Markus 15 | Noua Traducere Românească

Isus înaintea lui Pilat

1 Dis‑de‑dimineață, conducătorii preoților au ținut imediat sfat împreună cu bătrânii, cărturarii și întreg Sinedriul*. Apoi, după ce L‑au legat pe Isus, L‑au dus și L‑au dat pe mâna lui Pilat*. 2 Pilat L‑a întrebat: – Ești Tu Împăratul iudeilor? Isus, răspunzându‑i, a zis: – Tu o spui! 3 Conducătorii preoților Îl acuzau de multe lucruri. 4 Pilat L‑a întrebat din nou: – Nu răspunzi nimic? Uite de câte lucruri Te acuză ei! 5 Dar Isus n‑a mai răspuns nimic, astfel că Pilat era uimit.

Condamnarea lui Isus

6 Pilat le elibera la fiecare sărbătoare un prizonier pe care‑l cereau ei. 7 Era unul numit Barabba*, închis împreună cu răsculații care săvârșiseră o crimă în timpul răscoalei. 8 Mulțimea a venit și a început să‑i ceară lui Pilat să facă ceea ce făcea de obicei. 9 Pilat le‑a răspuns, zicând: – Vreți să vi‑L eliberez pe Împăratul iudeilor? 10 Căci știa că din invidie Îl dăduseră conducătorii preoților pe mâna lui. 11 Însă conducătorii preoților au incitat mulțimea să ceară să le elibereze mai bine pe Barabba. 12 Pilat, răspunzând iarăși, le‑a zis: – Și atunci ce doriți să fac cu Cel pe Care‑L numiți Împăratul iudeilor? 13 Ei au strigat din nou: – Răstignește‑L! 14 Pilat i‑a întrebat: – Dar ce rău a făcut? Însă ei strigau și mai tare: – Răstignește‑L! 15 Și astfel, Pilat, dorind să facă pe placul mulțimii, le‑a eliberat pe Barabba, iar pe Isus, după ce a pus să‑L biciuiască,* L‑a dat să fie răstignit.

Isus, batjocorit de soldați

16 Soldații L‑au dus în palat, adică în pretoriu*, și au chemat toată cohorta*. 17 L‑au îmbrăcat cu o mantie de purpură, au împletit o coroană de spini și I‑au așezat‑o pe cap. 18 Și au început să‑L salute, zicând: „Plecăciune*, Împărate al iudeilor!“* 19 Ei Îl loveau peste cap cu o trestie, Îl scuipau și se puneau în genunchi, închinându‑I‑se. 20 După ce și‑au bătut joc de El astfel, L‑au dezbrăcat de mantia de purpură, L‑au îmbrăcat cu hainele Lui și L‑au dus afară să‑L răstignească.

Răstignirea

21 Au obligat un trecător, un om care venea de la câmp, și anume pe Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru și al lui Rufus, să ducă crucea lui Isus. 22 L‑au adus la locul numit Golgota, care tradus înseamnă „Locul Craniului“*. 23 I‑au dat să bea vin amestecat cu smirnă,* dar El nu l‑a luat.* 24 După ce L‑au răstignit, și‑au împărțit hainele Lui între ei, aruncând sorții pentru ele,* ca să știe ce să ia fiecare. 25 Era ceasul al treilea* când L‑au răstignit. 26 Deasupra Lui era o inscripție pe care era scrisă acuzația: „Împăratul iudeilor.“ 27 Au răstignit împreună cu El doi răsculați*, unul la dreapta și unul la stânga Lui. 28 Astfel a fost împlinită Scriptura, care zice: „A fost numărat alături de cei nelegiuiți.“ 29 Cei ce treceau pe acolo blasfemiau împotriva Lui, dădeau din cap și ziceau: „Ha! Tu, Cel Care dărâmi Templul și‑l reconstruiești în trei zile, 30 salvează‑Te pe Tine Însuți și dă‑Te jos de pe cruce!“ 31 Tot astfel și conducătorii preoților, împreună cu cărturarii, Îl batjocoreau între ei, zicând: „Pe alții i‑a salvat, dar pe Sine Însuși nu Se poate salva! 32 «Cristosul»! «Împăratul lui Israel»! Să Se coboare acum de pe cruce, ca să vedem și să credem!“ Cei care erau răstigniți împreună cu El Îl insultau și ei.

Moartea lui Isus

33 Când a venit ceasul al șaselea, s‑a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea.* 34 La ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eloi, Eloi, lema sabactani?“, care tradus înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M‑ai părăsit?“* 35 Unii dintre cei ce stăteau acolo L‑au auzit și au zis: „Iată că‑l strigă pe Ilie!“ 36 Cineva a alergat și a umplut un burete cu oțet de vin*, l‑a pus într‑o trestie și I l‑a dat să‑l bea, zicând: „Lăsați să vedem dacă vine Ilie să‑L dea jos!“ 37 Dar Isus, strigând cu glas tare, Și‑a dat suflarea. 38 Atunci draperia* Templului s‑a rupt în două, de sus până jos. 39 Când centurionul* care stătea în fața lui Isus a văzut că* Și‑a dat suflarea astfel, a zis: „Într-adevăr, Omul Acesta era Fiul lui Dumnezeu!“ 40 Acolo erau și niște femei care priveau de departe. Printre ele erau și Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel tânăr și a lui Iose*, și Salome, 41 care Îl urmaseră pe Isus și‑I slujiseră atunci când Se afla în Galileea. Și mai erau încă multe altele care veniseră cu El la Ierusalim.

Înmormântarea lui Isus

42 Când s‑a făcut deja seară, pentru că era Ziua Pregătirii, adică ziua de dinaintea Sabatului, 43 Iosif din Arimateea, un sfetnic distins din Sinedriu*, care și el aștepta Împărăția lui Dumnezeu, a îndrăznit să se ducă la Pilat și să‑i ceară trupul lui Isus. 44 Pilat a rămas uimit că murise deja și l‑a chemat pe centurion ca să‑l întrebe dacă murise demult. 45 Aflând aceasta de la centurion, i‑a dăruit lui Iosif trupul. 46 După ce a cumpărat o pânză de in, Iosif a dat jos trupul, L‑a înfășurat în pânza de in, L‑a pus într‑un mormânt săpat în stâncă și a rostogolit o piatră la intrarea mormântului. 47 Maria Magdalena și Maria, mama lui Iose, se uitau unde era pus.

Библия, синодално издание

1 В еднага заранта първосвещениците със стареите и книжниците и целият синедрион направиха съвещание и, като вързаха Иисуса, отведоха и Го предадоха на Пилата. 2 Пилат Го попита: Ти ли си Иудейският Цар? А Той отговори и му рече: ти казваш. 3 И първосвещениците Го обвиняваха в много неща. 4 А Пилат пак Го попита и каза: нищо ли не отговаряш? Виж, за колко работисвидетелствуват против Тебе. 5 Но Иисус нищо вече не отговори, тъй че на Пилата беше чудно. 6 А на празника той им пускаше по един затворник, когото биха изпросили. 7 Тогава беше затворен някой си, на име Варава, със събунтовниците си, които във време на бунт бяха извършили убийство. 8 И народът извика и почна да моли Пилата да направи, както им правеше винаги. 9 А той им отговори и рече: искате ли да ви пусна Иудейския Цар? 10 Защото знаеше, че първосвещениците Го бяха предали от завист. 11 Но първосвещениците възбудиха народа да иска да им пусне по-добре Варава. 12 Пилат отговори пак и им рече: какво искате да сторя с Тогова, Когото вие наричате Иудейски Цар? 13 Те отново закрещяха: разпни Го! 14 Пилат им рече: та какво зло е сторил Той? Но те още по-силно закрещяха: разпни Го! 15 Тогава Пилат, като искаше да угоди на тълпата, пусна им Варава, а Иисуса бичува и предаде на разпятие. 16 Войниците пък Го отведоха вътре в двора, сиреч, в преторията, и събраха цялата чета войници, 17 и Му облякоха багреница и, като сплетоха венец от тръни, наложиха Му го; 18 и почнаха да Го поздравяват: радвай се, Царю Иудейски! 19 Па Го биеха по главата с тръст и Го заплюваха и, коленичейки, кланяха Му се. 20 След като Му се наприсмяха, съблякоха Му багреницата, облякоха Му Неговите дрехи, и Го поведоха да Го разпнат. 21 И накараха някого си Симона Киринеец, баща на Александра и Руфа, както минаваше на връщане от полето, да носи кръста Му. 22 Заведоха Го на мястото Голгота, което значи: лобно място. 23 И даваха Му да пие вино със смирна, ала Той не прие. 24 Ония, които Го разпнаха, разделиха дрехите Му, хвърляйки жребие, кой какво да вземе. 25 Беше третият час, и Го разпнаха. 26 Имаше надпис за вината Му: Цар Иудейски. 27 С Него разпнаха двама разбойници, единия отдясно Нему, а другия отляво. 28 И се сбъдна Писанието, което казва: „и към беззаконници бе причислен“. 29 Минувачите Го хулеха, като клатеха глава и думаха: уа! Ти, Който разрушаваш храма, и в три дни го съзиждаш, 30 спаси Себе Си и слез от кръста! 31 Също и първосвещениците с книжниците се присмиваха и думаха помежду си: други спасяваше, а Себе Си не може да спаси. 32 Христос, Царят Израилев, нека слезе сега от кръста, та да видим и повярваме. Хулеха Го и разпнатите с Него. 33 А на шестия час настана тъмнина по цялата земя до деветия час. 34 А на деветия час Иисус извика с висок глас: Елои, Елои, лама савахтани? което значи: Боже Мой, Боже Мой, защо си Ме оставил? 35 Някои от стоещите там, като чуха, казваха: ето, вика Илия. 36 А един се затече, натопи гъба в оцет и, като я надяна на тръст, даваше Му да пие, думайки: почакайте да видим, дали ще дойде Илия да Го снеме. 37 А Иисус, като издаде висок глас, издъхна. 38 И храмовата завеса се раздра на две отгоре додолу. 39 А стотникът, който стоеше срещу Него, като видя, че Той, след като извика тъй, издъхна, каза: наистина Тоя Човек е бил Син Божий. 40 Имаше там и жени, които гледаха отдалеч; между тях беше и Мария Магдалина, и Мария, майка на малкия Иаков и на Иосия, и Саломия, 41 които и тогава, когато беше Той в Галилея, вървяха подире Му и Му служеха, и много други, дошли заедно с Него в Иерусалим. 42 И когато вече мръкна, – понеже беше петък, сиреч, срещу събота, – 43 дойде Иосиф Ариматейски, виден член от съвета, който и сам очакваше царството Божие, дръзна, та влезе при Пилата, и измоли тялото Иисусово. 44 Пилат се почуди, че Той вече е умрял; и, като повика стотника, попита го: дали отдавна е умрял? 45 И като узна от стотника, даде тялото Иосифу. 46 А Иосиф, като купи плащаница, сне Го, па Го обви в плащаницата и положи в гроб, изсечен в скала; и привали камък върху вратата гробни. 47 А Мария Магдалина и Мария Иосиева гледаха, де Го полагат.

Markus 15 | Noua Traducere Românească Библия, синодално издание