Jesaja 16 | English Standard Version

1 Send the lamb to the ruler of the land, from Sela, by way of the desert, to the mount of the daughter of Zion. 2 Like fleeing birds, like a scattered nest, so are the daughters of Moab at the fords of the Arnon. 3 “Give counsel; grant justice; make your shade like night at the height of noon; shelter the outcasts; do not reveal the fugitive; 4 let the outcasts of Moab sojourn among you; be a shelter to them* from the destroyer. When the oppressor is no more, and destruction has ceased, and he who tramples underfoot has vanished from the land, 5 then a throne will be established in steadfast love, and on it will sit in faithfulness in the tent of David one who judges and seeks justice and is swift to do righteousness.” 6 We have heard of the pride of Moab— how proud he is!— of his arrogance, his pride, and his insolence; in his idle boasting he is not right. 7 Therefore let Moab wail for Moab, let everyone wail. Mourn, utterly stricken, for the raisin cakes of Kir-hareseth. 8 For the fields of Heshbon languish, and the vine of Sibmah; the lords of the nations have struck down its branches, which reached to Jazer and strayed to the desert; its shoots spread abroad and passed over the sea. 9 Therefore I weep with the weeping of Jazer for the vine of Sibmah; I drench you with my tears, O Heshbon and Elealeh; for over your summer fruit and your harvest the shout has ceased. 10 And joy and gladness are taken away from the fruitful field, and in the vineyards no songs are sung, no cheers are raised; no treader treads out wine in the presses; I have put an end to the shouting. 11 Therefore my inner parts moan like a lyre for Moab, and my inmost self for Kir-hareseth. 12 And when Moab presents himself, when he wearies himself on the high place, when he comes to his sanctuary to pray, he will not prevail. 13 This is the word that the Lord spoke concerning Moab in the past. 14 But now the Lord has spoken, saying, “In three years, like the years of a hired worker, the glory of Moab will be brought into contempt, in spite of all his great multitude, and those who remain will be very few and feeble.”

Noua Traducere Românească

1 Trimiteți miei drept tribut stăpânitorului țării, din Sela, pe drumul pustiei, la muntele fiicei Sionului. 2 Ca niște păsări alungate, izgonite din cuib, așa sunt fiicele Moabului la vadurile Arnonului. 3 „Dă‑ne un sfat! Hotărăște ceva! Întinde‑ți umbra în miezul zilei și prefă‑o în noapte! Ascunde‑i pe cei izgoniți și nu‑i trăda pe fugari! 4 Primește‑i pe deportații Moabului să locuiască cu tine! Fii un adăpost pentru ei în fața nimicitorului!“ „Când asupritorul va înceta, când nimicirea va lua sfârșit și când prădătorul va lăsa țara în pace, 5 atunci, prin îndurare*, va fi întemeiat un tron pe care va sta cu credincioșie, în Cortul lui David, cel ce judecă, cel ce caută justiția, cel prompt în ce privește dreptatea. 6 Noi am auzit de trufia Moabului – el este foarte mândru. Am auzit de îngâmfarea lui, de trufia lui și de aroganța lui. Flecăriile lui sunt fără temei. 7 Astfel, moabiții gem pentru Moab, gem cu toții. Ei se vaită, pe deplin mâhniți, pentru turtele cu stafide din Chir-Hareset! 8 Căci câmpiile Heșbonului se usucă; la fel și viile din Sibma. Domnitorii neamurilor au distrus cele mai alese vițe, care cândva ajungeau până la Iazer, fiind răspândite până spre pustie. Mlădițele ei se întindeau și ajungeau până la mare.* 9 De aceea plâng împreună cu Iazerul pentru viile din Sibma. O, Heșbon! O, Eleale! Vă ud cu lacrimile Mele! Căci peste culesul fructelor voastre și peste secerișul vostru a căzut un strigăt de război. 10 Bucuria și veselia au dispărut din livezi; în vii nu se mai cântă și nu se mai chiuie de bucurie. Nimeni nu mai zdrobește vinul în teascuri, căci am făcut să înceteze strigătul de bucurie. 11 De aceea, ca o liră Îmi plânge ființa* pentru Moab, și lăuntrul Mi se tânguie pentru Chir-Hareset*. 12 Când se va arăta, când Moabul se va obosi pe înălțime și va intra în sanctuarul lui ca să se roage, nu va reuși.“ 13 Acesta este cuvântul pe care‑l rostise DOMNUL cu privire la Moab. 14 Dar acum, DOMNUL zice: „În trei ani, numărați ca anii unui lucrător plătit, în pofida mulțimii sale mari, gloria Moabului va fi prăbușită, iar cei ce vor supraviețui vor fi puțini și slabi.“

Jesaja 16 | English Standard Version Noua Traducere Românească