1“Listen to me, you who pursue righteousness, you who seek the Lord: look to the rock from which you were hewn, and to the quarry from which you were dug.2Look to Abraham your father and to Sarah who bore you; for he was but one when I called him, that I might bless him and multiply him.3For the Lord comforts Zion; he comforts all her waste places and makes her wilderness like Eden, her desert like the garden of the Lord; joy and gladness will be found in her, thanksgiving and the voice of song.4“Give attention to me, my people, and give ear to me, my nation; for a law* will go out from me, and I will set my justice for a light to the peoples.5My righteousness draws near, my salvation has gone out, and my arms will judge the peoples; the coastlands hope for me, and for my arm they wait.6Lift up your eyes to the heavens, and look at the earth beneath; for the heavens vanish like smoke, the earth will wear out like a garment, and they who dwell in it will die in like manner;* but my salvation will be forever, and my righteousness will never be dismayed.7“Listen to me, you who know righteousness, the people in whose heart is my law; fear not the reproach of man, nor be dismayed at their revilings.8For the moth will eat them up like a garment, and the worm will eat them like wool, but my righteousness will be forever, and my salvation to all generations.”9Awake, awake, put on strength, O arm of the Lord; awake, as in days of old, the generations of long ago. Was it not you who cut Rahab in pieces, who pierced the dragon?10Was it not you who dried up the sea, the waters of the great deep, who made the depths of the sea a way for the redeemed to pass over?11And the ransomed of the Lord shall return and come to Zion with singing; everlasting joy shall be upon their heads; they shall obtain gladness and joy, and sorrow and sighing shall flee away.12“I, I am he who comforts you; who are you that you are afraid of man who dies, of the son of man who is made like grass,13and have forgotten the Lord, your Maker, who stretched out the heavens and laid the foundations of the earth, and you fear continually all the day because of the wrath of the oppressor, when he sets himself to destroy? And where is the wrath of the oppressor?14He who is bowed down shall speedily be released; he shall not die and go down to the pit, neither shall his bread be lacking.15I am the Lord your God, who stirs up the sea so that its waves roar— the Lord of hosts is his name.16And I have put my words in your mouth and covered you in the shadow of my hand, establishing* the heavens and laying the foundations of the earth, and saying to Zion, ‘You are my people.’”17Wake yourself, wake yourself, stand up, O Jerusalem, you who have drunk from the hand of the Lord the cup of his wrath, who have drunk to the dregs the bowl, the cup of staggering.18There is none to guide her among all the sons she has borne; there is none to take her by the hand among all the sons she has brought up.19These two things have happened to you— who will console you?— devastation and destruction, famine and sword; who will comfort you?*20Your sons have fainted; they lie at the head of every street like an antelope in a net; they are full of the wrath of the Lord, the rebuke of your God.21Therefore hear this, you who are afflicted, who are drunk, but not with wine:22Thus says your Lord, the Lord, your God who pleads the cause of his people: “Behold, I have taken from your hand the cup of staggering; the bowl of my wrath you shall drink no more;23and I will put it into the hand of your tormentors, who have said to you, ‘Bow down, that we may pass over’; and you have made your back like the ground and like the street for them to pass over.”
Noua Traducere Românească
O mântuire veșnică pentru Sion
1Ascultați‑Mă, voi, care urmăriți dreptatea, voi, care‑L căutați pe DOMNUL! Priviți spre stânca din care ați fost ciopliți și spre groapa din care ați fost scoși!2Uitați‑vă la Avraam, părintele vostru, și la Sara care v‑a născut! Când l‑am chemat, era doar el singur, dar Eu l‑am binecuvântat și l‑am înmulțit!3DOMNUL va mângâia într-adevăr Sionul, va mângâia toate ruinele lui; îi va face pustia ca Edenul, și deșertul asemenea grădinii DOMNULUI: bucurie și veselie se vor afla în el, mulțumire și cântare.4Ia aminte la Mine, poporul Meu! Pleacă‑ți urechea la Mine, neamul Meu! Căci Legea va ieși de la Mine, iar dreptatea Mea o voi face dintr-odată o lumină pentru popoare!5Dreptatea Mea este aproape, mântuirea Mea a ieșit, iar brațele Mele vor judeca popoarele. Insulele așteaptă și nădăjduiesc în brațul Meu.6Ridicați‑vă ochii spre ceruri și priviți în jos spre pământ! Căci cerurile se vor risipi* ca fumul, pământul se va învechi ca o haină, iar cei ce trăiesc pe el vor muri ca țânțarii. Mântuirea Mea însă va fi pe vecie, și dreptatea Mea nu va fi zdrobită.7Ascultați‑Mă, voi, care cunoașteți dreptatea, tu, popor, care ai în inimă Legea Mea! Nu te teme de disprețul oamenilor, nu te înspăimânta de insultele lor,8căci îi va mânca molia ca pe o haină, viermele îi va mânca așa cum mănâncă lâna. Dreptatea Mea însă va dăinui pe vecie, iar mântuirea Mea va fi pentru toate generațiile.“9Trezește‑Te! Trezește‑Te! Îmbracă‑Te în putere, braț al DOMNULUI! Trezește‑Te ca în zilele din vechime, ca în generațiile de demult! Nu ești Tu Acela Care l‑ai tăiat pe Rahab în bucăți, Care l‑ai străpuns pe monstru?10Nu ești Tu Acela Care ai uscat marea, apele marelui adânc, Care ai făcut un drum în adâncurile mării, o cale de trecere pentru cei răscumpărați?11Răscumpărații DOMNULUI se vor întoarce și vor intra în Sion cu strigăte de bucurie. O bucurie veșnică va fi pe capul lor; bucuria și veselia îi vor copleși, iar durerea și suspinul vor fugi de la ei.12„Eu, Eu sunt Cel Ce vă mângâi! Cine ești tu, ca să te temi de omul care moare, de fiul omului care este făcut ca iarba,13și să uiți de DOMNUL, Creatorul tău, Care a întins cerurile și a întemeiat pământul, și să‑ți fie frică neîncetat, toată ziua, înaintea mâniei asupritorului care urmărește să distrugă? Unde este mânia asupritorului?14Cel subjugat va fi eliberat curând; el nu va muri în temniță* și nici nu‑i va lipsi pâinea.15Căci Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul tău, Cel Care stârnește marea și face să‑i urle valurile – DOMNUL Oștirilor este Numele Său.16Am pus cuvintele Mele în gura ta și te‑am acoperit cu umbra mâinii Mele, ca să așez* cerurile, să pun temeliile pământului și să zic Sionului: «Tu ești poporul Meu!»“
Cupa mâniei Domnului
17Trezește‑te! Trezește‑te! Ridică‑te, Ierusalime, tu, care ai băut din mâna DOMNULUI cupa mâniei Lui, care ai sorbit până la drojdii potirul amețelii!18Între toți fiii pe care i‑a născut, nu este niciunul care să‑l călăuzească; între toți fiii pe care i‑a crescut, nu este niciunul care să‑l apuce de mână.19Aceste două nenorociri au venit peste tine: pustiirea și nimicirea, foametea și sabia. Cine mai poate să plângă pentru tine? Cine te mai poate mângâia?20Fiii tăi zac leșinați la fiecare colț de uliță, ca o antilopă prinsă în laț. Sunt plini de mânia DOMNULUI și de mustrarea Dumnezeului tău.21De aceea, ascultă aceasta, tu, care ești asuprit, tu, care ești beat, dar nu de vin!22Așa vorbește Stăpânul tău, DOMNUL și Dumnezeul tău, Apărătorul poporului Său: „Iată, ți‑am luat din mână cupa amețelii, iar din potirul mâniei Mele nu vei mai bea vreodată!23O voi pune în mâna celor ce te chinuie, a celor care ți‑au zis: «Apleacă‑te, ca să putem călca peste tine!» Ți‑ai făcut atunci spatele ca pământul și ca un drum pe care ei să umble!“
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.