1Șarpele era mai viclean* decât orice vietate a câmpului, pe care o făcuse DOMNUL Dumnezeu. El i‑a zis femeii: – A zis într-adevăr Dumnezeu: „Să nu mâncați din orice pom din grădină“?2Femeia i‑a răspuns șarpelui: – Putem să mâncăm din rodul pomilor din grădină,3dar despre pomul care este în mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncați din el și nici să nu‑l atingeți, ca nu cumva să muriți!“4Dar șarpele i‑a zis femeii: – Sigur nu veți muri!5Căci Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu*, cunoscând binele și răul.6Când femeia a văzut că pomul era bun pentru hrană, că era o plăcere* pentru ochi și că pomul era de dorit* ca să facă pe cineva înțelept, a luat din rodul lui și a mâncat. I‑a dat și soțului ei, care era cu ea, și a mâncat și el.7Atunci li s‑au deschis ochii la amândoi și au cunoscut că sunt goi. Astfel, ei au cusut laolaltă frunze de smochin și și‑au făcut învelitori.8Ei au auzit glasul* DOMNULUI Dumnezeu, Care umbla prin grădină în adierea* zilei, și s‑au ascuns de fața DOMNULUI Dumnezeu printre pomii din grădină.9Dar DOMNUL Dumnezeu l‑a chemat pe Adam și i‑a zis: – Unde ești?10El a răspuns: – Am auzit glasul Tău în grădină, dar mi‑a fost teamă pentru că eram gol. De aceea m‑am ascuns.11El a zis: – Cine ți‑a spus că ești gol? Ai mâncat cumva din pomul din care ți‑am poruncit să nu mănânci?12Omul a răspuns: – Femeia pe care mi‑ai dat‑o ca să fie cu mine, ea mi‑a dat din pom și am mâncat.13Atunci DOMNUL Dumnezeu i‑a zis femeii: – Ce‑ai făcut? Femeia a răspuns: – Șarpele m‑a înșelat și am mâncat.14DOMNUL Dumnezeu i‑a zis șarpelui: „Pentru că ai făcut aceasta, blestemat ești tu între toate vitele și între toate vietățile de pe câmp. Vei umbla pe pântec și vei mânca țărână în toate zilele vieții tale.15Voi pune dușmănie între tine și femeie, între sămânța* ta și sămânța ei. Sămânța ei îți* va zdrobi capul, iar tu îi vei zdrobi călcâiul.“16Femeii i‑a zis: „Voi face ca durerile nașterii* să‑ți fie mari; cu durere vei naște copii. Dorința ta va fi înspre soțul tău, iar el va stăpâni peste tine.*“17Iar lui Adam i‑a zis: „Pentru că ai ascultat de soția ta și ai mâncat din pomul despre care îți poruncisem, zicând: «Să nu mănânci din el», blestemat este pământul din cauza ta. Cu durere îți vei lua hrana din el în toate zilele vieții tale.18Spini și mărăcini îți va da, iar tu vei mânca din plantele câmpului.19Cu sudoarea frunții tale îți vei mânca pâinea, până când te vei întoarce în pământ, pentru că din el ai fost luat. Căci țărână ești și în țărână te vei întoarce.“20Adam i‑a pus soției sale numele Eva*, pentru că ea a fost mama tuturor celor vii.21DOMNUL Dumnezeu a făcut niște tunici din piele pentru Adam și pentru soția sa și i‑a îmbrăcat.22Atunci DOMNUL Dumnezeu a zis: „Iată, omul a ajuns ca unul dintre Noi, cunoscând binele și răul. Acum, să nu cumva să‑și întindă mâna și să ia și din Pomul Vieții ca să mănânce și să trăiască veșnic!“23Astfel, DOMNUL Dumnezeu l‑a trimis* pe om afară din grădina Edenului ca să lucreze pământul din care fusese luat.24După ce l‑a alungat pe om, a pus la răsăritul grădinii Edenului niște heruvimi și o sabie învăpăiată care se rotea, ca să păzească drumul spre Pomul Vieții.
English Standard Version
The Fall
1Now the serpent was more crafty than any other beast of the field that the Lord God had made. He said to the woman, “Did God actually say, ‘You* shall not eat of any tree in the garden’?”2And the woman said to the serpent, “We may eat of the fruit of the trees in the garden,3but God said, ‘You shall not eat of the fruit of the tree that is in the midst of the garden, neither shall you touch it, lest you die.’”4But the serpent said to the woman, “You will not surely die.5For God knows that when you eat of it your eyes will be opened, and you will be like God, knowing good and evil.”6So when the woman saw that the tree was good for food, and that it was a delight to the eyes, and that the tree was to be desired to make one wise,* she took of its fruit and ate, and she also gave some to her husband who was with her, and he ate.7Then the eyes of both were opened, and they knew that they were naked. And they sewed fig leaves together and made themselves loincloths.8And they heard the sound of the Lord God walking in the garden in the cool* of the day, and the man and his wife hid themselves from the presence of the Lord God among the trees of the garden.9But the Lord God called to the man and said to him, “Where are you?”*10And he said, “I heard the sound of you in the garden, and I was afraid, because I was naked, and I hid myself.”11He said, “Who told you that you were naked? Have you eaten of the tree of which I commanded you not to eat?”12The man said, “The woman whom you gave to be with me, she gave me fruit of the tree, and I ate.”13Then the Lord God said to the woman, “What is this that you have done?” The woman said, “The serpent deceived me, and I ate.”14The Lord God said to the serpent, “Because you have done this, cursed are you above all livestock and above all beasts of the field; on your belly you shall go, and dust you shall eat all the days of your life.15I will put enmity between you and the woman, and between your offspring* and her offspring; he shall bruise your head, and you shall bruise his heel.”16To the woman he said, “I will surely multiply your pain in childbearing; in pain you shall bring forth children. Your desire shall be contrary to* your husband, but he shall rule over you.”17And to Adam he said, “Because you have listened to the voice of your wife and have eaten of the tree of which I commanded you, ‘You shall not eat of it,’ cursed is the ground because of you; in pain you shall eat of it all the days of your life;18thorns and thistles it shall bring forth for you; and you shall eat the plants of the field.19By the sweat of your face you shall eat bread, till you return to the ground, for out of it you were taken; for you are dust, and to dust you shall return.”20The man called his wife’s name Eve, because she was the mother of all living.*21And the Lord God made for Adam and for his wife garments of skins and clothed them.22Then the Lord God said, “Behold, the man has become like one of us in knowing good and evil. Now, lest he reach out his hand and take also of the tree of life and eat, and live forever—”23therefore the Lord God sent him out from the garden of Eden to work the ground from which he was taken.24He drove out the man, and at the east of the garden of Eden he placed the cherubim and a flaming sword that turned every way to guard the way to the tree of life.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.