe toți păstorii tăi, iar iubiții tăi vor merge în captivitate. Atunci vei fi dat de rușine și umilit din cauza întregii tale răutăți. 23 Tu, care locuiești în Liban*, care îți ai cuibul între cedri, o, cum vei mai suspina când te vor ajunge durerile, dureri ca ale unei femei în chinurile nașterii!

Mesaj către Iehoiachin

24 Viu sunt Eu, zice DOMNUL, căci, chiar dacă tu, Iehoiachin, fiul lui Iehoiachim, regele lui Iuda, ai fi un inel cu sigiliu în mâna Mea cea dreaptă, și de acolo te‑aș scoate! 25 Te voi da în mâinile celor ce caută să‑ți ia viața, în mâinile celor de care ți‑e frică, în mâinile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și în mâinile caldeenilor. 26 Te voi arunca împreună cu mama ta, care te‑a născut, într‑o altă țară, unde nu v‑ați născut, și acolo veți muri. 27 Nu vă veți mai întoarce în țara în care doriți să vă întoarceți.“ 28 Este oare acest om, Iehoiachin, un vas disprețuit și sfărâmat, pe care nu‑l mai dorește nimeni? De ce sunt aruncați oare, el și sămânța* lui, într‑o țară pe care n‑o cunosc? 29 O, țară, țară, țară, ascultă Cuvântul DOMNULUI! 30 Așa vorbește DOMNUL: „Înscrieți‑l în sul pe omul acesta ca pe unul lipsit de copii, un om care nu va prospera de‑a lungul zilelor lui, căci niciun bărbat din sămânța lui nu va mai reuși să șadă pe tronul lui David sau să stăpânească în Iuda.

Jeremia 22 | Hoffnung für alle Noua Traducere Românească