1Einige Zeit später starb der König der Ammoniter und sein Sohn Hanun wurde König.2David dachte: „Ich will Hanun Ben-Nahasch Freundlichkeit erweisen, wie sein Vater auch mir gegenüber Freundlichkeit gezeigt hat.“ So schickte er eine Gesandtschaft zu Hanun, um ihm sein Beileid auszusprechen. Als die Gesandten Davids im Ammoniterland ankamen,3sagten die Oberen der Ammoniter zu ihrem Herrn: „Denkst du wirklich, dass David deinen Vater ehren will, wenn er dir sein Beileid ausspricht? Er hat seine Gesandten doch nur geschickt, um die Stadt zu erkunden. Er will sie ausspionieren, um sie später zerstören zu können.“4Da ließ Hanun die Gesandten Davids ergreifen, ihnen die Hälfte des Bartes abscheren und die Gewänder unten bis zum Gesäß abschneiden und schickte sie so zurück.5Als David erfuhr, wie schwer seine Männer beschämt worden waren, schickte er ihnen Boten entgegen und ließ ihnen sagen: „Bleibt in Jericho, bis euer Bart wieder gewachsen ist, und kommt dann zurück.“6Als die Ammoniter merkten, dass sie sich bei David verhasst gemacht hatten, warben sie Soldaten an: 20.000 Mann* bei den Syrern von Bet-Rechob* und Zoba, 12.000 Mann von Tob* und den König von Maacha* mit 1000 Mann.7Als David davon hörte, ließ er Joab mit dem ganzen Heer erfahrener Soldaten ausrücken.8Die Ammoniter bezogen Stellung vor dem Tor ihrer Stadt. Aber die Syrer von Zoba und Rechob und die Männer von Tob und Maacha stellten sich in einiger Entfernung auf dem offenen Feld zur Schlacht auf.9Als Joab sah, dass er eine Front vor sich und eine im Rücken hatte, wählte er seine besten Leute aus und stellte sich mit ihnen den Syrern entgegen.10Die übrigen sollten sich unter dem Kommando seines Bruders Abischai den Ammonitern entgegenstellen.11Joab sagte: „Wenn die Syrer stärker sind als ich, kommst du mir zu Hilfe. Und wenn dir die Ammoniter zu stark werden, helfe ich dir.12Hab Mut und lass uns stark sein für unser Volk und die Städte unseres Gottes! Dann soll Jahwe tun, was ihm gefällt.“13Joab rückte mit seiner Truppe zur Schlacht gegen die Syrer vor. Da flohen sie vor ihm.14Als die Ammoniter sahen, dass die Syrer flohen, ergriffen auch sie vor Abischai die Flucht und zogen sich in die Stadt zurück. Da stellte Joab den Kampf gegen die Ammoniter ein und kehrte nach Jerusalem zurück.
Krieg gegen die Syrer
15Die Syrer jedoch sammelten sich wieder, nachdem sie von Israel geschlagen worden waren.16Hadad-Eser ließ auch die syrischen Truppen von jenseits des Euphrat anrücken. Unter dem Befehl seines Heerführers Schobach rückten sie bis Helam* vor.17Als David das gemeldet wurde, rief er alle wehrfähigen Männer Israels zusammen, überquerte mit ihnen den Jordan und kam nach Helam. Dort stellten sich ihm die Syrer entgegen, und es kam zur Schlacht.18Die Syrer wurden von Israel in die Flucht geschlagen. Davids Männer erschlugen 700 syrische Wagenkämpfer, dazu 40.000 Reiter* und Fußvolk. Auch Schobach, ihren Heerführer, verwundeten sie, dass er dort starb.19Als nun all die Könige, die unter der Oberherrschaft Hadad-Esers gestanden hatten, sahen, dass sie geschlagen waren, schlossen sie Frieden mit Israel und unterwarfen sich. Die Syrer wagten es nicht, den Ammonitern noch einmal zu helfen.
Noua Traducere Românească
Amoniții și arameii sunt învinși
1După aceea, regele fiilor lui Amon a murit, iar în locul lui a domnit fiul său Hanun.2David a zis: „Voi da dovadă de loialitate față de Hanun, fiul lui Nahaș, tot așa cum și tatăl său a dat dovadă de loialitate față de mine.“ David și‑a trimis slujitorii ca să‑l mângâie pe Hanun pentru moartea tatălui său. Când slujitorii lui David au ajuns în țara fiilor lui Amon,3căpeteniile fiilor lui Amon i‑au zis stăpânului lor, Hanun: „Chiar crezi că David dorește să‑l cinstească pe tatăl tău, trimițându‑ți mângâietori? Oare nu i‑a trimis David la tine pe slujitorii lui ca să observe cetatea, s‑o cerceteze și s‑o distrugă?“4Atunci Hanun i‑a luat pe slujitorii lui David, le‑a ras bărbile pe jumătate, le‑a tăiat hainele pe jumătate, până la brâu, și le‑a dat drumul.5Când David a fost înștiințat de acest lucru, a trimis să le spună bărbaților care fuseseră atât de mult umiliți: „Rămâneți în Ierihon până vă va crește din nou barba, și apoi să vă întoarceți!“6Fiii lui Amon au văzut că se făcuseră nesuferiți lui David și au tocmit douăzeci de mii de pedestrași aramei din Bet‑Rehob și din regatul arameu al Țobei, pe regele din Maaca cu o mie de luptători și încă douăsprezece mii de luptători dintre bărbații din Tob.7Când David a auzit aceasta, l‑a trimis împotriva lor pe Ioab împreună cu toată oștirea de viteji.8Fiii lui Amon au ieșit, ocupându‑și pozițiile de luptă la intrarea porții, în timp ce arameii din Țoba și Rehob, bărbații din Tob și cei din Maaca s‑au așezat separat în câmp.9Ioab a văzut că avea de luptat și în față și în spate. Prin urmare, a ales o parte dintre vitejii lui Israel și i‑a mobilizat împotriva arameilor,10iar restul poporului l‑a pus sub comanda fratelui său Abișai, mobilizându‑l împotriva fiilor lui Amon.11Ioab i‑a zis lui Abișai: „Dacă arameii mă copleșesc, să‑mi vii în ajutor, iar dacă fiii lui Amon te copleșesc, voi veni eu în ajutorul tău.12Fii tare și îmbărbătează‑te pentru poporul nostru și pentru cetățile Dumnezeului nostru, iar DOMNUL să facă ceea ce este bine în ochii Lui!“13Când Ioab și poporul care era cu el i‑au atacat pe aramei, aceștia au fugit dinaintea lui.14Fiii lui Amon, văzând că arameii dau bir cu fugiții, au fugit dinaintea lui Abișai și s‑au retras în cetate. Atunci Ioab a oprit lupta și s‑a dus la Ierusalim.15Când au văzut că au fost învinși de Israel, arameii și‑au adunat toate forțele.16Hadad-Ezer a trimis după arameii de dincolo de Râu*, și aceștia au venit la Helam, avându‑l în fruntea lor pe Șobac, conducătorul oștirii lui Hadad-Ezer.17Când a fost înștiințat de acest lucru, David a adunat tot Israelul, a trecut Iordanul și a ajuns la Helam. Arameii s‑au așezat în poziție de luptă ca să‑l înfrunte pe David și s‑au luptat împotriva lui.18Însă Aram a fugit dinaintea lui Israel. David le‑a ucis arameilor șapte sute de oameni care conduceau carele și patruzeci de mii de pedestrași. L‑a rănit și pe Șobac, conducătorul oștirii lor, care a și murit acolo.19Văzând că au fost învinși de Israel, toți regii vasali lui Hadad-Ezer au făcut pace cu Israel și i‑au slujit. Și Aram s‑a temut să‑i mai ajute pe fiii lui Amon.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.