1După acestea, am văzut un alt înger care cobora din cer și care avea o mare autoritate. Pământul a fost luminat de slava lui.2El a strigat cu glas tare, zicând: „A căzut, a căzut marele Babilon, a devenit o locuință a demonilor, un adăpost pentru orice duh necurat, un adăpost pentru orice pasăre necurată, un adăpost pentru orice fiară necurată și detestată,3pentru că din vinul furiei curviei ei au băut toate neamurile, regii pământului au curvit cu ea, iar negustorii pământului s‑au îmbogățit din puterea senzualității* ei!“4Am auzit un alt glas din cer, zicând: „Ieși afară din ea, poporul Meu, ca să nu fii părtaș păcatelor ei și să nu primești din urgiile ei,5pentru că păcatele ei s‑au îngrămădit până la cer, iar Dumnezeu Și‑a adus aminte de nelegiuirile ei!6Răsplătiți‑i după cum i‑a răsplătit și ea pe alții și plătiți‑i înapoi dublu pentru faptele ei; în paharul în care a amestecat ea, amestecați‑i o porție dublă!7Dați‑i tot atâta chin și jale, pe cât s‑a slăvit ea pe sine și a trăit în senzualitate*! Pentru că zice în inima ei: «Șed ca o regină, nu sunt văduvă și nu voi vedea niciodată jalea!»8De aceea, urgiile vor veni asupra ei într‑o singură zi – moarte, jale și foamete – și va fi arsă în foc, pentru că Domnul Dumnezeu, Care o judecă, este puternic.9Împărații pământului, care au curvit cu ea și au trăit în senzualitate*, o vor plânge și o vor boci când vor vedea fumul arderii ei.10Ei vor sta departe, de frica chinului ei, zicând: «Vai, vai, cetatea cea mare, Babilonul, cetatea cea puternică! Într‑un ceas a venit condamnarea ta!»11Negustorii pământului o plâng și o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa:12marfă de aur, argint, pietre prețioase, perle; in fin, purpură, mătase și țesătură cărămizie; tot felul de lucruri din lemn de lămâi, tot felul de lucruri din fildeș, tot felul de lucruri din lemn prețios; bronz, fier și marmură;13scorțișoară, condimente, tămâie, parfum, tămâie scumpă, vin și ulei de măsline, făină aleasă, grâu, animale de povară, oi, cai, care, trupuri* și suflete ale oamenilor.14Rodul după care tânjea sufletul tău s‑a dus de la tine; toate lucrurile tale luxoase și strălucitoare sunt pierdute pentru tine și niciodată nu vor mai fi găsite.15Cei ce fac comerț cu aceste lucruri, care s‑au îmbogățit de pe urma ei, vor sta departe, de frica chinului ei, plângând, jelindu‑se16și zicând: «Vai, vai, cetatea cea mare, îmbrăcată în in fin, în țesătură purpurie și cărămizie, împodobită cu aur, pietre prețioase și perle!17O bogăție atât de mare a fost distrusă într‑un singur ceas!» Orice căpitan de corabie, toți cei ce călătoresc pe mare, marinarii și cei care lucrează pe mare stăteau departe18și, văzând fumul arderii ei, strigau, zicând: «Care cetate a mai fost asemenea cetății celei mari?»19Și își aruncau țărână pe capete și strigau, plângând și jelindu‑se: «Vai, vai, cetatea cea mare, din prosperitatea căreia s‑au îmbogățit toți cei ce aveau corăbii pe mare! Într‑un ceas a fost pustiită!»20«Bucură‑te de ea, cerule! Bucurați‑vă și voi, sfinților, apostolilor și profeților, pentru că Dumnezeu a rostit judecata împotriva ei, în favoarea voastră!»“21Un înger puternic a luat o piatră, ca o piatră mare de moară, și a aruncat‑o în mare, zicând: „Cu o asemenea izbitură va fi aruncat Babilonul, marea cetate, încât niciodată nu va mai fi găsit!22Iar sunetul kitharozilor, al muzicienilor, al cântăreților la fluier și al trompetiștilor nu se va mai auzi niciodată în tine! Niciun meseriaș de nicio meserie, nu se va mai găsi vreodată în tine; sunetul morii nu se va mai auzi niciodată în tine;23lumina candelei nu va mai străluci niciodată în tine; glasul mirelui și al miresei nu se vor mai auzi niciodată în tine – pentru că negustorii tăi erau oamenii de seamă ai pământului, pentru că prin vrăjitoria ta au fost duse în rătăcire toate neamurile.24În ea s‑a găsit sângele profeților, al sfinților și al tuturor celor ce au fost uciși pe pământ!“
Újszövetség: élet, igazság és világosság
1Ezek után láttam egy másik angyalt leszállni a mennyből, akinek nagy hatalma volt és dicsősége beragyogta a földet.2És kiáltott teljes erejéből, hangos szóval: „Leomlott, leomlott a nagy Babilon, és az ördögöknek lett lakóhelyévé, mindenféle tisztátlan léleknek tömlöcévé, és mindenféle tisztátalan és utálatos madárnak tömlöcévé.3Mert paráznasága haragjának borából ivott minden nép, és a föld királyai vele paráználkodtak, és a föld kalmárai az ő tobzódásának javaiból gazdagodtak meg.“4Egy másik szózatot is hallottam a mennyből, amely ezt mondta: „Fussatok ki belőle, én népem, hogy ne legyetek részesei bűneiben, és ne kapjatok a rámért csapásokból.5Mert bűnei az égig hatoltak, és Isten megemlékezett gonoszságairól.6Fizessetek úgy neki, ahogy ő fizetett nektek, és adjátok kétszeresen vissza cselekedetei szerint: abba a pohárba, amelyet ő megtöltött, kétszeresen töltsetek neki.7Amennyire dicsőítette magát és tobzódott, annyi kínnal és gyásszal fizessetek neki, mert ezt mondja szívében: Úgy ülök, mint egy királynő és nem vagyok özvegy és gyászt sem látok soha.8Ezért egyetlen napon jönnek rá a csapások: a halál, a gyász és az éhség és tűzzel égetik meg, mert erős az Úr, az Isten, aki megbünteti őt.“9És siratják őt, és gyászolják a föld királyai, akik vele paráználkodtak és tobzódtak, amikor látják az ő megégettetésének füstjét.10Kínjától való félelmük miatt távol megállva ezt mondják: „Jaj! Jaj! Te nagy város, Babilon, te hatalmas város, egy óra alatt utolért ítéleted!“11A föld kalmárai is siratják és gyászolják, mert áruikat már senki sem veszi:12az aranyat, és ezüstöt, drágakövet és gyöngyöt, és gyolcsot és bíbort és selyem és skarlátruhákat, különféle tujafát és elefántcsontedényt, drága fából és rézből és vasból és márványból készült edényt,13és fahéjat és illatszereket és keneteket és tömjént és bort és olajat és zsemlelisztet és gabonát és barmokat és juhokat és lovakat és kocsikat és rabokat és emberi lelkeket.14És a haszon, amit lelked kívánt, elveszett, és minden bőség és pompa eltávozott tőled, azokat többé meg nem találod.15Ezeknek árusai, akik ezekből gazdagodtak meg, kínjától való félelmük miatt távol állnak, sírva és jajgatva,16ezt mondják: „Jaj! Jaj! A nagy város, amely gyolcsba, bíborba és skarlátba öltözött és arannyal, drágakövekkel és gyöngyökkel volt ékesítve, hogy elpusztult egy óra alatt ennyi gazdagság!“17És a kormányosok és a hajókon lévők mind és az evezősök, és akik a tengeren kereskedtek távol megálltak,18és amikor meglátták égésének füstjét így kiáltottak: „Van-e hasonló e nagy városhoz?“19És port hintettek fejükre, sírva és jajgatva kiáltoztak: „Jaj! Jaj! Ez a nagy város, amelynek jólétéből meggazdagodott mindenki, akinek hajói voltak a tengeren, hogy elpusztult egyetlen óra alatt!20Örülj neki, te menny és ti szent apostolok és próféták, mert Isten értetek ítéletével megbüntette őket.“21És egy erős angyal, egy nagy malomkőhöz hasonló követ felvett és a tengerbe dobta és így szólt: „Ilyen nagy hirtelen vettetik le Babilon, a nagy város és többé meg nem találják“.22És hárfások és zenészek és fuvolások és trombitások szava nem hallatszik benned többé, nem található benned egyetlen mesterség mestere sem, és nem hallatszik benned a malom zúgása sem,23és lámpa világossága benned nem fénylik többé, és nem hallatszik benned vőlegénynek és menyasszonynak szava sem, mert a te kalmáraid voltak a föld fejedelmei, mert a te varázslásodtól tévelyedett el minden nép:24de benne találtatott a prófétáknak és szenteknek vére, akiket megöltek a földön.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.