Matthäus 18 | English Standard Version

Who Is the Greatest?

1 At that time the disciples came to Jesus, saying, “Who is the greatest in the kingdom of heaven?” 2 And calling to him a child, he put him in the midst of them 3 and said, “Truly, I say to you, unless you turn and become like children, you will never enter the kingdom of heaven. 4 Whoever humbles himself like this child is the greatest in the kingdom of heaven. 5 “Whoever receives one such child in my name receives me, 6 but whoever causes one of these little ones who believe in me to sin,* it would be better for him to have a great millstone fastened around his neck and to be drowned in the depth of the sea.

Temptations to Sin

7 “Woe to the world for temptations to sin!* For it is necessary that temptations come, but woe to the one by whom the temptation comes! 8 And if your hand or your foot causes you to sin, cut it off and throw it away. It is better for you to enter life crippled or lame than with two hands or two feet to be thrown into the eternal fire. 9 And if your eye causes you to sin, tear it out and throw it away. It is better for you to enter life with one eye than with two eyes to be thrown into the hell* of fire.

The Parable of the Lost Sheep

10 “See that you do not despise one of these little ones. For I tell you that in heaven their angels always see the face of my Father who is in heaven.* 12 What do you think? If a man has a hundred sheep, and one of them has gone astray, does he not leave the ninety-nine on the mountains and go in search of the one that went astray? 13 And if he finds it, truly, I say to you, he rejoices over it more than over the ninety-nine that never went astray. 14 So it is not the will of my* Father who is in heaven that one of these little ones should perish.

If Your Brother Sins Against You

15 “If your brother sins against you, go and tell him his fault, between you and him alone. If he listens to you, you have gained your brother. 16 But if he does not listen, take one or two others along with you, that every charge may be established by the evidence of two or three witnesses. 17 If he refuses to listen to them, tell it to the church. And if he refuses to listen even to the church, let him be to you as a Gentile and a tax collector. 18 Truly, I say to you, whatever you bind on earth shall be bound in heaven, and whatever you loose on earth shall be loosed* in heaven. 19 Again I say to you, if two of you agree on earth about anything they ask, it will be done for them by my Father in heaven. 20 For where two or three are gathered in my name, there am I among them.”

The Parable of the Unforgiving Servant

21 Then Peter came up and said to him, “Lord, how often will my brother sin against me, and I forgive him? As many as seven times?” 22 Jesus said to him, “I do not say to you seven times, but seventy-seven times. 23 “Therefore the kingdom of heaven may be compared to a king who wished to settle accounts with his servants.* 24 When he began to settle, one was brought to him who owed him ten thousand talents.* 25 And since he could not pay, his master ordered him to be sold, with his wife and children and all that he had, and payment to be made. 26 So the servant* fell on his knees, imploring him, ‘Have patience with me, and I will pay you everything.’ 27 And out of pity for him, the master of that servant released him and forgave him the debt. 28 But when that same servant went out, he found one of his fellow servants who owed him a hundred denarii,* and seizing him, he began to choke him, saying, ‘Pay what you owe.’ 29 So his fellow servant fell down and pleaded with him, ‘Have patience with me, and I will pay you.’ 30 He refused and went and put him in prison until he should pay the debt. 31 When his fellow servants saw what had taken place, they were greatly distressed, and they went and reported to their master all that had taken place. 32 Then his master summoned him and said to him, ‘You wicked servant! I forgave you all that debt because you pleaded with me. 33 And should not you have had mercy on your fellow servant, as I had mercy on you?’ 34 And in anger his master delivered him to the jailers,* until he should pay all his debt. 35 So also my heavenly Father will do to every one of you, if you do not forgive your brother from your heart.”

Noua Traducere Românească

Cel mai mare în Împărăția Cerurilor

1 În ceasul acela, ucenicii s‑au apropiat de Isus, zicând: – Cine este, așadar, cel mai mare în Împărăția Cerurilor? 2 Isus a chemat un copilaș, l‑a pus să stea în mijlocul lor 3 și le‑a zis: – Adevărat vă spun, dacă nu vă întoarceți și nu deveniți ca și copilașii, nicidecum nu veți intra în Împărăția Cerurilor! 4 Prin urmare, oricine se smerește ca acest copilaș, acela este cel mai mare în Împărăția Cerurilor. 5 Și oricine primește în Numele Meu pe un astfel de copilaș, pe Mine Mă primește. 6 Dar dacă cineva îl face să păcătuiască pe vreunul dintre acești micuți care cred în Mine, ar fi mai de folos pentru el să i se atârne de gât o piatră mare de moară și să fie înecat în adâncul mării.

Prilejuri de poticnire

7 Vai de lumea aceasta, din cauza prilejurilor de poticnire*! Căci este nevoie să vină prilejurile de poticnire, dar vai de omul acela prin care vine prilejul de poticnire! 8 Dacă mâna sau piciorul tău te fac să păcătuiești, taie‑le și aruncă‑le! Este mai bine pentru tine să intri în viață schilod sau olog, decât să ai două mâini sau două picioare și să fii aruncat în focul veșnic! 9 Și dacă ochiul tău te face să păcătuiești, scoate‑l și aruncă‑l! Este mai bine pentru tine să intri în viață numai cu un ochi, decât să ai doi ochi și să fii aruncat în focul Gheenei*!

Pilda despre oaia rătăcită

10 Vedeți să nu cumva să‑l disprețuiți pe vreunul dintre acești micuți, căci vă spun că îngerii lor din ceruri văd întotdeauna fața Tatălui Meu Care este în ceruri. 11 Fiindcă Fiul Omului a venit să mântuiască ce era pierdut. 12 Ce credeți? Dacă unui om care are o sută de oi i se rătăcește una dintre ele, nu le lasă el oare pe celelalte nouăzeci și nouă pe munți și se duce s‑o caute pe cea rătăcită? 13 Și dacă i se întâmplă să o găsească, adevărat vă spun că se bucură de ea mai mult decât de celelalte nouăzeci și nouă, care nu s‑au rătăcit! 14 Tot astfel, nu este voia Tatălui vostru din ceruri să piară vreunul dintre acești micuți.

Când semenul tău păcătuiește împotriva ta

15 Dacă fratele tău păcătuiește împotriva ta, du‑te și mustră‑l* doar între tine și el. Dacă te ascultă, l‑ai câștigat pe fratele tău. 16 Dar dacă nu te ascultă, mai ia cu tine una sau două persoane, pentru ca „orice vorbă să fie întemeiată pe cuvântul a doi sau trei martori“*. 17 Dacă nici de ei nu va ține seamă, spune acest lucru bisericii*. Dar dacă nici de biserică nu va ține seamă, atunci să fie pentru tine ca un păgân* și ca un vameș. 18 Adevărat vă spun că orice veți lega pe pământ va fi legat în cer și orice veți dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.* 19 Din nou, adevărat vă spun că, dacă doi dintre voi se înțeleg pe pământ în privința oricărui lucru pe care doresc să‑l ceară, le va fi dat de Tatăl Meu Care este în ceruri. 20 Căci unde sunt adunați doi sau trei în Numele Meu, acolo, în mijlocul lor, sunt și Eu!

Pilda despre sclavul nemilostiv

21 Atunci Petru s‑a apropiat și L‑a întrebat: – Doamne, de câte ori să‑l iert pe fratele meu când va păcătui față de mine? Până la șapte ori? 22 Isus i‑a zis: – Eu nu‑ți zic să‑l ierți până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte*. 23 De aceea, Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să‑și încheie socotelile cu sclavii săi. 24 Când a început să facă socotelile, a fost adus la el unul care‑i datora zece mii de talanți*. 25 Dar fiindcă nu avea cu ce să plătească, stăpânul a poruncit să fie vândut el, soția lui, copiii lui și tot ce avea, pentru a fi plătită datoria. 26 Atunci sclavul, aruncându‑se la pământ, i s‑a închinat și a zis: „Mai ai răbdare cu mine și‑ți voi plăti tot!“ 27 Stăpânului acelui sclav i s‑a făcut milă de el, așa că l‑a lăsat și i‑a iertat datoria. 28 După ce a ieșit, sclavul acela l‑a găsit pe unul dintre confrații lui care‑i datora o sută de denari*. El l‑a înșfăcat și, în timp ce‑l strângea de gât, i‑a zis: „Plătește ce‑mi datorezi!“ 29 Atunci confratele său, aruncându‑se la pământ, l‑a rugat și a zis: „Mai ai răbdare cu mine și‑ți voi plăti.“ 30 Dar el n‑a vrut, ci s‑a dus și l‑a aruncat în închisoare până când avea să plătească datoria. 31 Când confrații lui au văzut cele întâmplate, s‑au întristat foarte tare. Ei s‑au dus și i‑au povestit stăpânului lor tot ce se întâmplase. 32 Atunci stăpânul lui l‑a chemat la el și i‑a zis: „Sclav rău, eu ți‑am iertat ție toată datoria aceea, pentru că m‑ai rugat! 33 Nu trebuia oare să ai milă și tu de confratele tău, așa cum am avut eu milă de tine?“ 34 Stăpânul s‑a mâniat și l‑a dat pe mâna călăilor, până când avea să plătească toată datoria. 35 Tot așa vă va face și Tatăl Meu ceresc, dacă fiecare dintre voi nu‑l iartă din inimă pe fratele său.

Matthäus 18 | English Standard Version Noua Traducere Românească