2.Samuel 24 | English Standard Version

David’s Census

1 Again the anger of the Lord was kindled against Israel, and he incited David against them, saying, “Go, number Israel and Judah.” 2 So the king said to Joab, the commander of the army,* who was with him, “Go through all the tribes of Israel, from Dan to Beersheba, and number the people, that I may know the number of the people.” 3 But Joab said to the king, “May the Lord your God add to the people a hundred times as many as they are, while the eyes of my lord the king still see it, but why does my lord the king delight in this thing?” 4 But the king’s word prevailed against Joab and the commanders of the army. So Joab and the commanders of the army went out from the presence of the king to number the people of Israel. 5 They crossed the Jordan and began from Aroer,* and from the city that is in the middle of the valley, toward Gad and on to Jazer. 6 Then they came to Gilead, and to Kadesh in the land of the Hittites;* and they came to Dan, and from Dan* they went around to Sidon, 7 and came to the fortress of Tyre and to all the cities of the Hivites and Canaanites; and they went out to the Negeb of Judah at Beersheba. 8 So when they had gone through all the land, they came to Jerusalem at the end of nine months and twenty days. 9 And Joab gave the sum of the numbering of the people to the king: in Israel there were 800,000 valiant men who drew the sword, and the men of Judah were 500,000.

The Lord’s Judgment of David’s Sin

10 But David’s heart struck him after he had numbered the people. And David said to the Lord, “I have sinned greatly in what I have done. But now, O Lord, please take away the iniquity of your servant, for I have done very foolishly.” 11 And when David arose in the morning, the word of the Lord came to the prophet Gad, David’s seer, saying, 12 “Go and say to David, ‘Thus says the Lord, Three things I offer* you. Choose one of them, that I may do it to you.’” 13 So Gad came to David and told him, and said to him, “Shall three* years of famine come to you in your land? Or will you flee three months before your foes while they pursue you? Or shall there be three days’ pestilence in your land? Now consider, and decide what answer I shall return to him who sent me.” 14 Then David said to Gad, “I am in great distress. Let us fall into the hand of the Lord, for his mercy is great; but let me not fall into the hand of man.” 15 So the Lord sent a pestilence on Israel from the morning until the appointed time. And there died of the people from Dan to Beersheba 70,000 men. 16 And when the angel stretched out his hand toward Jerusalem to destroy it, the Lord relented from the calamity and said to the angel who was working destruction among the people, “It is enough; now stay your hand.” And the angel of the Lord was by the threshing floor of Araunah the Jebusite. 17 Then David spoke to the Lord when he saw the angel who was striking the people, and said, “Behold, I have sinned, and I have done wickedly. But these sheep, what have they done? Please let your hand be against me and against my father’s house.”

David Builds an Altar

18 And Gad came that day to David and said to him, “Go up, raise an altar to the Lord on the threshing floor of Araunah the Jebusite.” 19 So David went up at Gad’s word, as the Lord commanded. 20 And when Araunah looked down, he saw the king and his servants coming on toward him. And Araunah went out and paid homage to the king with his face to the ground. 21 And Araunah said, “Why has my lord the king come to his servant?” David said, “To buy the threshing floor from you, in order to build an altar to the Lord, that the plague may be averted from the people.” 22 Then Araunah said to David, “Let my lord the king take and offer up what seems good to him. Here are the oxen for the burnt offering and the threshing sledges and the yokes of the oxen for the wood. 23 All this, O king, Araunah gives to the king.” And Araunah said to the king, “May the Lord your God accept you.” 24 But the king said to Araunah, “No, but I will buy it from you for a price. I will not offer burnt offerings to the Lord my God that cost me nothing.” So David bought the threshing floor and the oxen for fifty shekels* of silver. 25 And David built there an altar to the Lord and offered burnt offerings and peace offerings. So the Lord responded to the plea for the land, and the plague was averted from Israel.

Noua Traducere Românească

David numără poporul

1 DOMNUL* S‑a aprins de mânie iarăși împotriva lui Israel și l‑a stârnit pe David împotriva lor, zicând: „Du‑te și numără poporul din Israel și Iuda.“ 2 Regele le‑a zis lui Ioab și conducătorilor oștirii care erau cu el: – Mergeți prin toate semințiile lui Israel, de la Dan până la Beer-Șeba*, și numărați poporul ca să știu la cât se ridică numărul lui. 3 Dar Ioab i‑a zis regelui: – DOMNUL, Dumnezeul tău, să înmulțească poporul de o sută de ori mai mult și fie ca stăpânul meu, regele, să vadă cu ochii săi lucrul acesta! Dar de ce dorește stăpânul meu, regele, să facă acest lucru? 4 Însă porunca regelui dată lui Ioab și conducătorilor oștirii a rămas de neclintit. Prin urmare, Ioab și conducătorii oștirii au ieșit dinaintea regelui ca să numere poporul, pe Israel. 5 După ce au trecut Iordanul, și‑au așezat tabăra la Aroer, la sud* de cetatea care este în mijlocul văi Gad, înspre Iazer. 6 Apoi au ajuns în Ghilad și în teritoriul lui Tahtim-Hodși, apoi la Dan‑Iaan și prin împrejurimi până înspre Sidon. 7 Au ajuns până la fortăreața Tyrului și în toate cetățile hiviților și ale canaaniților, apoi s‑au îndreptat înspre Beer-Șeba, în partea de sud a lui Iuda. 8 Au străbătut astfel toată țara și, după nouă luni și douăzeci de zile, s‑au întors la Ierusalim. 9 Ioab i‑a dat regelui rezultatul* de la numărătoarea poporului: în Israel erau opt sute de mii de bărbați în stare să meargă la război, iar în Iuda – cinci sute de mii de bărbați.

Pedeapsa Domnului

10 David s‑a simțit mustrat în inima lui după ce făcuse numărătoarea poporului. El I‑a zis DOMNULUI: „Am săvârșit un mare păcat prin ceea ce am făcut.* Însă acum DOAMNE, îndepărtează, Te rog, nelegiuirea robului Tău, căci m‑am purtat întru totul ca un nebun.“ 11 În dimineața următoare, când David s‑a trezit, Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit profetului Gad, văzătorul lui David, zicând: 12 „Du‑te și spune‑i lui David: «Așa vorbește DOMNUL: îți pun înainte trei nenorociri. Alege una dintre ele și‑ți voi face întocmai.»“ 13 Gad a venit la David și l‑a înștiințat, zicându‑i: – Ce alegi? Șapte ani de foamete în țară, trei luni în timpul cărora să fugi dinaintea vrăjmașilor tăi, și ei să te urmărească sau trei zile în timpul cărora molima să fie în țară? Acum gândește‑te și vezi ce trebuie să răspund Celui Ce m‑a trimis! 14 David i‑a zis lui Gad: – Sunt într‑o mare strâmtorare. Mai bine să cădem în mâna DOMNULUI, căci mila Lui este nemărginită; dar să nu cad în mâinile oamenilor! 15 DOMNUL a trimis molima în Israel, începând din acea dimineață și până la încheierea timpului hotărât. De la Dan și până la Beer-Șeba au murit din popor șaptezeci de mii de oameni. 16 În timp ce Îngerul avea mâna întinsă spre Ierusalim și‑l distrugea, DOMNULUI I‑a părut rău pentru acel dezastru și I‑a zis Îngerului Care distrugea poporul: „Destul! Retrage‑Ți mâna!“ Îngerul DOMNULUI era lângă aria iebusitului Aravna. 17 Văzându‑l pe Îngerul Care lovea poporul, David I‑a zis DOMNULUI: „Iată, eu am păcătuit! Eu am săvârșit nelegiuirea! Dar oile acestea, ce au făcut oare? Te rog, lasă mâna Ta să fie numai împotriva mea și împotriva familiei mele!“

David zidește un altar

18 Gad a venit la David în acea zi și i‑a zis: – Suie‑te și ridică‑I DOMNULUI un altar pe aria iebusitului Aravna. 19 David s‑a suit acolo, după cuvântul pe care DOMNUL îl poruncise prin Gad. 20 Aravna s‑a uitat și l‑a văzut pe rege și pe slujitorii săi, îndreptându‑se spre el. El a ieșit din arie și s‑a plecat cu fața la pământ înaintea regelui. 21 Aravna a întrebat: – De ce a venit stăpânul meu, regele, la robul său? David a răspuns: – Ca să cumpăr de la tine aria pentru a zidi un altar DOMNULUI. Astfel, urgia care s‑a abătut asupra poporului va fi oprită. 22 Aravna i‑a zis lui David: – Să ia stăpânul meu, regele, și să ofere ca jertfă ceea ce crede că este bine.* Iată, boii vor fi pentru arderea‑de‑tot, iar uneltele de treierat și jugurile boilor vor fi pentru lemne. 23 O, rege, Aravna îi dă regelui totul. Apoi Aravna i‑a zis regelui: – Fie ca DOMNUL, Dumnezeul tău, să te primească! 24 Însă regele i‑a zis lui Aravna: – Nu, ci trebuie s‑o cumpăr de la tine, oferindu‑ți un preț. Nu voi aduce DOMNULUI, Dumnezeului meu, arderi‑de‑tot care să nu mă coste nimic. Astfel, David a cumpărat aria și boii cu cincizeci de șecheli de argint.* 25 David a zidit acolo un altar DOMNULUI și I‑a adus arderi‑de‑tot și jertfe de pace*. Atunci DOMNUL S‑a lăsat înduplecat cu privire la țară, iar urgia care era peste Israel a fost oprită.

2.Samuel 24 | English Standard Version Noua Traducere Românească