1The word that came to Jeremiah concerning all the Judeans who lived in the land of Egypt, at Migdol, at Tahpanhes, at Memphis, and in the land of Pathros,2“Thus says the Lord of hosts, the God of Israel: You have seen all the disaster that I brought upon Jerusalem and upon all the cities of Judah. Behold, this day they are a desolation, and no one dwells in them,3because of the evil that they committed, provoking me to anger, in that they went to make offerings and serve other gods that they knew not, neither they, nor you, nor your fathers.4Yet I persistently sent to you all my servants the prophets, saying, ‘Oh, do not do this abomination that I hate!’5But they did not listen or incline their ear, to turn from their evil and make no offerings to other gods.6Therefore my wrath and my anger were poured out and kindled in the cities of Judah and in the streets of Jerusalem, and they became a waste and a desolation, as at this day.7And now thus says the Lord God of hosts, the God of Israel: Why do you commit this great evil against yourselves, to cut off from you man and woman, infant and child, from the midst of Judah, leaving you no remnant?8Why do you provoke me to anger with the works of your hands, making offerings to other gods in the land of Egypt where you have come to live, so that you may be cut off and become a curse and a taunt among all the nations of the earth?9Have you forgotten the evil of your fathers, the evil of the kings of Judah, the evil of their* wives, your own evil, and the evil of your wives, which they committed in the land of Judah and in the streets of Jerusalem?10They have not humbled themselves even to this day, nor have they feared, nor walked in my law and my statutes that I set before you and before your fathers.11“Therefore thus says the Lord of hosts, the God of Israel: Behold, I will set my face against you for harm, to cut off all Judah.12I will take the remnant of Judah who have set their faces to come to the land of Egypt to live, and they shall all be consumed. In the land of Egypt they shall fall; by the sword and by famine they shall be consumed. From the least to the greatest, they shall die by the sword and by famine, and they shall become an oath, a horror, a curse, and a taunt.13I will punish those who dwell in the land of Egypt, as I have punished Jerusalem, with the sword, with famine, and with pestilence,14so that none of the remnant of Judah who have come to live in the land of Egypt shall escape or survive or return to the land of Judah, to which they desire to return to dwell there. For they shall not return, except some fugitives.”15Then all the men who knew that their wives had made offerings to other gods, and all the women who stood by, a great assembly, all the people who lived in Pathros in the land of Egypt, answered Jeremiah:16“As for the word that you have spoken to us in the name of the Lord, we will not listen to you.17But we will do everything that we have vowed, make offerings to the queen of heaven and pour out drink offerings to her, as we did, both we and our fathers, our kings and our officials, in the cities of Judah and in the streets of Jerusalem. For then we had plenty of food, and prospered, and saw no disaster.18But since we left off making offerings to the queen of heaven and pouring out drink offerings to her, we have lacked everything and have been consumed by the sword and by famine.”19And the women said,* “When we made offerings to the queen of heaven and poured out drink offerings to her, was it without our husbands’ approval that we made cakes for her bearing her image and poured out drink offerings to her?”20Then Jeremiah said to all the people, men and women, all the people who had given him this answer:21“As for the offerings that you offered in the cities of Judah and in the streets of Jerusalem, you and your fathers, your kings and your officials, and the people of the land, did not the Lord remember them? Did it not come into his mind?22The Lord could no longer bear your evil deeds and the abominations that you committed. Therefore your land has become a desolation and a waste and a curse, without inhabitant, as it is this day.23It is because you made offerings and because you sinned against the Lord and did not obey the voice of the Lord or walk in his law and in his statutes and in his testimonies that this disaster has happened to you, as at this day.”24Jeremiah said to all the people and all the women, “Hear the word of the Lord, all you of Judah who are in the land of Egypt.25Thus says the Lord of hosts, the God of Israel: You and your wives have declared with your mouths, and have fulfilled it with your hands, saying, ‘We will surely perform our vows that we have made, to make offerings to the queen of heaven and to pour out drink offerings to her.’ Then confirm your vows and perform your vows!26Therefore hear the word of the Lord, all you of Judah who dwell in the land of Egypt: Behold, I have sworn by my great name, says the Lord, that my name shall no more be invoked by the mouth of any man of Judah in all the land of Egypt, saying, ‘As the Lord God lives.’27Behold, I am watching over them for disaster and not for good. All the men of Judah who are in the land of Egypt shall be consumed by the sword and by famine, until there is an end of them.28And those who escape the sword shall return from the land of Egypt to the land of Judah, few in number; and all the remnant of Judah, who came to the land of Egypt to live, shall know whose word will stand, mine or theirs.29This shall be the sign to you, declares the Lord, that I will punish you in this place, in order that you may know that my words will surely stand against you for harm:30Thus says the Lord, Behold, I will give Pharaoh Hophra king of Egypt into the hand of his enemies and into the hand of those who seek his life, as I gave Zedekiah king of Judah into the hand of Nebuchadnezzar king of Babylon, who was his enemy and sought his life.”
Noua Traducere Românească
Condamnarea idolatriei
1Cuvântul spus lui Ieremia cu privire la toți iudeii care locuiau în țara Egiptului – la Migdol, la Tahpanhes, la Nof* și în țara Patros*:2„Așa vorbește DOMNUL Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Ați văzut toate nenorocirile pe care le‑am adus asupra Ierusalimului și asupra tuturor cetăților lui Iuda. Iată‑le că astăzi sunt niște dărâmături și fără niciun locuitor în ele,3din cauza răutății lor cu care M‑au provocat la mânie, ducându‑se să ardă tămâie și să slujească altor dumnezei, pe care nu i‑au cunoscut nici ei, nici voi, nici părinții voștri.4Deși i‑am trimis dis‑de‑dimineaţă pe toți robii Mei, profeții, să le spună: ‘Să nu săvârșiți aceste urâciuni pe care Eu le urăsc!’,5ei nu M‑au ascultat și n‑au luat aminte. Nu s‑au întors de la răutatea lor și n‑au încetat să ardă tămâie altor dumnezei.6De aceea, furia Mea s‑a revărsat și mânia Mea a izbucnit în cetățile lui Iuda și pe străzile Ierusalimului, care au devenit în ziua de azi o ruină și un loc pustiu.»7Acum, așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «De ce vă faceți singuri un rău așa de mare, nimicind astfel din mijlocul lui Iuda bărbați, femei, copii și prunci, și rămânând fără nicio rămășiță?8De ce Mă provocați la mânie prin lucrarea mâinilor voastre, arzând tămâie altor dumnezei, în țara Egiptului, unde v‑ați dus să locuiți? Vă veți distruge singuri și veți deveni o pricină de blestem și de dispreț printre toate neamurile pământului.9Ați uitat relele părinților voștri, relele regilor și ale reginelor lui Iuda și relele pe care le‑ați săvârșit voi și soțiile voastre în țara lui Iuda și pe străzile Ierusalimului?10Până în ziua de azi ei nu s‑au smerit, nu s‑au temut și nu au urmat Legea Mea și hotărârile pe care le‑am pus înaintea voastră și înaintea părinților voștri.»11De aceea, așa vorbește DOMNUL Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, Îmi îndrept fața împotriva voastră ca să vă fac rău și să nimicesc întreg Iuda.12Voi îndepărta rămășița lui Iuda, care s‑a dus în țara Egiptului ca să locuiască acolo. Vor pieri cu toții în țara Egiptului: vor fi uciși de sabie sau de foamete. De la cel mai mic până la cel mai mare vor fi uciși de sabie sau de foamete. Vor deveni o pricină de scârbă și de groază, o pricină de blestem și de dispreț.13Îi voi pedepsi pe cei ce locuiesc în țara Egiptului cu sabie, cu foamete și cu molimă, așa cum am pedepsit și Ierusalimul.14Niciunul din rămășița lui Iuda, care s‑a dus să locuiască în țara Egiptului, nu va scăpa cu viață ca să se întoarcă iarăși în țara lui Iuda, deși va dori să se întoarcă și să trăiască. Nu se vor mai întoarce decât câțiva care vor scăpa.»“15Atunci, toți bărbații care știau că soțiile lor ardeau tămâie altor dumnezei, împreună cu toate femeile care stăteau acolo – o mare adunare – și cu întreg poporul care locuia în țara Egiptului și în Patros*, i‑au răspuns lui Ieremia:16– Nu vom asculta de mesajul pe care ni l‑ai rostit în Numele DOMNULUI,17ci, cu siguranță, vom face potrivit cu orice cuvânt care ne‑a ieșit din gură: vom arde tămâie împărătesei cerului* și vom vărsa în cinstea ei jertfe de băutură, așa cum am mai făcut atât noi, cât și părinții, regii și conducătorii noștri în cetățile lui Iuda și pe străzile Ierusalimului. Atunci aveam destulă mâncare, eram fericiți și nu vedeam nicio nenorocire.18Dar, de când am încetat să aducem tămâie împărătesei cerului și să vărsăm jertfe de băutură în cinstea ei, am dus lipsă de toate și am fost uciși de sabie și de foamete.19Femeile au spus: – Când ardem tămâie împărătesei cerului și vărsăm jertfe de băutură în cinstea ei, nu știu oare și bărbații noștri că facem turte după chipul ei și vărsăm jertfe de băutură în cinstea ei?20Atunci Ieremia a răspuns întregului popor – bărbaților și femeilor – care‑i dăduse acest răspuns:21– Oare nu Și‑a adus aminte DOMNUL și nu S‑a gândit la tămâia pe care ați ars‑o în cetățile lui Iuda și pe străzile Ierusalimului, atât voi, cât și părinții, regii și conducătorii voștri împreună cu întreg poporul?22Când DOMNUL nu a mai suferit lucrul acesta, din cauza răutății practicilor voastre și a urâciunilor pe care le‑ați săvârșit, țara voastră a devenit o pricină de groază și de blestem, un loc pustiit și fără locuitori, așa cum este astăzi.23Tocmai pentru că ați ars tămâie și ați păcătuit împotriva DOMNULUI, pentru că nu ați ascultat de glasul DOMNULUI și nu ați păzit Legea, hotărârile și mărturiile Lui, de aceea a venit peste voi această nenorocire, așa cum este astăzi.24Apoi Ieremia a zis întregului popor și tuturor femeilor: – Ascultați Cuvântul DOMNULUI, voi, toți cei din Iuda, care sunteți în țara Egiptului.25Așa vorbește DOMNUL Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Voi și soțiile voastre ați împlinit cu mâinile voastre promisiunea pe care ați făcut‑o, zicând că veți arde tămâie împărătesei cerului și veți vărsa jertfe de băutură în cinstea ei. Acum dar împliniți promisiunile pe care le‑ați făcut și îndepliniți‑vă jurămintele!“26De aceea, ascultați Cuvântul DOMNULUI, toți cei din Iuda care locuiți în țara Egiptului: „Iată, jur pe Numele Meu cel mare, zice DOMNUL, că nimeni dintre cei din Iuda care sunt în toată țara Egiptului nu va mai chema Numele Meu, zicând: «Viu este Stăpânul DOMN!»27Căci Eu veghez asupra lor să le fac rău și nu bine. Toți cei din Iuda, care sunt în țara Egiptului, vor fi nimiciți de sabie și de foamete până vor pieri cu toții.28Cei care vor scăpa de sabie și se vor întoarce din țara Egiptului în țara lui Iuda vor fi doar câțiva. Atunci toată rămășița lui Iuda, care s‑a dus să locuiască în țara Egiptului, va cunoaște care cuvânt se va împlini: al Meu sau al lor.29Semnul, după care veți cunoaște că Eu vă voi pedepsi în locul acesta, zice DOMNUL, și după care veți ști că planurile Mele de a vă distruge se vor împlini, este următorul:30«Așa zice DOMNUL: îl voi da pe faraonul Hofra, regele Egiptului, în mâna dușmanilor lui și în mâna celor ce caută să‑i ia viața, tot așa cum l‑am dat și pe Zedechia, regele lui Iuda, în mâna dușmanului său Nebucadnețar, împăratul Babilonului, care căuta să‑i ia viața.»“
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.