Philipper 2 | Noua Traducere Românească

Imitându‑L pe Cristos în smerenie

1 Așadar, dacă este vreo încurajare în Cristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo părtășie a Duhului, dacă este vreun simțământ* și vreo îndurare, 2 împliniți‑mi bucuria și fiți în același gând, având aceeași dragoste, fiind uniți în suflet și având un singur gând! 3 Nu faceți nimic din ambiție egoistă, nici din slavă deșartă, ci, în smerenie, să‑i considerați pe alții mai presus decât pe voi înșivă. 4 Fiecare dintre voi să se preocupe nu doar de interesele lui, ci și de ale altora. 5 Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Cristos Isus, 6 Cel Ce, deși exista în chip* de Dumnezeu, n‑a considerat că a fi deopotrivă cu Dumnezeu este un lucru de apucat, 7 ci S‑a golit pe Sine, luând chip de rob și devenind asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om;* 8 S‑a smerit și a devenit ascultător până la moarte și încă moarte pe cruce. 9 De aceea și Dumnezeu L‑a înălțat nespus de mult și I‑a dăruit Numele care este mai presus de orice nume, 10 pentru ca în Numele lui Isus să se aplece orice genunchi din cer, de pe pământ și de sub pământ, 11 și orice limbă să mărturisească că Isus Cristos este Domn, spre slava lui Dumnezeu Tatăl.

Strălucind ca niște stele

12 De aceea, preaiubiții mei, așa cum întotdeauna ați ascultat, nu doar în prezența mea, ci mult mai mult acum, în lipsa mea, lucrați pe deplin* mântuirea voastră, cu frică și cutremur, 13 căci Dumnezeu este Cel Ce lucrează în voi și voința și înfăptuirea după buna Lui plăcere. 14 Faceți toate lucrurile fără nemulțumiri* și fără dispute, 15 ca să fiți fără vină și curați, copii ai lui Dumnezeu, fără cusur, în mijlocul unei generații corupte și pervertite, în care străluciți ca niște lumini în lume*, 16 ținând sus* Cuvântul vieții, ca să mă pot lăuda în ziua lui Cristos că n‑am alergat fără folos, nici nu m‑am ostenit fără folos. 17 Și chiar dacă sunt turnat ca o jertfă de băutură peste jertfa și slujba credinței voastre*, eu mă bucur și îmi împărtășesc bucuria cu voi toți. 18 În același fel, bucurați‑vă și voi și împărtășiți‑vă bucuria cu mine!

Timotei și Epafroditos

19 Îmi pun speranța în Domnul Isus că vi‑l voi trimite în curând pe Timotei, pentru ca și eu să fiu încurajat de veștile despre voi. 20 Căci n‑am pe nimeni de suflet ca Timotei; el se va preocupa cu adevărat de voi. 21 Fiindcă toți își caută propriile foloase, și nu pe ale lui Cristos. 22 Voi cunoașteți caracterul lui, că a slujit împreună cu mine pentru Evanghelie ca un copil cu tatăl lui. 23 Sper deci să vi‑l trimit imediat ce aflu cum vor fi lucrurile în privința mea 24 și sunt încrezător în Domnul că voi veni și eu curând. 25 Am considerat necesar să vi‑l trimit pe fratele Epafroditos, lucrător și soldat împreună cu mine, trimisul și slujitorul vostru pentru nevoile mele. 26 Căci îi era foarte dor de voi toți și a fost foarte tulburat fiindcă ați auzit că a fost bolnav. 27 A fost atât de bolnav încât era aproape să moară, însă Dumnezeu a avut milă de el și nu doar de el, ci și de mine, ca să nu am parte de întristare peste întristare. 28 Așadar, vi‑l trimit în grabă, ca să vă bucurați din nou văzându‑l, iar eu să nu mai fiu întristat. 29 Primiți‑l deci bine, în Domnul, cu toată bucuria, și cinstiți astfel de oameni! 30 Căci de dragul lucrării lui Cristos a fost aproape de moarte, riscându‑și viața ca să împlinească ceea ce lipsea slujbei voastre pentru mine.

Újszövetség: élet, igazság és világosság

Kövessük Krisztus példáját!

1 Ha tehát helye van Krisztusban az intésnek, ha helye van a szeretet vigasztalásának, ha helye van a Lélekben való közösségnek, ha helye van a szívnek és könyörületességnek, 2 akkor teljesítsétek be az én örömömet, hogy egyetértésben, ugyanazon szeretettel viseltetvén egymás iránt, egy érzésben, ugyanazon akarattal törekedjetek. 3 Semmit nem cselekedjetek versengésből, sem hiábavaló dicsőségből, hanem alázatosan tartsátok egymást különbnek magatoknál. 4 Ne nézze senki csak a maga hasznát, hanem a másokét is. 5 Ezért az az indulat legyen bennetek, mely volt a Krisztus Jézusban is, 6 aki mikor Istennek formájában volt, nem tekintette zsákmánynak azt, hogy ő az Istennel egyenlő, 7 hanem önmagát megüresítette, szolgai formát vett föl, emberekhez hasonlóvá lett. 8 És mikor olyan lett, mint egy ember, megalázta magát, engedelmes volt a halálig, mégpedig a keresztfának haláláig. 9 Ezért az Isten is felmagasztalta őt, és oly nevet ajándékozott neki, amely minden név fölött való; 10 hogy a Jézus nevére minden térd meghajoljon, mennyeieké, földieké és föld alatt valóké. 11 És minden nyelv vallja, hogy Jézus Krisztus Úr az Atya Isten dicsőségére.

Fényleni, mint a csillagok

12 Ezért, szerelmeseim, amiképpen mindenkor engedelmeskedtetek, nemcsak az én jelenlétemben, hanem sokkal inkább most, a távollétemben, félelemmel és rettegéssel munkálkodjatok üdvösségeteken; 13 mert Isten az, aki munkálja bennetek mind az akarást, mind a tetteket jó kedvéből. 14 Mindent zúgolódások és versengések nélkül cselekedjetek, 15 hogy feddhetetlenek és tiszták legyetek, Istennek szeplőtlen gyermekei az elfordult és elvetemedett nemzetség közepette, akik között fényletek, mint csillagok e világon. 16 Életnek beszédét mutassátok nékik; hogy dicsekedhessem majd a Krisztus napján, hogy nem futottam hiába, sem nem fáradtam hiába. 17 De ha kiontatom is italáldozatként a ti hitetek áldozatánál és papi szolgálatánál, mégis örülök, és együtt örülök mindnyájatokkal. 18 Azonképpen ti is örüljetek, és örüljetek együtt velem.

Timóteus és Epafroditosz

19 Reménykedem pedig az Úr Jézusban, hogy Timóteust rövidesen elküldöm hozzátok, hogy én is felviduljak, meghallva a dolgaitokat. 20 Mert nincsen velem senki más, aki olyan lelkületű volna, mint ő, aki igazán szívén viselné dolgaitokat. 21 Mert mindenki a maga hasznát keresi, nem a Krisztus Jézusét. 22 Az ő kipróbált voltát pedig ismeritek, hogy miképpen atyjával a gyermek, úgy szolgálta ő velem együtt az evangélium ügyét. 23 Ezért remélem, hogy elküldöm őt tüstént, mihelyst meglátom saját dolgaim állását, 24 és bízom az Úrban, hogy magam is csakhamar el fogok menni. 25 De azért szükségesnek tartom, hogy Epafroditoszt, az én atyámfiát és munkatársamat és bajtársamat, aki nektek követetek és szükségemben áldozatot hozó szolgátok, hazaküldjem hozzátok, 26 mivelhogy vágyva vágyott mindnyájatok után, és gyötrődött amiatt, hogy meghallottátok, hogy ő beteg volt. 27 Mert bizony beteg volt, halálhoz közel; de az Isten megkönyörült rajta, nemcsak őrajta, hanem rajtam is, hogy szomorúság ne jöjjön szomorúságomra. 28 Ezért hamarabb küldtem őt haza, hogy ha majd meglátjátok őt, ismét örüljetek, és nékem is kisebb legyen a szomorúságom. 29 Fogadjátok azért őt az Úrban teljes örömmel; és az ilyeneket megbecsüljétek: 30 mert a Krisztus dolgáért jutott majdnem halálra, kockára tette életét, hogy kárpótoljon engem azért, hogy ti nem lehettetek szolgálatomra.

Philipper 2 | Noua Traducere Românească Újszövetség: élet, igazság és világosság