1DOMNUL i‑a zis lui Iosua: „Nu te teme și nu te înspăimânta. Adună tot poporul pregătit de război, ridică‑te și suie‑te la Ai! Iată, îl dau în mâna ta pe regele din Ai împreună cu poporul său, cetatea sa și toată țara sa.2Să‑i faci cetății Ai și regelui ei la fel cum i‑ai făcut Ierihonului și regelui său. Totuși, veți putea păstra ca pradă lucrurile de preț și animalele. Pune oameni la pândă în spatele cetății.“3Iosua s‑a ridicat împreună cu tot poporul pregătit de război ca să se suie la cetatea Ai. Iosua a ales treizeci de mii de războinici viteji și i‑a trimis în timpul nopții.4El le‑a poruncit, zicând: „Vedeți să vă puneți la pândă în spatele cetății, astfel încât să nu vă îndepărtați prea mult de cetate și să fiți pregătiți cu toții de luptă.5Eu și toți oamenii care sunt cu mine ne vom apropia de cetate, iar când ei vor ieși împotriva noastră ca și prima dată, noi ne vom retrage dinaintea lor.6Ei vor ieși afară după noi și astfel îi vom scoate din cetate. Căci ei vor zice: «Fug dinaintea noastră ca și prima dată!» Când noi vom fugi dinaintea lor,7voi să ieșiți de la pândă și să ocupați cetatea, căci DOMNUL, Dumnezeul vostru, o va da în mâinile voastre.8După ce veți cuceri cetatea, să‑i dați foc! Să faceți întocmai după Cuvântul DOMNULUI. Fiți cu luare-aminte la ce v‑am poruncit!“9Apoi Iosua i‑a trimis, iar ei s‑au dus și au stat la pândă între Betel și Ai, la apus de cetatea Ai. Iosua însă a rămas peste noapte în mijlocul poporului.10Iosua s‑a sculat dis‑de‑dimineață, a mobilizat poporul și s‑a suit spre Ai, în fruntea poporului, împreună cu bătrânii lui Israel.11Tot poporul pregătit de război, care era cu el, toți s‑au suit, s‑au apropiat de cetate și au ajuns înaintea ei. Ei și‑au așezat tabăra la nord de Ai, între ei și Ai existând o vale.12Iosua a luat aproape cinci mii de războinici și i‑a pus la pândă între Betel și Ai, la apus de cetate.13Astfel, ei au așezat poporul: toată tabăra care era la nord de cetate și ariergarda ei la apus de cetate. În noaptea aceea, Iosua a mers în mijlocul văii.14Când regele lui Ai a văzut lucrul acesta, el și bărbații cetății s‑au sculat în grabă dis‑de‑dimineață și au ieșit să‑l înfrunte pe Israel în luptă. El și tot poporul lui s‑au îndreptat într‑un loc anume dinaintea Arabei*, fără să știe că în spatele cetății stăteau la pândă oameni împotriva lui.15Iosua și tot Israelul s‑au prefăcut că sunt învinși și au fugit pe drumul către pustie.16Atunci tot poporul care era în Ai a fost chemat să‑i urmărească. Ei l‑au urmărit pe Iosua și au fost atrași astfel afară din cetate.17N‑a rămas niciun bărbat în Ai sau în Betel care să nu fi ieșit după Israel. Au lăsat cetatea deschisă și l‑au urmărit pe Israel.18Atunci DOMNUL i‑a zis lui Iosua: „Îndreaptă spre Ai sulița pe care o ai în mână, căci am să dau cetatea în mâna ta!“ Iosua și‑a îndreptat spre cetate sulița pe care o avea în mână.19Cei ce stăteau la pândă s‑au ridicat repede din locul lor și, de îndată ce și‑a întins el mâna, au alergat, au intrat în cetate, au capturat‑o și s‑au grăbit să‑i dea foc.20Bărbații din Ai s‑au întors, s‑au uitat și iată că fumul cetății se ridica spre cer. Ei n‑au mai fost în stare să scape nici într‑o parte, nici într-alta. Poporul care fugea spre pustie s‑a întors împotriva urmăritorilor lor.21Iosua și tot Israelul au văzut că cei ce stătuseră la pândă capturaseră cetatea și că se ridica fum din cetate, s‑au întors și au lovit pe oamenii din Ai.22Ceilalți au ieșit și ei din cetate împotriva urmăritorilor, astfel încât Israel i‑a prins din două părți și i‑a lovit până când i‑a nimicit, fără să lase vreun supraviețuitor sau vreun fugar.23Pe regele din Ai l‑au capturat viu și l‑au adus la Iosua.24După ce Israel a terminat de ucis pe toți locuitorii din Ai, în câmpie și în pustia unde îi urmăriseră, după ce aceștia au căzut cu toții sub ascuțișul sabiei, tot Israelul s‑a întors la Ai și a trecut cetatea prin ascuțișul sabiei.25Toți cei care au fost omorâți în ziua aceea, bărbați și femei, au fost în număr de douăsprezece mii – toți oamenii din Ai.26Iosua nu și‑a retras mâna pe care o ținea întinsă cu sulița, până când nu au fost nimiciți* toți locuitorii din Ai.27Israel a păstrat însă ca pradă animalele și lucrurile de preț din cetate, potrivit poruncii date de DOMNUL lui Iosua.28Iosua a ars cetatea Ai și a făcut din ea o movilă de moloz pentru totdeauna; ea a rămas așa până în ziua aceasta.29Pe regele din Ai l‑a spânzurat* de un copac, lăsându‑l acolo până seara. La apusul soarelui, Iosua a poruncit să‑i coboare cadavrul din copac și să fie aruncat la intrarea porții cetății. Apoi au ridicat peste el o movilă mare de pietre, care a rămas acolo până în ziua aceasta.
Reînnoirea legământului pe muntele Ebal
30Atunci Iosua a zidit un altar DOMNULUI, Dumnezeul lui Israel, pe muntele Ebal,31așa cum Moise, robul DOMNULUI, le poruncise fiilor lui Israel potrivit cu cele scrise în Cartea Legii lui Moise: un altar din pietre întregi, neatinse de unelte din fier, altar pe care să aducă DOMNULUI arderi‑de‑tot și jertfe de pace*.32Acolo, înaintea fiilor lui Israel, Iosua a scris pe pietre o copie a Legii lui Moise.33Tot Israelul, bătrânii, supraveghetorii și judecătorii lui stăteau de‑o parte și de alta a Chivotului, în fața preoților leviți care duceau Chivotul Legământului DOMNULUI. Jumătate din popor, străini sau băștinași, erau așezați în fața muntelui Garizim, iar cealaltă jumătate în fața muntelui Ebal, așa cum poruncise mai înainte Moise, robul DOMNULUI, în scopul binecuvântării poporului Israel.34Apoi Iosua a citit toate cuvintele Legii – binecuvântarea și blestemul – potrivit tuturor celor scrise în Cartea Legii.35Nu a existat nicio poruncă din toate cele poruncite de Moise pe care să nu o fi citit Iosua înaintea întregii adunări a lui Israel, inclusiv înaintea femeilor, a copiilor, precum și a străinilor care trăiau în mijlocul lor.
English Standard Version
The Fall of Ai
1And the Lord said to Joshua, “Do not fear and do not be dismayed. Take all the fighting men with you, and arise, go up to Ai. See, I have given into your hand the king of Ai, and his people, his city, and his land.2And you shall do to Ai and its king as you did to Jericho and its king. Only its spoil and its livestock you shall take as plunder for yourselves. Lay an ambush against the city, behind it.”3So Joshua and all the fighting men arose to go up to Ai. And Joshua chose 30,000 mighty men of valor and sent them out by night.4And he commanded them, “Behold, you shall lie in ambush against the city, behind it. Do not go very far from the city, but all of you remain ready.5And I and all the people who are with me will approach the city. And when they come out against us just as before, we shall flee before them.6And they will come out after us, until we have drawn them away from the city. For they will say, ‘They are fleeing from us, just as before.’ So we will flee before them.7Then you shall rise up from the ambush and seize the city, for the Lord your God will give it into your hand.8And as soon as you have taken the city, you shall set the city on fire. You shall do according to the word of the Lord. See, I have commanded you.”9So Joshua sent them out. And they went to the place of ambush and lay between Bethel and Ai, to the west of Ai, but Joshua spent that night among the people.10Joshua arose early in the morning and mustered the people and went up, he and the elders of Israel, before the people to Ai.11And all the fighting men who were with him went up and drew near before the city and encamped on the north side of Ai, with a ravine between them and Ai.12He took about 5,000 men and set them in ambush between Bethel and Ai, to the west of the city.13So they stationed the forces, the main encampment that was north of the city and its rear guard west of the city. But Joshua spent that night in the valley.14And as soon as the king of Ai saw this, he and all his people, the men of the city, hurried and went out early to the appointed place* toward the Arabah to meet Israel in battle. But he did not know that there was an ambush against him behind the city.15And Joshua and all Israel pretended to be beaten before them and fled in the direction of the wilderness.16So all the people who were in the city were called together to pursue them, and as they pursued Joshua they were drawn away from the city.17Not a man was left in Ai or Bethel who did not go out after Israel. They left the city open and pursued Israel.18Then the Lord said to Joshua, “Stretch out the javelin that is in your hand toward Ai, for I will give it into your hand.” And Joshua stretched out the javelin that was in his hand toward the city.19And the men in the ambush rose quickly out of their place, and as soon as he had stretched out his hand, they ran and entered the city and captured it. And they hurried to set the city on fire.20So when the men of Ai looked back, behold, the smoke of the city went up to heaven, and they had no power to flee this way or that, for the people who fled to the wilderness turned back against the pursuers.21And when Joshua and all Israel saw that the ambush had captured the city, and that the smoke of the city went up, then they turned back and struck down the men of Ai.22And the others came out from the city against them, so they were in the midst of Israel, some on this side, and some on that side. And Israel struck them down, until there was left none that survived or escaped.23But the king of Ai they took alive, and brought him near to Joshua.24When Israel had finished killing all the inhabitants of Ai in the open wilderness where they pursued them, and all of them to the very last had fallen by the edge of the sword, all Israel returned to Ai and struck it down with the edge of the sword.25And all who fell that day, both men and women, were 12,000, all the people of Ai.26But Joshua did not draw back his hand with which he stretched out the javelin until he had devoted all the inhabitants of Ai to destruction.*27Only the livestock and the spoil of that city Israel took as their plunder, according to the word of the Lord that he commanded Joshua.28So Joshua burned Ai and made it forever a heap of ruins, as it is to this day.29And he hanged the king of Ai on a tree until evening. And at sunset Joshua commanded, and they took his body down from the tree and threw it at the entrance of the gate of the city and raised over it a great heap of stones, which stands there to this day.
Joshua Renews the Covenant
30At that time Joshua built an altar to the Lord, the God of Israel, on Mount Ebal,31just as Moses the servant of the Lord had commanded the people of Israel, as it is written in the Book of the Law of Moses, “an altar of uncut stones, upon which no man has wielded an iron tool.” And they offered on it burnt offerings to the Lord and sacrificed peace offerings.32And there, in the presence of the people of Israel, he wrote on the stones a copy of the law of Moses, which he had written.33And all Israel, sojourner as well as native born, with their elders and officers and their judges, stood on opposite sides of the ark before the Levitical priests who carried the ark of the covenant of the Lord, half of them in front of Mount Gerizim and half of them in front of Mount Ebal, just as Moses the servant of the Lord had commanded at the first, to bless the people of Israel.34And afterward he read all the words of the law, the blessing and the curse, according to all that is written in the Book of the Law.35There was not a word of all that Moses commanded that Joshua did not read before all the assembly of Israel, and the women, and the little ones, and the sojourners who lived* among them.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.