Psalm 104 | Noua Traducere Românească

1 Suflete al meu, binecuvântează‑L pe DOMNUL! DOAMNE, Dumnezeul meu, Tu ești nemărginit de mare! Tu ești îmbrăcat cu splendoare și măreție! 2 Tu Te învelești cu lumina ca și cu o manta; Tu întinzi cerurile ca pe un cort, 3 și pui grinzile odăilor Tale de sus pe ape. Din nori Îți faci car și umbli pe aripile vântului. 4 El îi face pe îngerii Săi duhuri* și pe slujitorii Săi – un foc arzător. 5 Tu ai statornicit pământul pe temeliile lui, ca să nu se clatine niciodată. 6 L‑ai acoperit cu adâncul ca și cu o haină. Apele stăteau pe munți, 7 dar la mustrarea Ta au fugit, la bubuitul tunetului Tău au luat‑o la fugă. 8 S‑au scurs de pe munți, au coborât în văi, în locul pe care l‑ai hotărât pentru ele. 9 Le‑ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă, ca să nu se întoarcă și să acopere pământul. 10 Tu faci să țâșnească izvoarele în albii uscate* și ele curg printre munți. 11 Toate vietățile câmpului se adapă din ele și măgarii sălbatici își potolesc setea acolo. 12 Pe malul lor își fac cuibul păsările cerului care‑și fac auzit glasul din frunziș. 13 Din odăile de sus, Tu uzi munții; pământul se satură de rodul lucrărilor Tale. 14 Tu faci să crească iarbă pentru vite și verdețuri pe care omul să le cultive. Faci să iasă hrană din pământ: 15 vin care înveselește inima omului, ulei care dă strălucire feței și pâine care întărește inima omului. 16 Copacii DOMNULUI sunt bine udați, cedrii Libanului pe care El i‑a sădit. 17 În ei își fac cuibul păsările; barza își are casa în chiparoși. 18 Munții cei înalți sunt ai țapilor sălbatici, iar stâncile sunt un adăpost pentru viezurii de stâncă.* 19 El a făcut luna să arate vremurile, iar soarele știe când să apună. 20 Tu aduci întunericul și se face noapte; atunci toate vietățile pădurii încep să mișune. 21 Puii de leu rag după pradă, cerându‑și hrana de la Dumnezeu. 22 Când răsare soarele, se adună și se culcă în vizuinile lor. 23 Atunci iese omul la lucrul lui, la munca lui – până seara. 24 Ce multe sunt lucrările Tale, DOAMNE! Pe toate le‑ai făcut cu înțelepciune; pământul este plin de vietățile* Tale. 25 Iată marea cât de încăpătoare și de întinsă este! Acolo mișună vietăți fără număr, viețuitoare mici și mari. 26 Corăbiile o străbat, în ea se joacă Leviatanul*, pe care l‑ai întocmit Tu. 27 Toate nădăjduiesc în Tine ca să le dai hrana la vreme. 28 Când Tu le‑o dai, ele o primesc; când Tu Îți deschizi mâna, ele se satură de bunătăți. 29 Când Îți ascunzi fața, ele se îngrozesc; când le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărână. 30 Când Îți trimiți Duhul*, ele sunt create, înnoind astfel fața pământului. 31 Fie ca slava DOMNULUI să rămână pe vecie! DOMNUL să Se bucure de lucrările Sale, 32 El, Care atunci când privește pământul, acesta se cutremură, iar când atinge munții, aceștia fumegă. 33 Voi cânta DOMNULUI cât voi trăi! Voi cânta spre lauda Dumnezeului meu cât voi fi! 34 Fie‑I plăcută cugetarea mea! Eu mă voi bucura în DOMNUL. 35 Să piară păcătoșii de pe pământ, și cei răi să nu mai fie! Suflete al meu, binecuvântează‑L pe DOMNUL! Lăudați‑L pe DOMNUL!*

Библия, синодално издание

1 Славете Господа; призовавайте Неговото име; разгласявайте между народите делата Му; 2 възпейте Го и пейте Му; разказвайте за всички Негови чудеса. 3 Хвалете се с Неговото свето име: да се весели сърцето на ония, които търсят Господа. 4 Търсете Господа и Неговата сила, търсете винаги лицето Му. 5 Спомняйте си чудесата Му, които е сторил, личбите Му и съдбите от устата Му, 6 вие, семе Авраамово, Негови раби, синове Иаковови, Негови избраници. 7 Той е Господ, Бог наш: Неговите съдби са по цяла земя. 8 Той вечно помни завета Си, словото, що е заповядал в хиляди родове, 9 що е завещал на Авраама, и клетвата Си на Исаака, 10 и турил това за закон Иакову и за вечен завет Израилю, 11 думайки: тебе ще дам Ханаанската земя за дял на вашето наследие. 12 Когато те бяха още малко на брой, твърде малко, и бяха пришълци в нея 13 и преминаваха от народ в народ, от царство у друго племе, – 14 никому не позволяваше да ги обижда и на царете за тях забраняваше: 15 „не се докосвайте до Моите помазани, и на Моите пророци не правете зло.“ 16 И призова глад на земята; всяко хлебно стъбло изтреби. 17 Прати пред тях човек: за роб биде продаден Иосиф. 18 Стегнаха в окови нозете му; в желязо се намери душата му, 19 докле се изпълни словото Му: словото Господне го изпита. 20 Царят прати, и владетелят на народите го развърза и го освободи; 21 постави го за господар над дома си и управител над всичките си владения, 22 за да поучава велможите му по душата си и старейшините му да учи на мъдрост. 23 Тогава дойде Израил в Египет, и Иаков се пресели в Хамовата земя. 24 И размножи Бог твърде много Своя народ и го направи по-силен от враговете му. 25 Възбуди в сърцето им омраза против народа Си, и лукавство – против рабите Му. 26 Изпрати Своя раб Моисея и Аарона, когото избра. 27 Те показаха между тях думите на Неговите личби и чудесата (Му) в Хамовата земя. 28 Прати тъмнина и произведе мрак, и те се не възпротивиха на словото Му. 29 Превърна водата им в кръв и измори рибата им. 30 Земята им произведе много жаби, дори в спалнята на царете им. 31 Той каза, и нападнаха разни насекоми и мушици по всички техни предели. 32 Вместо дъжд напрати върху тях град, палещ огън върху земята им, 33 и уби лозята им и смоковниците им, и изпотроши дърветата в техните предели. 34 Каза, и нападнаха скакалци и гъсеници безброй; 35 и изпоядоха всичката трева по земята им, и изпоядоха плодовете на нивите им. 36 И порази всичко първородно в земята им, начатъците на всичката им сила. 37 И изведе израилтяните със сребро и злато, и нямаше болен в колената им. 38 Зарадва се Египет поради тяхното излизане, понеже беше го страх нападнал от тях. 39 Простря облак (тям) за сянка, и огън, за да (им) свети нощем. 40 Искаха, и Той им прати пъдпъдъци и с хляб небесен ги насищаше. 41 Разтвори камък, и потекоха води, потекоха като река по сухите места, 42 защото Той си спомни Своето свето слово към раба Си Авраама, 43 и изведе Своя народ в радост, Своите избрани във веселие, 44 и даде им земите на народите, и те наследиха труда на другородците, 45 за да спазват наредбите Му и да изпълняват законите Му. Алилуия!

Psalm 104 | Noua Traducere Românească Библия, синодално издание