1.Mose 43 | English Standard Version

Joseph’s Brothers Return to Egypt

1 Now the famine was severe in the land. 2 And when they had eaten the grain that they had brought from Egypt, their father said to them, “Go again, buy us a little food.” 3 But Judah said to him, “The man solemnly warned us, saying, ‘You shall not see my face unless your brother is with you.’ 4 If you will send our brother with us, we will go down and buy you food. 5 But if you will not send him, we will not go down, for the man said to us, ‘You shall not see my face, unless your brother is with you.’” 6 Israel said, “Why did you treat me so badly as to tell the man that you had another brother?” 7 They replied, “The man questioned us carefully about ourselves and our kindred, saying, ‘Is your father still alive? Do you have another brother?’ What we told him was in answer to these questions. Could we in any way know that he would say, ‘Bring your brother down’?” 8 And Judah said to Israel his father, “Send the boy with me, and we will arise and go, that we may live and not die, both we and you and also our little ones. 9 I will be a pledge of his safety. From my hand you shall require him. If I do not bring him back to you and set him before you, then let me bear the blame forever. 10 If we had not delayed, we would now have returned twice.” 11 Then their father Israel said to them, “If it must be so, then do this: take some of the choice fruits of the land in your bags, and carry a present down to the man, a little balm and a little honey, gum, myrrh, pistachio nuts, and almonds. 12 Take double the money with you. Carry back with you the money that was returned in the mouth of your sacks. Perhaps it was an oversight. 13 Take also your brother, and arise, go again to the man. 14 May God Almighty* grant you mercy before the man, and may he send back your other brother and Benjamin. And as for me, if I am bereaved of my children, I am bereaved.” 15 So the men took this present, and they took double the money with them, and Benjamin. They arose and went down to Egypt and stood before Joseph. 16 When Joseph saw Benjamin with them, he said to the steward of his house, “Bring the men into the house, and slaughter an animal and make ready, for the men are to dine with me at noon.” 17 The man did as Joseph told him and brought the men to Joseph’s house. 18 And the men were afraid because they were brought to Joseph’s house, and they said, “It is because of the money, which was replaced in our sacks the first time, that we are brought in, so that he may assault us and fall upon us to make us servants and seize our donkeys.” 19 So they went up to the steward of Joseph’s house and spoke with him at the door of the house, 20 and said, “Oh, my lord, we came down the first time to buy food. 21 And when we came to the lodging place we opened our sacks, and there was each man’s money in the mouth of his sack, our money in full weight. So we have brought it again with us, 22 and we have brought other money down with us to buy food. We do not know who put our money in our sacks.” 23 He replied, “Peace to you, do not be afraid. Your God and the God of your father has put treasure in your sacks for you. I received your money.” Then he brought Simeon out to them. 24 And when the man had brought the men into Joseph’s house and given them water, and they had washed their feet, and when he had given their donkeys fodder, 25 they prepared the present for Joseph’s coming at noon, for they heard that they should eat bread there. 26 When Joseph came home, they brought into the house to him the present that they had with them and bowed down to him to the ground. 27 And he inquired about their welfare and said, “Is your father well, the old man of whom you spoke? Is he still alive?” 28 They said, “Your servant our father is well; he is still alive.” And they bowed their heads and prostrated themselves. 29 And he lifted up his eyes and saw his brother Benjamin, his mother’s son, and said, “Is this your youngest brother, of whom you spoke to me? God be gracious to you, my son!” 30 Then Joseph hurried out, for his compassion grew warm for his brother, and he sought a place to weep. And he entered his chamber and wept there. 31 Then he washed his face and came out. And controlling himself he said, “Serve the food.” 32 They served him by himself, and them by themselves, and the Egyptians who ate with him by themselves, because the Egyptians could not eat with the Hebrews, for that is an abomination to the Egyptians. 33 And they sat before him, the firstborn according to his birthright and the youngest according to his youth. And the men looked at one another in amazement. 34 Portions were taken to them from Joseph’s table, but Benjamin’s portion was five times as much as any of theirs. And they drank and were merry* with him.

Noua Traducere Românească

A doua călătorie a fraților lui Iosif în Egipt

1 Foametea era mare în țară. 2 Când au terminat de mâncat grânele pe care le aduseseră din Egipt, tatăl lor le‑a zis: – Duceți‑vă din nou și cumpărați‑ne puțină mâncare. 3 Dar Iuda i‑a răspuns: – Omul acela ne‑a avertizat clar, zicând: „Nu‑mi veți mai vedea fața decât dacă fratele vostru va fi cu voi.“ 4 Dacă‑l vei trimite pe fratele nostru cu noi, vom coborî și‑ți vom cumpăra mâncare. 5 Dar dacă nu‑l vei trimite, nu vom coborî, pentru că acel om ne‑a zis: „Nu‑mi veți mai vedea fața decât dacă fratele vostru va fi cu voi.“ 6 Atunci Israel a zis: – De ce v‑ați purtat așa de rău cu mine și i‑ați spus acelui om că mai aveți un frate? 7 Ei au răspuns: – Omul acela a întrebat direct despre noi și despre familia noastră, zicând: „Mai trăiește tatăl vostru? Mai aveți vreun frate?“ Iar noi i‑am răspuns la aceste întrebări. De unde era să știm că ne va zice: „Aduceți‑l pe fratele nostru“? 8 Atunci Iuda i‑a zis tatălui său, Israel: – Trimite băiatul cu mine. Ne vom ridica și vom pleca, pentru ca noi, tu și copiii noștri să trăim și să nu murim. 9 Eu însumi voi răspunde pentru el; din mâna mea îl vei cere. Dacă nu ți‑l voi aduce înapoi și dacă nu‑l voi pune înaintea ta, voi fi vinovat înaintea ta pentru totdeauna. 10 Căci dacă n‑am fi zăbovit, ne‑am fi întors de două ori până acum. 11 Atunci Israel, tatăl lor, le‑a zis: – Dacă așa trebuie, atunci așa să faceți. Luați în vasele voastre câteva dintre cele mai alese produse ale țării și duceți‑i acelui om un dar: puțin balsam, puțină miere, condimente, smirnă, fistic și migdale. 12 Luați cu voi de două ori mai mult argint și duceți înapoi, în mâinile voastre, argintul care a fost pus la gura sacilor voștri. Poate a fost o greșeală. 13 Luați‑l și pe fratele vostru, ridicați‑vă și întoarceți‑vă la omul acela. 14 Dumnezeul cel Atotputernic* să vă arate milă înaintea acelui om, pentru ca el să‑i trimită înapoi pe celălalt frate al vostru și pe Beniamin. Cât despre mine, dacă trebuie să fiu lipsit de copii, atunci lipsit să fiu. 15 Astfel, oamenii au luat darul acela și au luat cu ei de două ori mai mult argint, precum și pe Beniamin. Ei s‑au ridicat, au coborât în Egipt și s‑au înfățișat înaintea lui Iosif. 16 Când l‑a văzut pe Beniamin cu ei, Iosif i‑a zis administratorului casei sale: „Adu‑i pe oamenii aceștia în casă, taie un animal și pregătește‑l, căci vor mânca împreună cu mine la amiază.“ 17 Bărbatul a făcut așa cum i‑a spus Iosif și i‑a adus pe oameni în casa lui Iosif. 18 Dar oamenii aceștia s‑au temut, pentru că fuseseră aduși în casa lui Iosif, și au zis: „Am fost aduși înăuntru din cauza argintului care a fost pus în sacii noștri prima dată, pentru ca să se năpustească asupra noastră, să ne ia ca robi și să ne ia măgarii.“ 19 Ei s‑au apropiat de administratorul casei lui Iosif și au vorbit cu el la intrarea în casă. 20 Ei i‑au zis: – Stăpâne, noi ne‑am mai coborât odată aici ca să cumpărăm mâncare, 21 dar când am ajuns la locul unde am înnoptat și ne‑am deschis sacii, iată că argintul fiecăruia era la gura sacului său, argintul nostru, după greutatea lui. Așa că l‑am adus înapoi. 22 Am mai adus cu noi și alt argint ca să cumpărăm mâncare. Nu știm cine ne‑a pus argintul înapoi în saci. 23 El le‑a răspuns: – Fiți pe pace, nu vă temeți. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v‑a pus o comoară în saci. Eu am primit argintul vostru. Apoi l‑a adus la ei și pe Simeon. 24 Administratorul i‑a adus pe oameni în casa lui Iosif și le‑a dat apă ca să‑și spele picioarele și nutreț pentru măgari. 25 Ei au pregătit darul pentru Iosif care urma să vină la amiază, pentru că au auzit că vor mânca acolo. 26 Când Iosif a venit acasă, ei i‑au oferit darul pe care‑l aduseseră în casă și s‑au plecat până la pământ înaintea lui. 27 El i‑a întrebat de sănătate și le‑a zis: – Este sănătos bătrânul vostru tată despre care mi‑ați vorbit? Mai trăiește? 28 Ei i‑au răspuns: – Da, robul tău, tatăl nostru, este sănătos. Mai trăiește. Apoi s‑au plecat și s‑au prosternat înaintea lui. 29 Când Iosif și‑a ridicat ochii și l‑a văzut pe fratele său Beniamin, fiul mamei sale, a zis: „Acesta este fratele vostru mai mic despre care mi‑ați vorbit?“ Apoi a zis: „Dumnezeu să‑Și arate bunăvoința față de tine, fiule!“ 30 Fiind cuprins de milă la vederea fratelui său, Iosif a ieșit în grabă și a căutat un loc unde să plângă. A intrat într‑o cameră și a plâns acolo. 31 După ce și‑a spălat fața, a ieșit și, stăpânindu‑se, a poruncit: „Aduceți de mâncare!“ 32 Pe el l‑au servit separat, pe frații săi, separat, iar pe egiptenii care mâncau împreună cu el, separat, pentru că ei nu puteau mânca împreună cu evreii, aceasta fiind o urâciune pentru egipteni. 33 Frații săi s‑au așezat în fața lui, aranjați de la întâiul născut, potrivit cu dreptul lui de întâi născut, până la cel mai tânăr, potrivit cu vârsta lui, și se uitau unii la alții cu mirare. 34 Iosif le‑a oferit din porțiile care erau în fața lui, dar porția lui Beniamin era de cinci ori mai mare decât a celorlalți. Ei au băut și s‑au umplut de vin împreună cu el.

1.Mose 43 | English Standard Version Noua Traducere Românească

Joseph’s Brothers Return to Egypt

A doua călătorie a fraților lui Iosif în Egipt