Apostelgeschichte 23 | English Standard Version

1 And looking intently at the council, Paul said, “Brothers, I have lived my life before God in all good conscience up to this day.” 2 And the high priest Ananias commanded those who stood by him to strike him on the mouth. 3 Then Paul said to him, “God is going to strike you, you whitewashed wall! Are you sitting to judge me according to the law, and yet contrary to the law you order me to be struck?” 4 Those who stood by said, “Would you revile God’s high priest?” 5 And Paul said, “I did not know, brothers, that he was the high priest, for it is written, ‘You shall not speak evil of a ruler of your people.’” 6 Now when Paul perceived that one part were Sadducees and the other Pharisees, he cried out in the council, “Brothers, I am a Pharisee, a son of Pharisees. It is with respect to the hope and the resurrection of the dead that I am on trial.” 7 And when he had said this, a dissension arose between the Pharisees and the Sadducees, and the assembly was divided. 8 For the Sadducees say that there is no resurrection, nor angel, nor spirit, but the Pharisees acknowledge them all. 9 Then a great clamor arose, and some of the scribes of the Pharisees’ party stood up and contended sharply, “We find nothing wrong in this man. What if a spirit or an angel spoke to him?” 10 And when the dissension became violent, the tribune, afraid that Paul would be torn to pieces by them, commanded the soldiers to go down and take him away from among them by force and bring him into the barracks. 11 The following night the Lord stood by him and said, “Take courage, for as you have testified to the facts about me in Jerusalem, so you must testify also in Rome.”

A Plot to Kill Paul

12 When it was day, the Jews made a plot and bound themselves by an oath neither to eat nor drink till they had killed Paul. 13 There were more than forty who made this conspiracy. 14 They went to the chief priests and elders and said, “We have strictly bound ourselves by an oath to taste no food till we have killed Paul. 15 Now therefore you, along with the council, give notice to the tribune to bring him down to you, as though you were going to determine his case more exactly. And we are ready to kill him before he comes near.” 16 Now the son of Paul’s sister heard of their ambush, so he went and entered the barracks and told Paul. 17 Paul called one of the centurions and said, “Take this young man to the tribune, for he has something to tell him.” 18 So he took him and brought him to the tribune and said, “Paul the prisoner called me and asked me to bring this young man to you, as he has something to say to you.” 19 The tribune took him by the hand, and going aside asked him privately, “What is it that you have to tell me?” 20 And he said, “The Jews have agreed to ask you to bring Paul down to the council tomorrow, as though they were going to inquire somewhat more closely about him. 21 But do not be persuaded by them, for more than forty of their men are lying in ambush for him, who have bound themselves by an oath neither to eat nor drink till they have killed him. And now they are ready, waiting for your consent.” 22 So the tribune dismissed the young man, charging him, “Tell no one that you have informed me of these things.”

Paul Sent to Felix the Governor

23 Then he called two of the centurions and said, “Get ready two hundred soldiers, with seventy horsemen and two hundred spearmen to go as far as Caesarea at the third hour of the night.* 24 Also provide mounts for Paul to ride and bring him safely to Felix the governor.” 25 And he wrote a letter to this effect: 26 “Claudius Lysias, to his Excellency the governor Felix, greetings. 27 This man was seized by the Jews and was about to be killed by them when I came upon them with the soldiers and rescued him, having learned that he was a Roman citizen. 28 And desiring to know the charge for which they were accusing him, I brought him down to their council. 29 I found that he was being accused about questions of their law, but charged with nothing deserving death or imprisonment. 30 And when it was disclosed to me that there would be a plot against the man, I sent him to you at once, ordering his accusers also to state before you what they have against him.” 31 So the soldiers, according to their instructions, took Paul and brought him by night to Antipatris. 32 And on the next day they returned to the barracks, letting the horsemen go on with him. 33 When they had come to Caesarea and delivered the letter to the governor, they presented Paul also before him. 34 On reading the letter, he asked what province he was from. And when he learned that he was from Cilicia, 35 he said, “I will give you a hearing when your accusers arrive.” And he commanded him to be guarded in Herod’s praetorium.

Noua Traducere Românească

1 Pavel s‑a uitat țintă la cei din Sinedriu și le‑a zis: – Bărbați, fraților, eu mi‑am trăit viața cu o conștiință curată înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta. 2 Marele preot Ananias* le‑a poruncit atunci celor ce stăteau lângă el să‑l lovească peste gură. 3 Atunci Pavel i‑a zis: – Te va bate Dumnezeu, perete văruit*! Tu șezi ca să mă judeci după Lege și poruncești să mă lovească, încălcând astfel Legea?! 4 Cei care stăteau lângă el i‑au zis: – Îl insulți pe marele preot al lui Dumnezeu? 5 Pavel le‑a răspuns: – N‑am știut, fraților, că este marele preot. Căci este scris: „Să nu‑l vorbești de rău pe conducătorul poporului tău.“* 6 Pavel, știind că o parte dintre ei erau saduchei, iar cealaltă parte erau farisei, a strigat în Sinedriu: – Bărbați, fraților, eu sunt fariseu, fiu de fariseu și din cauza speranței în învierea morților sunt judecat eu! 7 Când a spus aceasta, s‑a stârnit o neînțelegere între farisei și saduchei, și adunarea s‑a dezbinat. 8 Căci saducheii zic că nu există nici înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le recunosc pe toate. 9 S‑a făcut mult vacarm, iar câțiva cărturari din partida fariseilor s‑au ridicat și au început să se certe, zicând: „Nu găsim nimic rău la omul acesta! Dacă i‑a vorbit un duh sau un înger?!“ 10 Fiindcă neînțelegerea a devenit atât de mare, tribunului i‑a fost teamă ca nu cumva Pavel să fie rupt în bucăți de ei, așa că le‑a poruncit soldaților să se coboare să‑l smulgă din mijlocul lor și să‑l ducă în fort. 11 În noaptea următoare, Domnul a stat lângă Pavel și i‑a zis: „Fii curajos! Căci așa cum ai depus mărturie despre Mine în Ierusalim, tot așa trebuie să mărturisești și în Roma!“

Complot pentru uciderea lui Pavel

12 Când s‑a făcut ziuă, iudeii au pus la cale un complot și s‑au legat cu blestem, zicând că nu vor mânca și nici nu vor bea până când nu‑l vor omorî pe Pavel. 13 Cei ce au pus la cale acest complot erau mai mult de patruzeci de oameni. 14 Ei s‑au apropiat de conducătorii preoților și de bătrâni și le‑au zis: „Ne‑am legat cu blestem* să nu gustăm nimic până când nu‑l omorâm pe Pavel. 15 Acum deci, voi – împreună cu Sinedriul – trimiteți‑i vorbă tribunului să‑l aducă la voi ca și cum ar urma să cercetați mai amănunțit lucrurile privitoare la el. Și înainte să ajungă el, noi suntem gata să‑l omorâm.“ 16 Însă fiul surorii lui Pavel, auzind despre această cursă, s‑a dus, a intrat în fort și l‑a anunțat pe Pavel. 17 Atunci Pavel l‑a chemat pe unul dintre centurioni și i‑a zis: „Condu‑l pe tânărul acesta la tribun, căci are ceva să‑l anunțe!“ 18 Atunci centurionul l‑a luat, l‑a dus la tribun și a zis: – Prizonierul Pavel m‑a chemat și m‑a rugat să‑l aduc pe acest tânăr la tine, pentru că are ceva să‑ți spună. 19 Tribunul l‑a apucat de mână, l‑a luat deoparte și l‑a întrebat: – Ce ai să mă anunți? 20 El i‑a zis: – Iudeii s‑au înțeles să‑ți ceară mâine să‑l duci pe Pavel în Sinedriu, ca și cum urmează să‑l interogheze mai amănunțit. 21 Dar tu să nu te lași convins. Căci mai mult de patruzeci dintre oamenii lor îl pândesc și s‑au legat cu blestem să nu mănânce și nici să nu bea, până când nu‑l vor omorî; iar acum sunt gata și așteaptă aprobare de la tine! 22 Tribunul l‑a lăsat pe tânăr să plece, poruncindu‑i: – Să nu spui nimănui că mi‑ai descoperit aceste lucruri!

Pavel este dus la Cezareea

23 I‑a chemat apoi la el pe doi dintre centurioni și le‑a zis: „Pregătiți două sute de soldați, șaptezeci de călăreți și două sute de sulițași* ca să meargă până în Cezareea* la ceasul al treilea din noapte* 24 și aduceți cai și pentru Pavel, ca să‑l puneți călare și să‑l duceți teafăr la guvernatorul Felix!“ 25 Tribunul a scris o scrisoare care avea următorul conținut: 26 „Claudius Lisias, Către preaalesul guvernator Felix*. Salutări! 27 Omul acesta a fost prins de către iudei și era să fie omorât de ei; dar, când am aflat că este cetățean roman, am venit cu soldații și l‑am salvat. 28 Dorind să aflu și motivul pentru care îl acuzau, l‑am dus în Sinedriul lor 29 și am găsit că era acuzat pentru niște controverse referitoare la Legea lor, dar nu era nicio acuzație pentru care să merite moartea sau lanțurile. 30 Mi s‑a dat însă de știre că există un complot împotriva acestui om, așa că l‑am trimis imediat la tine, poruncindu‑le și acuzatorilor lui să‑ți spună ce au împotriva lui. Fii sănătos!“ 31 Așadar, soldații, luându‑l pe Pavel, așa cum li se poruncise, l‑au dus în timpul nopții în Antipatris. 32 În ziua următoare, soldații i‑au lăsat pe călăreți să meargă mai departe cu el, iar ei s‑au întors la fort. 33 Când au ajuns în Cezareea, călăreții i‑au înmânat guvernatorului scrisoarea și l‑au înfățișat și pe Pavel înaintea lui. 34 Guvernatorul a citit scrisoarea și l‑a întrebat din ce provincie este. Aflând că este din Cilicia, 35 a zis: „Te voi audia când vor veni și acuzatorii tăi.“ Și a poruncit să fie ținut sub pază în palatul lui Irod*.

Apostelgeschichte 23 | English Standard Version Noua Traducere Românească

A Plot to Kill Paul

Paul Sent to Felix the Governor

Complot pentru uciderea lui Pavel

Pavel este dus la Cezareea