Noua Traducere Românească (404 Treffer)

1Mo 25,26 După aceea a ieșit fratele său, ținându‑se cu mâna de călcâiul lui Esau. De aceea i‑au pus numele Iacov*. Isaac avea șaizeci de ani când Rebeca i‑a născut pe cei doi fii. 1Mo 25,27 Când băieții au crescut, Esau a ajuns un vânător priceput, un om al câmpului, dar Iacov era un om liniștit, care locuia în corturi. 1Mo 25,28 Isaac l‑a îndrăgit pe Esau, pentru că mânca din vânatul lui, dar Rebeca l‑a îndrăgit pe Iacov. 1Mo 25,29 Odată, pe când Iacov fierbea o ciorbă, Esau a venit de la câmp sleit de oboseală. 1Mo 25,30 Esau i‑a zis lui Iacov: – Dă‑mi voie, te rog, să mănânc repede din ciorba aceasta roșiatică, pentru că sunt sleit de oboseală. De aceea i s‑a pus și numele de Edom*. 1Mo 25,31 Iacov i‑a răspuns: – Vinde‑mi mai întâi dreptul tău de întâi născut. 1Mo 25,33 Iacov i‑a răspuns: – Jură‑mi mai întâi. Esau i‑a jurat și i‑a vândut lui Iacov dreptul de întâi născut. 1Mo 25,34 Apoi Iacov i‑a dat lui Esau niște pâine și niște ciorbă de linte. Acesta a mâncat, a băut, apoi s‑a ridicat și a plecat. Astfel, Esau și‑a desconsiderat dreptul de întâi născut. 1Mo 27,6 Rebeca i‑a zis fiului său Iacov: – Iată, l‑am auzit pe tatăl tău vorbind cu fratele tău, Esau, și zicând: 1Mo 27,11 Dar Iacov i‑a răspuns mamei sale, Rebeca: – Iată că fratele meu, Esau, este păros, iar eu am pielea netedă. 1Mo 27,15 După aceea, Rebeca a luat cele mai bune haine ale fiului său cel mare, Esau, pe care le avea acasă, și l‑a îmbrăcat cu ele pe Iacov, fiul său cel mic. 1Mo 27,17 Apoi a dat în mâna lui Iacov, fiul său, mâncarea gustoasă și pâinea pe care le pregătise. 1Mo 27,19 Iacov i‑a zis tatălui său: – Sunt Esau, întâiul tău născut. Am făcut așa cum mi‑ai spus. Te rog, ridică‑te și vino să mănânci din vânatul meu, ca astfel sufletul tău să mă binecuvânteze. 1Mo 27,21 Atunci Isaac i‑a zis lui Iacov: – Te rog, apropie‑te ca să te simt, fiule! Ești tu oare fiul meu Esau, sau nu? 1Mo 27,22 Iacov s‑a apropiat de tatăl său, Isaac, care l‑a atins și a zis: „Vocea este a lui Iacov, dar mâinile sunt ale lui Esau.“ 1Mo 27,24 Isaac l‑a întrebat: – Ești tu într-adevăr fiul meu Esau? Iacov a răspuns: – Da, eu sunt! 1Mo 27,25 Atunci Isaac a zis: – Adu‑mi să mănânc din vânatul fiului meu, pentru ca astfel sufletul meu să te binecuvânteze. Iacov i‑a adus mâncarea, iar Isaac a mâncat. I‑a adus și vin și a băut. 1Mo 27,30 Isaac tocmai terminase să‑l binecuvânteze pe Iacov, când, imediat după ce Iacov a ieșit dinaintea tatălui său Isaac, s‑a întors de la vânătoare Esau, fratele său. 1Mo 27,36 Esau a zis: – Nu pe bună dreptate se numește el Iacov*? M‑a înșelat de două ori: mi‑a luat dreptul de întâi născut și iată că acum mi‑a luat și binecuvântarea. Apoi a zis: – N‑ai păstrat nicio binecuvântare pentru mine? 1Mo 27,41 Fuga lui Iacov la Laban Esau l‑a urât pe Iacov din cauza binecuvântării pe care i‑a dat‑o tatăl său și zicea în inima sa: „Zilele de bocet pentru tatăl meu se apropie. Apoi îl voi ucide pe fratele meu, Iacov.“ 1Mo 27,42 Când i s‑a spus Rebecăi despre planurile lui Esau, fiul ei cel mare, a trimis după Iacov, fiul cel mic, și i‑a zis: „Iată, fratele tău, Esau, se împacă cu gândul că te va ucide. 1Mo 27,46 După aceea, Rebeca i‑a zis lui Isaac: „M‑am scârbit de viață din cauza acestor fiice a lui Het. Dacă Iacov își va lua o soție ca acestea dintre fiicele lui Het, dintre fiicele țării, la ce‑mi mai este bună viața?“ 1Mo 28,1 Isaac l‑a chemat pe Iacov, l‑a binecuvântat și i‑a poruncit, zicându‑i: „Să nu‑ți iei o soție dintre fiicele lui Canaan. 1Mo 28,5 Astfel, Isaac l‑a trimis pe Iacov, iar acesta s‑a dus în Padan-Aram, la Laban, fiul arameului Betuel și fratele Rebecăi, mama lui Iacov și a lui Esau. 1Mo 28,6 Esau a văzut că Isaac l‑a binecuvântat pe Iacov și l‑a trimis în Padan-Aram ca să‑și ia o soție de acolo și că, atunci când l‑a binecuvântat, i‑a poruncit, zicând: „Să nu‑ți iei o soție dintre fiicele lui Canaan.“ 1Mo 28,7 El a văzut că Iacov i‑a ascultat pe tatăl său și pe mama sa și s‑a dus în Padan-Aram. 1Mo 28,10 Visul lui Iacov la Betel Iacov a ieșit din Beer-Șeba și s‑a îndreptat spre Haran. 1Mo 28,16 Când s‑a trezit din somn, Iacov a zis: „Cu siguranță DOMNUL este în acest loc, iar eu n‑am știut!“ 1Mo 28,18 Iacov s‑a sculat dis‑de‑dimineață, a luat piatra care fusese sub capul lui, a ridicat‑o ca stâlp și a turnat untdelemn pe vârful ei. 1Mo 28,20 Apoi Iacov a făcut un jurământ, zicând: „Dacă Dumnezeu va fi cu mine, dacă mă va păzi în această călătorie pe care o fac și îmi va da pâine să mănânc și haine să mă îmbrac, 1Mo 29,1 Iacov și Rahela Apoi Iacov și‑a continuat călătoria* și s‑a dus în țara fiilor Răsăritului. 1Mo 29,4 Iacov i‑a întrebat: – Fraților, de unde sunteți? Ei au răspuns: – Din Haran. 1Mo 29,6 Iacov i‑a întrebat: – Este sănătos? Ei au răspuns: – Este sănătos. Iată, Rahela, fiica lui, vine cu oile. 1Mo 29,7 Atunci Iacov a zis: – Iată, mai este mult din zi; nu este timpul să fie adunate turmele. Adăpați oile, iar apoi duceți‑vă și pașteți‑le iarăși. 1Mo 29,10 Când a văzut‑o pe Rahela, fiica lui Laban, fratele mamei sale, și când a văzut turma lui Laban, Iacov s‑a apropiat de fântână, a rostogolit piatra de pe gura fântânii și a adăpat oile lui Laban, fratele mamei sale. 1Mo 29,12 Iacov i‑a spus Rahelei că este rudă cu tatăl ei și că este fiul Rebecăi. Atunci ea a alergat și l‑a înștiințat pe tatăl ei. 1Mo 29,13 Când a auzit vestea despre Iacov, fiul surorii sale, Laban a alergat să‑l întâmpine. L‑a îmbrățișat, i‑a dat sărutare și l‑a adus în casa lui. Iacov i‑a istorisit lui Laban toate aceste lucruri. 1Mo 29,14 Apoi Laban i‑a zis: „Cu siguranță tu ești os din oasele mele și carne din carnea mea!“ Și Iacov a stat la el o lună de zile. 1Mo 29,15 Căsătoria lui Iacov cu fiicele lui Laban După aceea, Laban i‑a zis lui Iacov: – Să‑mi slujești degeaba doar pentru că ești rudă cu mine? Spune‑mi: care să‑ți fie plata? 1Mo 29,18 Iacov o iubea pe Rahela, așa că i‑a răspuns lui Laban: – Îți voi sluji șapte ani pentru fiica ta cea mică, Rahela. 1Mo 29,20 Astfel, Iacov a slujit șapte ani pentru Rahela, dar aceștia i s‑au părut ca fiind doar câteva zile, datorită dragostei sale pentru ea. 1Mo 29,21 După aceea, Iacov i‑a zis lui Laban: „Dă‑mi soția, pentru că s‑a împlinit vremea să intru la ea.“ 1Mo 29,23 Seara, a luat‑o pe fiica sa, Lea, și a adus‑o la Iacov, iar el a intrat la ea*. 1Mo 29,25 Când s‑a făcut dimineață, iată că cea de lângă el era Lea. Atunci Iacov i‑a zis lui Laban: – Ce mi‑ai făcut? Nu ți‑am slujit pentru Rahela? De ce m‑ai înșelat? 1Mo 29,28 Iacov a făcut astfel și a împlinit săptămâna cu Lea. Apoi Laban i‑a dat‑o de soție pe fiica sa, Rahela. 1Mo 29,30 Iacov a intrat la Rahela și a iubit‑o mai mult decât pe Lea. Apoi i‑a slujit lui Laban încă șapte ani. 1Mo 30,1 Când Rahela a văzut că ea nu i‑a născut niciun copil lui Iacov, a invidiat‑o pe sora sa și i‑a zis lui Iacov: – Dă‑mi copii, altfel voi muri! 1Mo 30,2 Iacov s‑a aprins de mânie împotriva Rahelei și a zis: – Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu, Care te‑a oprit să ai rod în pântec? 1Mo 30,4 Astfel, Rahela i‑a dat‑o de soție* lui Iacov pe roaba ei, Bilha. Iacov a intrat la ea*. 1Mo 30,5 Bilha a rămas însărcinată și i‑a născut lui Iacov un fiu. 1Mo 30,7 Bilha, roaba Rahelei, a rămas din nou însărcinată și i‑a născut lui Iacov un al doilea fiu. 1Mo 30,9 Când Lea a văzut că a încetat să mai aibă copii, a luat‑o pe roaba ei, Zilpa, și i‑a dat‑o de soție lui Iacov. 1Mo 30,10 Zilpa, roaba Leei, i‑a născut un fiu lui Iacov. 1Mo 30,12 Zilpa, roaba Leei, i‑a născut lui Iacov un al doilea fiu. 1Mo 30,16 Seara, când Iacov se întorcea de la câmp, Lea i‑a ieșit în întâmpinare și a zis: „Trebuie să intri la mine, pentru că te‑am cumpărat cu mandragorele fiului meu.“ Astfel, el s‑a culcat cu ea în acea noapte. 1Mo 30,17 Dumnezeu a ascultat‑o pe Lea, iar ea a rămas însărcinată și i‑a născut lui Iacov un al cincilea fiu. 1Mo 30,19 Lea a rămas din nou însărcinată și i‑a născut lui Iacov un al șaselea fiu. 1Mo 30,25 Îmbogățirea lui Iacov După ce Rahela l‑a născut pe Iosif, Iacov i‑a zis lui Laban: – Lasă‑mă să plec, ca să mă duc la locul meu și în țara mea. 1Mo 30,29 Atunci Iacov i‑a zis: – Știi cum ți‑am slujit și cum le‑a mers turmelor cu mine, 1Mo 30,31 Laban a întrebat: – Ce să‑ți dau? Iacov a răspuns: – Să nu‑mi dai nimic. Dacă vei face pentru mine ceea ce‑ți spun, voi continua să‑ți păstoresc și să‑ți păzesc turma: 1Mo 30,36 Apoi a pus o distanță de trei zile între el și Iacov, iar Iacov a continuat să păstorească restul turmelor lui Laban. 1Mo 30,37 Iacov a luat nuiele verzi de plop, de migdal și de platan și le‑a descojit, astfel încât să se poată vedea lemnul alb al acestora. 1Mo 30,40 Iacov a separat acești miei, iar oile lui Laban le‑a pus cu fața spre oile negre și pestrițe. El și‑a pus deoparte turmele lui și nu le‑a amestecat cu cele ale lui Laban. 1Mo 30,41 Ori de câte ori oile mai puternice erau în călduri, Iacov punea nuiele înaintea ochilor oilor, în jgheaburi, pentru ca ele să se împerecheze lângă nuiele. 1Mo 30,42 Dar când oile erau slabe, nu punea nuiele, astfel încât cele slabe erau pentru Laban, iar cele puternice, pentru Iacov. 1Mo 31,1 Fuga lui Iacov de la Laban Iacov a auzit că fiii lui Laban ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru. Din ceea ce era al tatălui nostru și‑a strâns el toată această bogăție.“ 1Mo 31,2 Iacov s‑a uitat la fața lui Laban și iată că acesta nu mai era binevoitor cu el, ca înainte. 1Mo 31,3 Atunci DOMNUL i‑a zis lui Iacov: „Întoarce‑te în țara părinților tăi, la rudeniile tale, iar Eu voi fi cu tine.“ 1Mo 31,4 Iacov a trimis să le cheme pe Rahela și pe Lea pe câmp, la turma sa, 1Mo 31,11 Apoi Îngerul lui Dumnezeu mi‑a zis în vis: „Iacov!“ Eu I‑am răspuns: „Iată‑mă!“ 1Mo 31,17 Iacov s‑a ridicat și și‑a pus copiii și soțiile pe cămile. 1Mo 31,20 Iacov l‑a înșelat pe arameul Laban, pentru că nu i‑a spus că fuge. 1Mo 31,22 Laban îl urmărește pe Iacov După trei zile, lui Laban i s‑a spus că Iacov a fugit. 1Mo 31,23 Atunci Laban a luat cu el pe frații* săi, l‑a urmărit pe Iacov cale de șapte zile și l‑a ajuns la muntele Ghiladului. 1Mo 31,24 Dar Dumnezeu i S‑a arătat arameului Laban noaptea într‑un vis și i‑a zis: „Ai grijă să nu‑l ameninți cu nimic pe Iacov*!“ 1Mo 31,25 Iacov își așezase cortul pe muntele Ghiladului când l‑a ajuns Laban, iar acesta și‑a așezat tabăra împreună cu frații săi tot acolo. 1Mo 31,26 Laban i‑a zis lui Iacov: – Ce‑ai făcut? Ai furat de la mine* și mi‑ai dus fiicele ca pe niște captive luate cu sabia. 1Mo 31,29 Am putere să vă fac rău, dar Dumnezeul tatălui vostru mi‑a vorbit azi noapte, zicând: „Ai grijă să nu‑l ameninți cu nimic pe Iacov!“ 1Mo 31,31 Iacov a răspuns și i‑a zis lui Laban: – Am plecat fiindcă m‑am temut, căci îmi ziceam ca nu cumva să‑ți iei fiicele de la mine cu forța. 1Mo 31,32 Dar cel la care‑ți vei găsi dumnezeii nu va rămâne în viață. În prezența fraților noștri, cercetează dacă ceva de‑al tău este la mine și ia‑l. Iacov nu știa că Rahela îi furase. 1Mo 31,33 Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leei și în cortul celor două roabe, dar n‑a găsit nimic. După ce a ieșit din cortul Leei, a intrat în cortul Rahelei. 1Mo 31,36 Atunci Iacov s‑a mâniat și l‑a certat pe Laban. Iacov a răspuns și i‑a zis lui Laban: – Care este fărădelegea mea? Care este păcatul meu, de m‑ai urmărit cu atâta înverșunare? 1Mo 31,43 Laban i‑a răspuns lui Iacov, zicând: – Fetele sunt fetele mele, copiii sunt copiii mei, turmele sunt turmele mele: tot ce vezi îmi aparține. Dar ce pot face eu astăzi pentru aceste fete ale mele sau pentru copiii lor, pe care i‑au născut? 1Mo 31,45 Astfel, Iacov a luat o piatră și a ridicat‑o ca stâlp. 1Mo 31,46 Iacov le‑a zis fraților săi: „Adunați niște pietre!“ Ei au luat niște pietre, le‑au făcut morman și au mâncat acolo lângă morman. 1Mo 31,47 Laban l‑a numit Iegar-Sahaduta*, iar Iacov l‑a numit Galed*. 1Mo 31,51 Laban i‑a zis lui Iacov: – Iată acest morman și iată stâlpul pe care l‑am așezat între mine și tine! 1Mo 31,53 Fie ca Dumnezeul lui Avraam și dumnezeul lui Nahor, dumnezeul tatălui lor, să judece* între noi. Iacov a jurat pe Groaza tatălui său Isaac. 1Mo 31,54 Apoi Iacov a adus o jertfă pe munte și i‑a invitat pe frații lui să mănânce pâine. După ce au mâncat, au înnoptat pe munte. 1Mo 32,1 Iacov și‑a continuat drumul și l‑au întâlnit îngerii lui Dumnezeu. 1Mo 32,2 Când i‑a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu.“ Și a pus acelui loc numele Mahanayim*. 1Mo 32,3 Iacov se pregătește să‑l întâlnească pe Esau Iacov a trimis înaintea lui mesageri la fratele său, Esau, în Seir, în ținutul lui Edom. 1Mo 32,4 El le‑a poruncit, zicând: „Așa să‑i spuneți stăpânului meu, Esau: «Așa vorbește robul tău, Iacov: ‘Am locuit cu Laban și am rămas la el până acum. 1Mo 32,6 Mesagerii s‑au întors la Iacov, zicând: „Ne‑am dus la fratele tău, Esau, iar el vine în întâmpinarea ta cu patru sute de bărbați.“ 1Mo 32,7 Iacov s‑a temut foarte tare și era îngrijorat. A împărțit în două tabere oamenii care erau cu el, turmele, cirezile și cămilele 1Mo 32,9 Apoi Iacov a zis: „DOAMNE, Dumnezeul tatălui meu, Avraam, și Dumnezeul tatălui meu, Isaac, Cel Care mi‑ai spus: «Întoarce‑te în țara ta, la rudele tale și‑ți voi face bine», 1Mo 32,18 tu să‑i răspunzi: «Sunt ale robului tău, Iacov. Sunt un dar trimis stăpânului meu, Esau. Iată, el însuși vine în urma noastră.»“ 1Mo 32,19 Iacov le‑a poruncit celui de‑al doilea, celui de‑al treilea și tuturor celor care mânau turmele, zicând: „Să‑i spuneți același lucru lui Esau, când îl veți întâlni. 1Mo 32,20 Spuneți‑i, de asemenea: «Iată, robul tău, Iacov, vine în urma noastră!»“, căci își zicea: „Îl voi potoli cu darul pe care‑l trimit înaintea mea, iar când îl voi vedea față în față, poate mă va accepta.“ 1Mo 32,22 Lupta lui Iacov la Peniel În aceeași noapte, Iacov s‑a sculat, și‑a luat cele două soții, cele două roabe și cei unsprezece copii și a trecut vadul Iabok.