1Als die Menschen immer zahlreicher wurden und sich auf der Erde ausbreiteten,2sahen die Gottessöhne,* wie schön die Töchter der Menschen waren, und nahmen sich die zu Frauen, die ihnen gefielen.3Da sagte Jahwe: „Mein Geist soll nicht für immer in diesen sterblichen Menschen bleiben. Ich gebe ihnen noch eine Frist von 120 Jahren.“*4Damals lebten die Gewaltigen auf der Erde und auch später noch, als die Gottessöhne mit den Menschentöchtern verkehrten und ihnen Kinder geboren wurden. Das waren die hochberühmten Helden der Vorzeit.5Jahwe aber sah, wie groß die Bosheit der Menschen auf der Erde war. Ihr ganzes Denken und Streben, alles, was aus ihrem Herzen kam, war immer nur böse.6Jahwe war es leid, den Menschen auf der Erde gemacht zu haben, und es schmerzte ihn bis ins Herz.7Er beschloss: „Ich werde den Menschen, den ich geschaffen habe, vom Erdboden wegwischen samt dem Vieh, den Kriechtieren und Vögeln, denn es ist mir leid, sie gemacht zu haben.“8Nur Noah fand Gnade vor Jahwe.9Es folgt die Geschichte* Noahs.
Noah war ein gerechter* Mann. Seine Zeitgenossen fanden nichts Tadelnswertes an ihm. Er lebte beständig mit Gott.10Drei Söhne hatte er: Sem, Ham und Jafet.11Die Erde aber verdarb vor Gott und füllte sich mit Verbrechen.12Gott sah sich das an: Die Erde war vollkommen verdorben, denn alle Menschen waren vom rechten Weg abgekommen.13Da sagte Gott zu Noah: „Ich habe beschlossen, Mensch und Tier zu vernichten, denn ihretwegen ist die Erde voller Gewalt.14Baue dir eine Arche, einen Kasten aus Goferholz!* Teil ihn in Zellen auf und dichte ihn innen und außen mit Asphalt* ab!15Er soll 150 Meter* lang sein, 25 Meter breit und 15 Meter hoch.16Sorge auch für eine Lichtöffnung! Sie darf bis zu einem halben Meter unter den Dachrand reichen. Setze eine Tür in die Mitte ihrer Längsseite. Drei Stockwerke soll die Arche insgesamt haben.17Denn ich, ja ich werde eine Wasserflut über die ganze Erde kommen lassen und alles vernichten, was atmet und lebt.18Mit dir aber schließe ich folgenden Bund: Du sollst mit deiner Frau, deinen Söhnen und ihren Frauen in die Arche gehen.19Und von allen Tieren sollst du immer zwei, ein Männchen und ein Weibchen, in die Arche kommen lassen, damit sie zusammen mit dir am Leben bleiben.20Alle Arten der Vögel, der Land- und Kriechtiere sollen paarweise zu dir in die Arche hineinkommen, damit sie überleben können.21Lege ausreichend Vorräte an, dass ihr und die Tiere damit versorgt werden können.“22Noah machte alles genauso, wie Gott es ihm befohlen hatte.
Noua Traducere Românească
Potopul
1Când oamenii au început să se înmulțească pe fața pământului și li s‑au născut fiice,2fiii lui Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor erau frumoase și și‑au luat soții dintre toate acelea pe care le‑au ales.3Atunci DOMNUL a zis: „Duhul Meu nu va rămâne* pentru totdeauna în om, pentru că el însuși este carne*; zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.“4Uriașii* erau pe pământ în zilele acelea, și chiar și după aceea, când fiii lui Dumnezeu* au intrat* la fiicele oamenilor și ele le‑au născut copii. Aceștia au fost vitejii din vechime, oameni cu renume.5DOMNUL a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că fiecare înclinație a gândurilor inimii* lui era toată ziua numai înspre rău.6DOMNULUI I‑a părut rău că l‑a făcut pe om pe pământ și S‑a întristat în inima Lui.7DOMNUL a zis: „Îl voi șterge de pe fața pământului pe omul pe care l‑am creat, de la om până la vite, până la târâtoare* și până la păsările cerului, căci Îmi pare rău că i‑am făcut.“8Dar Noe a găsit bunăvoință înaintea* DOMNULUI.
Vestirea potopului
9Aceasta este istoria* lui Noe. Noe a fost un om drept, fără pată în generația sa*. Noe a umblat cu Dumnezeu.10Lui Noe i s‑au născut trei fii: Sem, Ham și Iafet.11Pământul era pervertit înaintea lui Dumnezeu și plin de violență.12Dumnezeu S‑a uitat spre pământ și iată că acesta era pervertit, căci orice făptură* își pervertise calea pe pământ.13Dumnezeu i‑a zis lui Noe: „Sfârșitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, pentru că pământul este plin de violență din cauza lor. Iată, le voi distruge împreună cu pământul.14Fă‑ți o arcă din lemn de gofer*. Să faci în arcă niște încăperi* și s‑o acoperi cu smoală pe dinăuntru și pe din afară.15Să o faci astfel: lungimea arcei să fie de trei sute de coți, lățimea – de cincizeci, iar înălțimea – de treizeci*.16Să faci pentru arcă un acoperiș*, pe care să‑l termini la un cot* deasupra*. Să pui ușa acestei arce pe o parte a sa și să faci trei punți: una jos, a doua la mijloc, iar a treia sus.17Iată că Eu voi aduce un potop de apă pe pământ, ca să distrug orice făptură de sub ceruri, care are suflare de viață în ea. Și tot ce este pe pământ va pieri.18Dar voi încheia legământul Meu cu tine, iar tu vei intra în arcă împreună cu fiii tăi, cu soția ta și cu soțiile fiilor tăi.19Din tot ce este viu, din orice făptură, să aduci în arcă două din fiecare, ca să le ții în viață împreună cu tine. Ele să fie un mascul și o femelă.20Să vină la tine înăuntru, ca să le ții în viață, câte două din fiecare fel de păsări, din fiecare fel de vite și din orice târâtoare a pământului, după felul ei.21Iar tu, ia cu tine din fiecare fel de hrană care se poate mânca și depoziteaz‑o. Aceasta va fi hrana ta și a lor.“22Noe a făcut totul așa cum i‑a poruncit Dumnezeu; așa a făcut.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.