Matthäus 14 | Noua Traducere Românească

Ioan Botezătorul decapitat

1 În vremea aceea, tetrarhul Irod* a auzit despre faima lui Isus 2 și le‑a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A fost înviat dintre cei morți și de aceea lucrează aceste puteri prin el!“ 3 Căci Irod, după ce a pus mâna pe Ioan, l‑a legat și l‑a pus în închisoare din cauza Irodiadei*, soția lui Filip, fratele său, 4 deoarece Ioan îi zicea: „Nu‑ți este permis s‑o ai de soție!“* 5 Irod ar fi vrut să‑l omoare, dar se temea de mulțime, pentru că oamenii îl considerau pe Ioan un profet. 6 Însă, la sărbătorirea zilei de naștere a lui Irod, fiica Irodiadei a dansat înaintea invitaților și i‑a plăcut lui Irod, 7 așa că el i‑a promis cu jurământ că‑i va da orice va cere. 8 Îndemnată de mama ei, ea i‑a zis: „Dă‑mi aici, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul!“ 9 Regele s‑a întristat, dar, din cauza jurămintelor și a celor ce ședeau la masă, a poruncit să‑i fie dat capul 10 și a trimis un călău să‑l decapiteze pe Ioan în închisoare. 11 Capul lui a fost adus pe o tavă și dat fetei, iar aceasta i l‑a dus mamei sale. 12 Ucenicii lui Ioan au venit, i‑au luat trupul și l‑au înmormântat. Apoi s‑au dus și L‑au anunțat pe Isus.

Isus hrănește peste cinci mii de oameni

13 Când a auzit aceasta, Isus S‑a retras de acolo într‑o barcă, spre un loc pustiu, ca să fie doar El singur. Dar mulțimile, auzind lucrul acesta, L‑au urmat pe jos din cetățile lor. 14 Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulțime de oameni; I s‑a făcut milă de ei și i‑a vindecat pe cei bolnavi. 15 Când s‑a făcut seară, ucenicii Lui s‑au apropiat, zicând: – Locul acesta este pustiu și ora este deja târzie*. Lasă mulțimile să se ducă prin sate ca să‑și cumpere mâncare. 16 Însă Isus le‑a zis: – Nu au nevoie să plece. Dați‑le voi să mănânce! 17 Ei I‑au răspuns: – N‑avem aici decât cinci pâini și doi pești. 18 El le‑a zis: – Aduceți‑le aici, la Mine. 19 După ce a poruncit ca mulțimile să fie așezate* pe iarbă, în grupuri, a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, privind spre cer, a binecuvântat și a frânt pâinile. Apoi le‑a dat ucenicilor, iar ucenicii le‑au dat mulțimilor. 20 Ei au mâncat cu toții și s‑au săturat. Și au ridicat douăsprezece coșnițe pline cu firimiturile rămase. 21 Cei ce mâncaseră erau aproape cinci mii de bărbați, în afară de femei și de copii.

Isus umblă pe mare

22 Imediat după aceea, Isus i‑a zorit pe ucenici să se urce în barcă și să treacă înaintea Lui de partea cealaltă a mării, în timp ce El va lăsa mulțimile să plece. 23 După ce a lăsat mulțimile să plece, Isus S‑a urcat pe munte, doar El singur, ca să Se roage. Se înserase, iar El era singur acolo. 24 Barca se îndepărtase deja la mai multe stadii* de țărm și era lovită de valuri, pentru că vântul le era împotrivă. 25 În a patra strajă a nopții*, Isus a venit spre ei, umblând pe mare. 26 Când ucenicii L‑au văzut umblând pe mare, s‑au înspăimântat și au zis: „Este o stafie!“ Și au țipat de frică. 27 Dar Isus le‑a vorbit imediat și le‑a zis: – Îndrăzniți! Eu sunt! Nu vă temeți! 28 Petru, răspunzându‑I, a zis: – Doamne, dacă ești Tu, poruncește‑mi să vin la Tine pe ape. 29 Isus i‑a zis: – Vino! Petru a coborât din barcă și a început să umble pe ape și să vină la Isus. 30 Dar când a văzut că vântul este puternic, i s‑a făcut frică și, fiindcă începea să se scufunde, a strigat, zicând: – Doamne, salvează‑mă! 31 Isus a întins imediat mâna, l‑a apucat și i‑a zis: – Puțin credinciosule! De ce te‑ai îndoit? 32 După ce s‑au urcat în barcă, vântul a încetat. 33 Cei din barcă I s‑au închinat, zicând: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!“

Isus vindecă bolnavii în Ghenezaret

34 După ce au trecut marea, au ajuns la țărm, în Ghenezaret. 35 Când oamenii din locul acela L‑au recunoscut pe Isus, au trimis vorbă în întreaga vecinătate și i‑au adus astfel la El pe toți cei ce erau bolnavi. 36 Îl rugau să‑i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui. Și toți care s‑au atins au fost vindecați.

Újszövetség: élet, igazság és világosság

Keresztelő János halála

1 Abban az időben Heródes negyedes fejedelem meghallotta Jézus hírét, 2 és ezt mondta szolgáinak: „Ez Keresztelő János: ő támadt fel a halálból, és ezért működnek benne az erők.“ 3 Mert Heródes elfogatta Jánost, és megkötözve tömlöcbe vettette Heródiás kedvéért, testvérének, Fülöpnek feleségéért. 4 Mert azt mondta neki János: „Nem szabad neked ővele élned.“ 5 De amikor meg akarta öletni, félt a sokaságtól, mert prófétának tartották őt. 6 Hanem amikor Heródes születésnapját ünnepelték, táncolt Heródes lánya őelőttük, és megtetszett Heródesnek. 7 Ezért esküvel fogadta, hogy amit kér, megadja neki. 8 A leány pedig anyja rábeszélésére ezt mondta: „Add ide nekem egy tálban Keresztelő János fejét.“ 9 Megszomorodott a király, de esküje és a vendégek miatt megparancsolta, hogy adják oda. 10 Elküldetett, hogy fejét vegyék Jánosnak a tömlöcben, 11 elhozták a fejét egy tálban, odaadták a leánynak, ő pedig odavitte az anyjának. 12 Azután eljöttek tanítványai, elvitték a testet, és eltemették. Majd elmentek, és jelentették Jézusnak.

Az ötezer ember megvendégelése

13 Amikor ezt meghallotta Jézus, elment onnan hajón egy puszta helyre egyedül. A sokaság ezt meghallva gyalog követte őt a városokból. 14 Amikor kiszállt Jézus, látta a nagy sokaságot, megszánta őket, és betegeiket meggyógyította. 15 Mikor pedig esteledett, odamentek hozzá tanítványai, és ezt mondták: „Puszta hely ez, és az idő már későre jár. Bocsásd el a sokaságot, hogy menjenek el a falvakba, és vegyenek maguknak eleséget.“ 16 Jézus pedig ezt mondta nekik: „Nem szükséges elmenniük, adjatok nekik ti enni.“ 17 Azok pedig ezt mondták neki: „Nincsen itt csupán öt kenyerünk és két halunk.“ 18 Ő pedig ezt mondta: „Hozzátok ide hozzám.“ 19 Akkor megparancsolta a sokaságnak, hogy üljenek le a fűre, vette az öt kenyeret és a két halat, szemeit az égre emelte, hálát adott, megszegte a kenyereket, a tanítványoknak adta, a tanítványok pedig a sokaságnak. 20 Mindnyájan ettek és jóllaktak, felszedték a maradék darabokat, tizenkét teli kosárral. 21 Akik pedig ettek, mintegy ötezren voltak férfiak, asszonyokon és gyermekeken kívül.

Jézus a tengeren jár

22 Mindjárt ezután Jézus kényszerítette tanítványait, hogy szálljanak be a hajóba, és menjenek át a túlsó partra, míg ő elbocsátja a sokaságot. 23 És amint elbocsátotta a sokaságot, felment a hegyre magányosan imádkozni. Mikor pedig beesteledett, egyedül volt ott. 24 A hajó pedig ekkor már a tenger közepén volt, a haboktól háborgattatva, mert a szél szembe fújt. 25 Az éjszaka negyedik részében hozzájuk ment Jézus a tengeren járva. 26 Amikor látták a tanítványok, hogy a tengeren jár, megrémültek, és azt mondták, hogy kísértet, és félelmükben kiáltoztak. 27 Jézus azonnal hozzájuk szólt, és ezt mondta: „Bízzatok, én vagyok, ne féljetek!“ 28 Péter ekkor így felelt neki: „Uram, ha te vagy, parancsold meg, hogy hozzád mehessek a vízen.“ 29 Ő pedig ezt mondta: „Jöjj!“ És Péter kiszállt a hajóból, hogy a vizeken járva Jézushoz menjen. 30 De amikor látta a nagy szelet, megrémült, és amikor merülni kezdett, felkiáltott: „Uram, tarts meg engem!“ 31 Jézus pedig azonnal kinyújtotta a kezét, megragadta őt, és ezt mondta neki: „Kicsinyhitű, miért kételkedtél?“ 32 Amikor beléptek a hajóba, elállt a szél. 33 A hajóban levők pedig odamentek hozzá, leborultak előtte és mondták: „Bizony, Isten Fia vagy.“

Jézus sok beteget meggyógyít

34 És átkelve a tavon eljutottak Genezáret földjére. 35 Amikor megismerték őt annak a helynek lakosai, szétküldték hírét az egész környékben, és minden beteget odavittek hozzá. 36 Kérték, hogy csak ruhájának peremét érinthessék meg. Akik megérintették, mindnyájan meggyógyultak.

Matthäus 14 | Noua Traducere Românească Újszövetség: élet, igazság és világosság