Josua 17 | Noua Traducere Românească

Teritoriul moștenit de seminția lui Manase

1 Teritoriul seminției lui Manase, întâiul născut al lui Iosif, era următorul: lui Machir, întâiul născut al lui Manase și tatăl lui Ghilad, i s‑a dat Ghiladul și Bașanul, pentru că el era un războinic. 2 De asemenea, li s‑a dat un teritoriu și celorlalți fii ai lui Manase, potrivit clanurilor lor: Abiezer cu fiii lui, Helek cu fiii lui, Asriel cu fiii lui, Șehem cu fiii lui, Hefer cu fiii lui și Șemida cu fiii lui; aceștia erau fiii lui Manase, fiul lui Iosif, potrivit clanurilor lor. 3 Țelofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Ghilad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, nu a avut fii, ci doar fete ale căror nume erau: Mahla, Noa, Hogla, Milca și Tirța. 4 Ele s‑au înfățișat înaintea preotului Elazar, înaintea lui Iosua, fiul lui Nun, și înaintea conducătorilor, zicând: „DOMNUL i‑a poruncit lui Moise să ne fie dată o moștenire în mijlocul rudelor noastre.“ Iosua le‑a dat o parte de moștenire printre frații tatălui lor, întocmai după porunca DOMNULUI. 5 Teritoriul lui Manase era alcătuit astfel din zece părți, în afară de Ghilad și Bașan, care erau dincolo de Iordan, 6 căci fiicele lui Manase primiseră o moștenire printre fiii acestuia, iar ținutul Ghiladului fusese dat celorlalți fii ai lui Manase. 7 Hotarul lui Manase se întindea de la Așer până la Micmetat, în partea de răsărit a* Șehemului, continuând spre sud* până la locuitorii din En‑Tapuah. 8 Regiunea Tapuahului aparținea lui Manase, dar Tapuahul de pe hotarul lui Manase aparținea efraimiților. 9 Hotarul cobora apoi prin sudul uedului* Kana. Cetățile acestea ale lui Efraim erau în mijlocul cetăților lui Manase, hotarul lui Manase trecând pe la nord de ued și ajungând apoi la țărmul mării. 10 În sud era teritoriul lui Efraim, iar în nord, cel al lui Manase, ambele având ieșire la mare, hotarul atingând apoi teritoriul lui Așer în partea de nord și pe cel al lui Isahar în partea de răsărit. 11 Manase mai avea stăpânire în Isahar și în Așer peste Bet‑Șan cu satele dimprejurul lui, peste Ibleam cu satele dimprejurul lui, peste locuitorii din Dor cu satele dimprejurul lui, precum și peste locuitorii din En‑Dor cu satele dimprejurul lui, peste locuitorii din Taanah cu satele dimprejurul lui și peste locuitorii din Meghido cu satele dimprejurul lui – cele trei înălțimi*. 12 Fiii lui Manase n‑au putut însă să ia în stăpânire acele cetăți și, prin urmare, canaaniții au continuat să locuiască în acea regiune. 13 Când fiii lui Israel au devenit destul de puternici, i‑au folosit pe canaaniți la corvoadă, dar de alungat, nu i‑au alungat. 14 Fiii lui Iosif l‑au întrebat pe Iosua, zicând: – De ce nouă ne‑ai dat doar o singură parte și un singur teritoriu ca moștenire? Noi suntem un popor numeros și până acum am fost binecuvântați de DOMNUL. 15 Iosua le‑a răspuns: – Dacă ești un popor atât de numeros, suie‑te în pădure și defrișează‑ți un loc acolo, în țara periziților și a refaiților, căci muntele lui Efraim este prea îngust pentru tine! 16 Fiii lui Iosif i‑au zis: – Muntele nu ne va ajunge, și toți canaaniții care locuiesc în vale au care de fier, atât cei din Bet‑Șan și din împrejurimi, cât și cei din valea Izreel! 17 Dar Iosua a răspuns Casei lui Iosif, adică celor din Efraim și din Manase, zicând: – Voi sunteți un popor numeros și foarte puternic. Prin urmare, nu veți avea doar o singură parte, 18 ci veți avea și muntele. Căci veți tăia pădurea, iar marginile ei vor fi ale voastre. Pe canaaniți îi veți izgoni, chiar dacă sunt puternici și au care de fier!

Библия, синодално издание

1 И падна се жребието на коляното на Манасия, защото той беше Иосифов първороден син. На Манасиевия първороден син Махира, баща на Галаада, който беше храбър в битка, се падна Галаад и Васан. 2 Паднаха се дялове и на другите Манасиеви синове, според племената им; и на синовете Авиезерови, и на синовете Хелекови, и на синовете Асриилови, и на синовете Шехемови, и на синовете Хеферови, и на синовете Шемидови. Това са децата от мъжки пол на Иосифовия син Манасия, според племената им. 3 Салпаад пък, син на Хефера, който беше син на Галаада, а тоя – син на Махира, Манасиев син, нямаше синове, а (само) дъщери. Ето имената на дъщерите му: Махла, Ноа, Хогла, Милка и Тирца. 4 Те дойдоха при свещеник Елеазара и при Иисуса, син Навинов, и при началниците, и рекоха: Господ бе заповядал на Моисея да ни даде дял между нашите братя. И даде им се дял, по заповедта Господня, между братята на баща им. 5 И паднаха се на Манасия десет части, освен земята Галаадска и Васанска отвъд Иордан; 6 защото дъщерите (на синовете) на Манасия получиха дял между синовете му, а Галаадската земя се падна на останалите Манасиеви синове. 7 Границата (на синовете) Манасиеви върви от Асир към Михметат, който е срещу Сихем; оттука границата върви надясно към жителите на Ен-Тапуах. 8 Земята Тапуах се падна на Манасия, а градът Тапуах при Манасиевата граница – на Ефремовите синове. 9 Оттука границата слиза към поток Кана, на юг от потока. Тия градове принадлежат на Ефрема, макар и да са между градовете на Манасия. Манасиевата граница е на север от потока и се свършва при морето. 10 Което е на юг, то е Ефремово, а което е на север, то е Манасиево; морето пък беше тяхна граница; с Асира се допираха откъм север и с Исахара откъм изток. 11 На Манасия принадлежаха в земите на Исахара и Асира: Бет-Сан и подчинените нему селища, Ивлеам и подчинените нему селища, жителите на Дор и подчинените нему селища, жителите на Ен-Дор и подчинените нему селища, жителите на Таанах и подчинените нему селища, жителите на Мегидон и подчинените нему селища и третата част от Нафет (със селата му). 12 Манасиевите синове не можаха да изгонят жителите на тия градове, и хананейци останаха да живеят в тая земя. 13 Когато пък Израилевите синове се заселиха, направиха хананейците свои поданици, ала да ги изгонят – не ги изгониха. 14 Иосифовите синове говориха на Иисуса и казаха: защо ни даде за наследство едно жребие и един дял, когато ние сме многолюдни, понеже тъй ни е благословил Господ? 15 Иисус им отговори: ако сте многолюдни, идете в горите и там, в земята на ферезейци и рефаимци, си разчистете (място), щом планината Ефремова ви е тясна. 16 Иосифовите синове казаха: планината не ще можем удържа, защото хананейците, които живеят в долината, имат железни колесници, както тия, които са в Бет-Сан и в подчинените нему селища, тъй и ония, които са в Изреелската долина. 17 Но Иисус каза на Иосифовия дом, на Ефрема и Манасия: ти си многолюден и имаш голяма сила; не само едно жребие ще имаш: 18 и планината ще бъде твоя, и тая гора; ти ще я разчистиш, и тя ще бъде твоя до самия си край; понеже ти ще изгониш хананейци, макар те и да имат железни колесници, макар и да са силни (ти ще им надвиеш).

Josua 17 | Noua Traducere Românească Библия, синодално издание

Teritoriul moștenit de seminția lui Manase