Markus 10 | Noua Traducere Românească

Despre divorț

1 Apoi a plecat de acolo și a venit în hotarele Iudeei și* dincolo de Iordan. Mulțimile s‑au adunat din nou în jurul Lui, iar El, după cum Îi era obiceiul, a început iarăși să‑i învețe. 2 Niște farisei au venit la El ca să‑L pună la încercare și L‑au întrebat dacă îi este îngăduit unui soț să divorțeze de soția lui. 3 Isus, răspunzând, le‑a zis: – Ce v‑a poruncit Moise? 4 Ei au zis: – Moise a dat voie ca soțul să‑i scrie soției o scrisoare de despărțire și să divorțeze de ea*. 5 Dar Isus le‑a zis: – Din cauza inimilor voastre împietrite v‑a scris el această poruncă, 6 însă la începutul creației Dumnezeu „i‑a făcut bărbat și femeie“*. 7 „De aceea bărbatul își va lăsa tatăl și mama și se va alipi de soția lui, 8 iar cei doi vor fi un singur trup.“* Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. 9 Deci, ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă! 10 În casă, ucenicii L‑au întrebat iarăși cu privire la aceasta. 11 El le‑a zis: „Oricine divorțează de soția lui și se căsătorește cu alta comite adulter împotriva ei. 12 Și dacă o soție divorțează de soțul ei și se căsătorește cu altul, comite adulter.“

Isus și copilașii

13 I‑au adus niște copilași, ca să Se atingă de ei, dar ucenicii i‑au mustrat. 14 Isus însă, când a văzut acest lucru, S‑a indignat și le‑a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine! Nu‑i opriți, pentru că Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei! 15 Adevărat vă spun că oricine nu primește ca un copilaș Împărăția lui Dumnezeu, nicidecum nu va intra în ea!“ 16 Apoi i‑a luat în brațe și i‑a binecuvântat punându‑Și mâinile peste ei.

Isus și tânărul bogat

17 Tocmai când pornea la drum, a alergat la El un om care a căzut în genunchi înaintea Lui și L‑a întrebat: – Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viață veșnică? 18 Isus i‑a zis: – De ce Mă numești „bun“? Nimeni nu este bun, decât Unul: Dumnezeu.* 19 Cunoști poruncile: „Să nu ucizi“, „Să nu comiți adulter“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, „Să nu păgubești pe nimeni“, „Cinstește‑i pe tatăl tău și pe mama ta.“* 20 El I‑a spus: – Învățătorule, pe toate acestea le‑am păzit încă din tinerețea mea. 21 Uitându‑Se la el, Isus l‑a îndrăgit și i‑a zis: – Îți lipsește un singur lucru: du‑te, vinde tot ce ai și dă săracilor, și vei avea astfel o comoară în cer. Apoi vino, urmează‑Mă! 22 Mâhnit de aceste cuvinte, a plecat întristat, pentru că avea multe averi. 23 Isus a privit în jur și le‑a zis ucenicilor Săi: – Cât de greu va fi pentru cei bogați să intre în Împărăția lui Dumnezeu! 24 Ucenicii au rămas uimiți de cuvintele Lui. Isus le‑a zis iarăși: – Copii, cât de greu este pentru cei ce se încred în bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu! 25 Este mai ușor să treacă o cămilă prin gaura acului, decât să intre cel bogat în Împărăția lui Dumnezeu! 26 Ei au rămas și mai uimiți și au zis unii către alții: – Atunci cine poate fi mântuit? 27 Uitându‑Se la ei, Isus a zis: – Este imposibil pentru oameni, dar nu și pentru Dumnezeu, căci pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile. 28 Petru a început să‑I zică: – Iată, noi am lăsat totul și Te‑am urmat. 29 Isus a răspuns: – Adevărat vă spun că nu este nimeni care să‑și fi lăsat casă sau frați sau surori sau mamă sau tată sau copii sau ogoare de dragul Meu și de dragul Evangheliei 30 și care să nu primească acum, în vremea aceasta, de o sută de ori mai mult case, frați, surori, mame, copii și ogoare, împreună cu persecuții, iar în veacul care vine, viață veșnică. 31 Dar mulți dintre cei dintâi vor fi cei din urmă, iar cei din urmă vor fi cei dintâi.

Isus vorbește din nou despre moartea și învierea Sa

32 Ei erau pe drum și se suiau spre Ierusalim. Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau uimiți, iar cei care‑L urmau erau speriați. Isus i‑a luat din nou deoparte pe cei doisprezece și a început să le vorbească despre ce urma să I se întâmple: 33 „Iată că ne suim spre Ierusalim și Fiul Omului va fi dat pe mâna conducătorilor preoților și a cărturarilor. Ei Îl vor condamna la moarte și‑L vor da pe mâna neamurilor, 34 care Îl vor batjocori, Îl vor scuipa, Îl vor biciui și‑L vor omorî. Dar după trei zile va învia.“

Cererea fiilor lui Zebedei

35 Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, au venit la El și I‑au zis: – Învățătorule, dorim să faci pentru noi orice‑Ți vom cere. 36 El i‑a întrebat: – Ce doriți să fac pentru voi? 37 Ei I‑au zis: – Dă‑ne voie să ședem unul la dreapta și altul la stânga Ta, în slava Ta. 38 Isus le‑a zis: – Nu știți ce cereți! Puteți voi să beți paharul pe care îl beau Eu* sau să fiți botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu*? 39 Ei I‑au zis: – Putem! Isus le‑a zis: – Veți bea paharul pe care‑l voi bea Eu și veți fi botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu, 40 dar dreptul de a sta la dreapta sau la stânga Mea nu ține de Mine să‑l dau, ci este pentru aceia cărora le‑a fost pregătit. 41 Ceilalți zece, când au auzit, au început să fie indignați din cauza lui Iacov și a lui Ioan. 42 Atunci Isus i‑a chemat la El și le‑a zis: „Știți că aceia care sunt considerați domnitorii neamurilor stăpânesc peste ele, iar mai marii lor își exercită autoritatea asupra lor. 43 Dar între voi nu este așa! Dimpotrivă, oricine vrea să fie mai mare între voi, va fi slujitorul vostru, 44 iar cel ce vrea să fie primul între voi, va fi sclavul tuturor. 45 Căci Fiul Omului a venit nu ca să fie slujit, ci ca să slujească și să‑Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.“

Vindecarea orbului Bartimeu

46 Au ajuns în Ierihon. Când a ieșit Isus din Ierihon, împreună cu ucenicii Lui și cu o mulțime mare de oameni, un cerșetor orb, pe nume Bartimeu, fiul lui Timeu, ședea lângă drum. 47 Când a auzit el că este Isus din Nazaret, a început să strige și să zică: – Fiul lui David*, Isuse, ai milă de mine! 48 Mulți îl mustrau ca să tacă, dar el striga și mai tare: – Fiul lui David, ai milă de mine! 49 Isus S‑a oprit și a zis: „Chemați‑l!“ Ei l‑au chemat pe orb și i‑au zis: „Îndrăznește! Ridică‑te, căci te cheamă!“ 50 El și‑a aruncat haina, a sărit în picioare și a venit la Isus. 51 Atunci Isus, răspunzându‑i, a întrebat: – Ce dorești să fac pentru tine? Orbul I‑a zis: – Rabuni*, să‑mi recapăt vederea! 52 Isus i‑a zis: – Du‑te! Credința ta te‑a vindecat. Imediat el și‑a recăpătat vederea și L‑a urmat pe Isus pe drum.

Újszövetség: élet, igazság és világosság

Kérdés a házassági elválásról

1 Jézus onnan felkelve Júdea határaiba ment, a Jordánon túlra; és ismét sokaság gyülekezett hozzá; ő pedig szokása szerint ismét tanította őket. 2 A farizeusok hozzámenve megkérdezték tőle, hogy szabad-e férjnek feleségét elbocsátani: ezzel kísértették Jézust. 3 Ő pedig ezt felelve, mondta nekik: „Mit parancsolt nektek Mózes?“ 4 Ők pedig ezt mondták: „Mózes megengedte, hogy válólevelet írjunk, és elváljunk.“ 5 Jézus ezt felelte nékik: „A szívetek keménysége miatt írta nektek ezt a parancsolatot; 6 de a teremtés kezdete óta »férfiúvá és asszonnyá« teremtette az embert az Isten. 7 »Ezért elhagyja az ember az ő atyját és anyját; és ragaszkodik a feleségéhez, 8 és lesznek ketten egy testté«, úgyhogy többé már nem két, hanem egy test. 9 Amit tehát az Isten egybeszerkesztett, ember el ne válassza.“ 10 És odahaza tanítványai ismét megkérdezték őt erről. 11 Ő pedig ezt mondta nekik: „Aki elbocsátja feleségét, és mást vesz el, házasságtörést követ el az ellen. 12 Ha pedig a feleség hagyja el a férjét, és mással kel egybe, házasságtörést követ el.“

Jézus megáldja a gyermekeket

13 Ekkor kisgyermekeket vittek hozzá, hogy érintse meg őket, a tanítványok azonban megfeddték azokat, akik hozták. 14 Jézus pedig ezt látva, haragra gerjedt, és mondta nékik: „Engedjétek hozzám jönni a kisgyermekeket, és ne tiltsátok el őket, mert ilyeneké az Istennek országa. 15 Bizony mondom néktek: Aki nem úgy fogadja az Isten országát, mint egy kisgyermek, semmiképpen sem megy be abba.“ 16 Aztán ölébe vette őket, és kezét rájuk téve, megáldotta őket.

A gazdag ifjú

17 Amikor útnak indult, odafutott hozzá egy ember, és letérdelve előtte, kérdezte őt: „Jó Mester, mit cselekedjem, hogy az örök életet elnyerhessem?“ 18 Jézus pedig mondta neki: „Miért mondasz engem jónak? Senki sem jó, csak egy, az Isten. 19 A parancsolatokat tudod: »Ne paráználkodjál; ne ölj; ne lopj; hamis tanúbizonyságot ne tégy, kárt ne tégy; tiszteld atyádat és anyádat.«“ 20 Az pedig ezt mondta neki: „Mester, mindezeket megtartottam ifjúságomtól fogva.“ 21 Jézus pedig rátekintett, és megkedvelte őt, és mondta néki: „Egy fogyatékosságod van: eredj el, add el minden vagyonodat, és add a szegényeknek, és kincsed lesz a mennyben; aztán jöjj, és kövess engem, felvéve a keresztet.“ 22 Az pedig elszomorodva e beszéden, elment búsan, mert sok jószága volt. 23 Jézus pedig körültekintve, mondta tanítványainak: „Milyen nehezen mennek be az Isten országába, akiknek gazdagságuk van!“ 24 A tanítványok pedig elálmélkodtak az ő beszédén, de Jézus ismét mondta nékik: „Gyermekeim, milyen nehéz azoknak, akik a gazdagságban bíznak, az Isten országába bemenni! 25 Könnyebb a tevének a tű fokán átmenni, mint a gazdagnak az Isten országába bejutni.“ 26 Azok pedig még inkább elálmélkodtak, ezt mondva maguk között: „Kicsoda üdvözülhet tehát?“ 27 Jézus pedig rájuk tekintve, ezt mondta: „Az embereknek lehetetlen, de nem az Istennek, mert az Istennek minden lehetséges.“

A tanítványok jutalma

28 Péter ezt kezdte mondani neki: „Íme, mi elhagytunk mindent, és követtünk téged.“ 29 Jézus pedig így felelt: „Bizony mondom néktek, senki sincs, aki elhagyta házát vagy testvéreit, atyját vagy anyját, feleségét vagy gyermekeit, vagy szántóföldjeit énérettem és az evangéliumért, 30 és százannyit ne kapna most ebben az időben, házakat, testvéreket, anyákat, gyermekeket és szántóföldeket, üldözésekkel együtt, a jövendő világon pedig örök életet. 31 Sok elsőkből pedig utolsó lesz, és sok utolsóból első.“

Jézus harmadszor szól haláláról és feltámadásáról

32 Mikor pedig a Jeruzsálembe vezető úton mentek fel, és előttük ment Jézus, ők álmélkodtak, és követve őt, féltek. Ekkor a tizenkettőt ismét maga mellé vette, és azokról a dolgokról kezdett nekik szólni, amelyek majd vele történnek, 33 ezt mondván: „Íme, felmegyünk Jeruzsálembe, és az Emberfia átadatik a főpapoknak és az írástudóknak, és halálra ítélik, és a pogányok kezébe adják, 34 megcsúfolják és megostorozzák, megköpdösik és megölik, de harmadnapon feltámad.“

Zebedeus fiainak kérése

35 Odamentek hozzá Jakab és János, a Zebedeus fiai, és ezt mondták neki: „Mester, szeretnénk, hogy amire kérünk, tedd meg nékünk.“ 36 Ő pedig ezt kérdezte tőlük: „Mit kívántok, hogy tegyek veletek?“ 37 Azok pedig ezt mondták neki: „Add meg nekünk, hogy egyikünk jobb kezed felől, másikunk pedig bal kezed felől üljön a te dicsőségedben.“ 38 Jézus pedig ezt mondta nekik: „Nem tudjátok, mit kértek. Megihatjátok-e azt a poharat, amelyet én megiszom, és megkeresztelkedhettek-e azzal a keresztséggel, amellyel én megkeresztelkedem?“ 39 Azok pedig ezt mondták neki: „Megtehetjük.“ Jézus pedig ezt mondta nekik: „A poharat ugyan, amelyből én iszom, megisszátok, és a keresztséggel, amellyel én megkeresztelkedem, megkeresztelkedtek, 40 de az én jobb és bal kezem felől való ülést nem az én dolgom megadni, hanem azoké lesz az, akiknek elkészíttetett.“ 41 Amikor ezt a tíz tanítvány meghallotta, haragudni kezdtek Jakabra és Jánosra. 42 Jézus pedig magához szólítva őket, ezt mondta nekik: „Tudjátok, hogy azok, akiket a pogányok között fejedelmeknek tartanak, uralkodnak felettük, és nagyjaik hatalmaskodnak rajtuk. 43 De nem így lesz közöttetek, hanem, aki nagy akar lenni közöttetek, az legyen a ti szolgátok, 44 és aki közületek első akar lenni, mindenkinek szolgája legyen. 45 Mert az Emberfia sem azért jött, hogy néki szolgáljanak, hanem hogy ő szolgáljon, és adja az ő életét váltságul sokakért.“

A vak Bartimeus meggyógyítása

46 Azután Jerikóba érkeztek, és amikor ő, tanítványai és nagy sokaság Jerikóból mentek ki, a vak Bartimeus, Timeus fia ott ült az úton, és koldult. 47 Amikor meghallotta, hogy a Názáreti Jézus az, így kiáltott fel: „Jézus, Dávidnak Fia, könyörülj rajtam!“ 48 Sokan megfedték őt, hogy hallgasson, de ő annál jobban kiáltotta: „Dávidnak Fia, könyörülj rajtam!“ 49 Akkor Jézus megállt, és azt mondta, hogy hívják oda. És odahívták a vakot, ezt mondva neki: „Bízzál és kelj föl! Hív téged!“ 50 Az pedig felső ruháját ledobta, felkelt, és odament Jézushoz. 51 Jézus pedig megkérdezte tőle: „Mit akarsz, hogy cselekedjem veled?“ A vak pedig mondta neki: „Mester, hogy lássak.“ 52 Jézus pedig mondta neki: „Eredj el, a te hited megtartott téged.“ És azonnal megjött a szeme világa, és követte Jézust az úton.

Markus 10 | Noua Traducere Românească Újszövetség: élet, igazság és világosság