Psalm 69 | English Standard Version

Save Me, O God

1 To the choirmaster: according to Lilies. Of David. Save me, O God! For the waters have come up to my neck.* 2 I sink in deep mire, where there is no foothold; I have come into deep waters, and the flood sweeps over me. 3 I am weary with my crying out; my throat is parched. My eyes grow dim with waiting for my God. 4 More in number than the hairs of my head are those who hate me without cause; mighty are those who would destroy me, those who attack me with lies. What I did not steal must I now restore? 5 O God, you know my folly; the wrongs I have done are not hidden from you. 6 Let not those who hope in you be put to shame through me, O Lord God of hosts; let not those who seek you be brought to dishonor through me, O God of Israel. 7 For it is for your sake that I have borne reproach, that dishonor has covered my face. 8 I have become a stranger to my brothers, an alien to my mother’s sons. 9 For zeal for your house has consumed me, and the reproaches of those who reproach you have fallen on me. 10 When I wept and humbled* my soul with fasting, it became my reproach. 11 When I made sackcloth my clothing, I became a byword to them. 12 I am the talk of those who sit in the gate, and the drunkards make songs about me. 13 But as for me, my prayer is to you, O Lord. At an acceptable time, O God, in the abundance of your steadfast love answer me in your saving faithfulness. 14 Deliver me from sinking in the mire; let me be delivered from my enemies and from the deep waters. 15 Let not the flood sweep over me, or the deep swallow me up, or the pit close its mouth over me. 16 Answer me, O Lord, for your steadfast love is good; according to your abundant mercy, turn to me. 17 Hide not your face from your servant, for I am in distress; make haste to answer me. 18 Draw near to my soul, redeem me; ransom me because of my enemies! 19 You know my reproach, and my shame and my dishonor; my foes are all known to you. 20 Reproaches have broken my heart, so that I am in despair. I looked for pity, but there was none, and for comforters, but I found none. 21 They gave me poison for food, and for my thirst they gave me sour wine to drink. 22 Let their own table before them become a snare; and when they are at peace, let it become a trap.* 23 Let their eyes be darkened, so that they cannot see, and make their loins tremble continually. 24 Pour out your indignation upon them, and let your burning anger overtake them. 25 May their camp be a desolation; let no one dwell in their tents. 26 For they persecute him whom you have struck down, and they recount the pain of those you have wounded. 27 Add to them punishment upon punishment; may they have no acquittal from you.* 28 Let them be blotted out of the book of the living; let them not be enrolled among the righteous. 29 But I am afflicted and in pain; let your salvation, O God, set me on high! 30 I will praise the name of God with a song; I will magnify him with thanksgiving. 31 This will please the Lord more than an ox or a bull with horns and hoofs. 32 When the humble see it they will be glad; you who seek God, let your hearts revive. 33 For the Lord hears the needy and does not despise his own people who are prisoners. 34 Let heaven and earth praise him, the seas and everything that moves in them. 35 For God will save Zion and build up the cities of Judah, and people shall dwell there and possess it; 36 the offspring of his servants shall inherit it, and those who love his name shall dwell in it.

Noua Traducere Românească

Pentru dirijor. De cântat ca și „Crinii“. Al lui David.

1 Izbăvește‑mă, Dumnezeule, căci mi‑au ajuns apele până la gât. 2 Mă afund în mlaștina cea adâncă, nu mai găsesc loc tare. Intru în adâncurile apelor și se revarsă peste mine șuvoiul. 3 Am obosit strigând, mi s‑a uscat gâtul. Mi se topesc ochii așteptându‑L pe Dumnezeul meu. 4 Cei ce mă urăsc fără motiv sunt mai numeroși decât perii capului meu. Mulți sunt cei ce vor să mă piardă, dușmani ai mei fără temei. Trebuie să dau înapoi ce n‑am furat.* 5 Dumnezeule, Tu‑mi cunoști nebunia, și greșelile mele nu‑Ți sunt ascunse. 6 Să nu se rușineze din cauza mea cei ce nădăjduiesc în Tine, DOAMNE, Stăpânul Oștirilor. Să nu roșească din cauza mea cei ce Te caută, Dumnezeul lui Israel. 7 Căci din cauza Ta port eu disprețul, și rușinea mi‑a acoperit fața. 8 Am ajuns un străin pentru frații mei și un necunoscut pentru fiii mamei mele. 9 Căci zelul pentru Casa Ta m‑a mistuit și insultele celor ce Te insultă au căzut asupra mea. 10 Plâng în timp ce postesc, și ei mă disprețuiesc. 11 Când fac din sacul de jale îmbrăcămintea mea, devin pentru ei un proverb. 12 Cei ce stau la poartă vorbesc despre mine; am ajuns în cântecele celor ce beau băutură tare. 13 Totuși, eu tot Ție mă voi ruga, DOAMNE, pentru vremea bunăvoinței Tale. Dumnezeule, în marea Ta îndurare, răspunde‑mi cu izbăvirea Ta sigură! 14 Scapă‑mă din noroi, să nu mă afund! Să fiu scăpat de cei ce mă urăsc și din adâncurile apei! 15 Să nu se reverse peste mine șuvoiul apelor, să nu mă înghită adâncul, să nu se închidă deasupra‑mi gura gropii! 16 DOAMNE, răspunde‑mi, căci îndurarea Ta este atât de bună*! După mila Ta cea mare, întoarce‑Ți fața spre mine! 17 Nu‑Ți ascunde fața de robul Tău, căci sunt în necaz, ci răspunde‑mi degrabă! 18 Apropie‑Te de sufletul meu și răscumpără‑mi‑l! Din cauza dușmanilor mei, scapă‑mă! 19 Tu cunoști disprețul, rușinea și insulta de care am parte; toți vrăjmașii mei sunt înaintea Ta. 20 Disprețul mi‑a frânt inima, mi‑a îmbolnăvit‑o. Tânjesc după compasiune, dar nu este, după mângâietori, dar nu găsesc niciunul. 21 Ci ei îmi pun fiere în mâncare, iar pentru setea mea îmi dau să beau oțet. 22 Să li se prefacă masa dinaintea lor într‑o cursă, iar bunăstarea – într‑un laț! 23 Să li se întunece ochii ca să nu mai vadă! Să li se clatine mereu coapsele! 24 Varsă‑Ți furia peste ei și să‑i ajungă mânia Ta aprinsă! 25 Fie‑le locuința pustiită și nimeni să nu mai locuiască în corturile lor! 26 Și aceasta pentru că ei urmăresc pe cel lovit de Tine și povestesc suferința celor răniți de Tine. 27 Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor și fă să nu ajungă la dreptatea Ta! 28 Șterge‑i din Cartea celor vii și nu‑i scrie alături de cei drepți! 29 Eu însă sunt necăjit și îndurerat. Fie ca izbăvirea Ta, Dumnezeule, să mă pună la adăpost într‑un loc înalt! 30 Voi lăuda prin cântare Numele lui Dumnezeu și‑L voi mări cu mulțumiri! 31 Acest lucru va fi mai plăcut DOMNULUI decât un bou, decât un taur cu coarne și copite. 32 Cei necăjiți văd și se bucură. Trăiască inima voastră, a celor ce căutați pe Dumnezeu, 33 căci DOMNUL îi ascultă pe cei nevoiași și nu‑i disprețuiește pe cei luați captivi dintre ai Lui. 34 Să‑L laude cerurile și pământul, mările și tot ce mișună în ele, 35 căci Dumnezeu va izbăvi Sionul și va construi cetățile lui Iuda! Ei vor locui acolo și le vor moșteni; 36 sămânța robilor Săi le va moșteni și cei ce iubesc Numele Lui vor locui acolo.

Psalm 69 | English Standard Version Noua Traducere Românească

Save Me, O God

Pentru dirijor. De cântat ca și „Crinii“. Al lui David.