Lukas 19 | Noua Traducere Românească

Isus și Zacheu

1 Isus a intrat în Ierihon și trecea prin cetate. 2 Și iată că un om, pe nume Zacheu, care era șeful colectorilor de taxe și care era bogat, 3 căuta să vadă care este Isus, dar nu putea din cauza mulțimii, căci era mic de statură. 4 Atunci el a alergat înainte și s‑a urcat într‑un sicomor* ca să‑L vadă, căci pe drumul acela urma să treacă. 5 Când a ajuns Isus în locul acela, S‑a uitat în sus și i‑a zis: – Zacheu, dă‑te jos repede, pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta. 6 El s‑a dat repede jos și, bucuros, L‑a primit ca oaspete. 7 Când au văzut acest lucru, toți murmurau și ziceau: – A intrat să poposească la un om păcătos! 8 Dar Zacheu a stat înaintea Domnului și I‑a zis: – Iată, Doamne, jumătate din posesiunile mele le dau celor săraci, iar dacă am înșelat pe cineva cu ceva, îi dau înapoi de patru ori mai mult! 9 Isus i‑a zis: – Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, deoarece și el este un fiu al lui Avraam! 10 Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.

Pilda celor zece mine

11 În timp ce ascultau aceste lucruri, El a continuat și le‑a spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că Împărăția lui Dumnezeu urma să se arate deodată. 12 Așadar, le‑a zis: – Un nobil a plecat într‑o țară îndepărtată ca să preia un regat și apoi să se întoarcă.* 13 I‑a chemat pe zece dintre sclavii lui, le‑a dat zece mine* și le‑a zis: „Folosiți‑le în negoț până când mă întorc eu!“ 14 Dar cetățenii lui îl urau și au trimis în urma lui o solie, zicând: „Nu vrem ca acesta să domnească peste noi!“* 15 La întoarcerea sa, după ce a preluat regatul, a spus să fie chemați sclavii aceia, cărora le dăduse argintul, ca să afle cât au câștigat. 16 Primul a venit, zicând: „Stăpâne, mina ta a mai adus încă zece mine.“ 17 Stăpânul i‑a zis: „Bine, sclav bun! Pentru că ai fost credincios într‑un lucru foarte mic, primește autoritate peste zece cetăți!“ 18 Apoi a venit al doilea, zicând: „Mina ta, stăpâne, a mai adus cinci!“ 19 Stăpânul i‑a zis și acestuia: „Primește și tu autoritate peste cinci cetăți!“ 20 Un altul a venit, zicând: „Stăpâne, iată‑ți mina! Am ținut‑o învelită într‑un ștergar, 21 căci m‑am temut de tine, fiindcă ești un om aspru, care iei ceea ce n‑ai pus și seceri ceea ce n‑ai semănat!“ 22 Stăpânul i‑a zis: „Sclav rău, te voi judeca după cuvintele tale! Știai că sunt un om aspru, care iau ceea ce n‑am pus și secer ceea ce n‑am semănat? 23 Atunci de ce n‑ai pus argintul la bancă*, pentru ca, la întoarcere, să strâng cu dobândă?“ 24 Și le‑a zis celor care stăteau acolo: „Luați‑i mina și dați‑i‑o celui ce are zece mine.“ 25 Ei au zis: „Stăpâne, el are zece mine!“ 26 Vă spun că celui ce are, i se va da, însă de la cel ce n‑are, se va lua chiar și ce are. 27 Cât despre acei dușmani ai mei, care n‑au vrut să domnesc eu peste ei, aduceți‑i aici și omorâți‑i înaintea mea!

Intrarea triumfală în Ierusalim

28 După ce a spus aceste lucruri, Isus a pornit în frunte, suindu‑Se spre Ierusalim. 29 Când S‑a apropiat de Betfaghe și de Betania, înspre muntele numit „al Măslinilor“, i‑a trimis pe doi dintre ucenici, 30 zicând: „Duceți‑vă în satul dinaintea voastră. Când intrați în el veți găsi un măgăruș legat, pe care n‑a încălecat nimeni niciodată. Dezlegați‑l și aduceți‑l! 31 Dacă vă va întreba cineva: «De ce‑l dezlegați?», să‑i ziceți: «Domnul are nevoie de el.»“ 32 Cei ce fuseseră trimiși s‑au dus și au găsit totul așa cum le spusese Isus. 33 În timp ce dezlegau măgărușul, stăpânii acestuia i‑au întrebat: – De ce dezlegați măgărușul? 34 Ei au răspuns: – Domnul are nevoie de el! 35 Și l‑au adus la Isus. Apoi și‑au aruncat hainele peste măgăruș și L‑au așezat pe Isus călare*. 36 În timp ce El înainta, oamenii își așterneau hainele pe drum*. 37 Când S‑a apropiat deja de povârnișul dinspre Muntele Măslinilor, toți cei din mulțimea ucenicilor, plini de bucurie, au început să‑L laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră. 38 Ei ziceau: – Binecuvântat este Împăratul Care vine în Numele Domnului!* Pace în cer și slavă în locurile preaînalte!* 39 Unii farisei din mulțime I‑au zis: – Învățătorule, mustră‑Ți ucenicii! 40 Isus, răspunzând, a zis: – Vă spun că, dacă aceștia vor tăcea, pietrele vor striga*!

Isus plânge pentru Ierusalim

41 Când S‑a apropiat de cetate și a văzut‑o, Isus a plâns pentru ea. 42 El a zis: „Dacă ai fi cunoscut și tu, în această zi, lucrurile care‑ți puteau aduce pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi! 43 Vor veni zile peste tine când dușmanii tăi vor ridica baricade împotriva ta, te vor înconjura și te vor asedia din toate părțile! 44 Te vor strivi de pământ, pe tine și pe copiii tăi din mijlocul tău, și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n‑ai cunoscut vremea cercetării tale!“

Isus alungă comercianții din Templu

45 Isus a intrat în Templu și a început să‑i scoată afară pe cei ce vindeau acolo, 46 zicându‑le: „Este scris: «Casa Mea va fi o casă de rugăciune»,* dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari!*“ 47 Isus dădea în fiecare zi învățătură în Templu. Conducătorii preoților, cărturarii și fruntașii poporului căutau să‑L omoare, 48 dar nu știau ce să facă, pentru că tot poporul se ținea strâns de El, ascultându‑L.*

Újszövetség: élet, igazság és világosság

Zákeus

1 Ezután Jerikóba ért, és átment rajta. 2 Íme, volt ott egy ember, akit Zákeusnak hívtak, aki fővámszedő volt és gazdag. 3 Igyekezett meglátni Jézust, hogy ki az, de a sokaságtól nem láthatta meg, mert kis termetű ember volt. 4 Ezért előrefutott, és felmászott egy eperfügefára, hogy lássa őt, mert arra kellett elmennie. 5 Amikor arra a helyre jutott, Jézus feltekintett, és meglátta, és ezt mondta neki: „Zákeus, hamar jöjj le, mert ma nekem a te házadnál kell megszállnom.“ 6 Ekkor sietve leszállt, és örömmel befogadta. 7 Amikor ezt látták, mindnyájan zúgolódtak, és ezt mondták: „Bűnös emberhez ment be szállásra.“ 8 Zákeus pedig előállt, ezt mondta az Úrnak: „Uram, íme, minden vagyonomnak felét a szegényeknek adom, és ha valakitől valamit kizsaroltam, négyszer annyit adok helyébe.“ 9 Jézus ezt mondta neki: „Ma lett üdvössége ennek a háznak, mert ő is Ábrahám fia. 10 Mert azért jött az Emberfia, hogy megkeresse és megtartsa, ami elveszett.“

A minák

11 Amikor pedig ezeket hallották, még egy példázatot is mondott, mert közel volt Jeruzsálemhez, és azok azt gondolták, hogy azonnal megjelenik Isten országa. 12 Ezt mondta tehát: „Egy nemesember egy messzi tartományba ment, hogy ott királyságot szerezzen magának, azután majd visszatérjen. 13 Hívatta azért tíz szolgáját, és adott nekik tíz minát, és ezt mondta nekik: Kereskedjetek, amíg visszajövök. 14 Alattvalói pedig gyűlölték őt, és követséget küldtek utána, és ezt üzenték: Nem akarjuk, hogy ő uralkodjék rajtunk. 15 Történt, amikor megszerezte a királyságot, megparancsolta, hogy szolgáit, akiknek a pénzt adta, hívják oda hozzá, hogy megtudja, ki mint kereskedett. 16 Eljött az első, és ezt mondta: Uram, a te minád tíz minát nyert. 17 Ő pedig ezt mondta neki: Jól van, jó szolgám, mivel hű voltál a kevesen, legyen hatalmad tíz város felett. 18 És jött a második, és ezt mondta: Uram, a te minád öt minát nyert. 19 Így szólt ennek is: Neked is legyen hatalmad öt város felett. 20 És eljött a harmadik is, és ezt mondta: Uram itt van a te minád, amelyet kendőbe kötve tartottam. 21 Mert féltem tőled, mert kemény ember vagy, azt is elveszed, amit nem te tettél el, és learatod, amit nem te vetettél. 22 Ezt mondta annak: A te szavaid szerint ítéllek meg téged, gonosz szolga. Tudtad, hogy én kemény ember vagyok, aki elveszem, amit nem én tettem el, és learatom, amit nem én vetettem. 23 Miért nem tetted azért az én pénzemet a pénzváltók asztalára, hogy amikor megjövök, kamatostul kapjam vissza? 24 Az ott állóknak ezt mondta: Vegyétek el ettől a minát, és adjátok annak, akinek tíz minája van. 25 És mondták neki: Uram, annak már van tíz minája! 26 De ő ezt mondta: Mondom nektek, hogy mindenkinek, akinek van, adatik, akinek pedig nincs, még amije van, az is elvétetik tőle. 27 Ellenségeimet pedig, akik nem akarták, hogy rajtuk uralkodjam, hozzátok ide, és öljétek meg előttem.“

Jézus bevonul Jeruzsálembe

28 Miután ezeket elmondta, továbbment Jeruzsálem felé. 29 És történt, hogy amikor Betfagéhoz és Betániához közeledett, a hegynél, amelyet Olajfák hegyének neveznek, elküldött kettőt tanítványai közül, 30 és ezt mondta nekik: „Menjetek el az átellenben lévő faluba, amelybe beérve találtok egy megkötött szamárcsikót, amelyen még ember nem ült, oldjátok el, és hozzátok ide. 31 Ha pedig valaki megkérdezi, hogy miért oldjátok el, ezt mondjátok annak: Az Úrnak van szüksége rá.“ 32 A küldöttek elmentek, és mindent úgy találtak, amint megmondta nekik. 33 Amikor a szamárcsikót eloldották, annak gazdái ezt mondták: „Miért oldjátok el a szamárcsikót?“ 34 Ők pedig ezt mondták: „Az Úrnak van szüksége rá.“ 35 Elvitték azért azt Jézushoz, és felsőruhájukat a szamárcsikóra tették, és felültették rá Jézust. 36 Amint tovább ment, az emberek felsőruhájukat az útra terítették. 37 Amikor már az Olajfák lejtőjéhez közeledett, a tanítványok egész sokasága örvendezve, fennhangon kezdte dicsérni Istent mindazokért a csodákért, amelyeket láttak, 38 és ezt mondták: „Áldott a Király, aki az Úr nevében jön! Békesség a mennyben, és dicsőség a magasságban!“ 39 A sokaságból néhány farizeus ezt mondta neki: „Mester, utasítsd rendre tanítványaidat!“ 40 Ő így válaszolt nekik: „Mondom nektek, ha ezek elhallgatnak, a kövek fognak kiáltani.“

Jézus siratja Jeruzsálemet

41 Amikor közelebb ért, és meglátta a várost, megsiratta azt. 42 Ezt mondta: „Bár felismerted volna ezen a napon te is, ami békességedre szolgál. Most azonban el van rejtve szemed elől. 43 Mert jönnek majd rád napok, amikor ellenségeid körülötted sáncot építenek, körülvesznek, és mindenfelől szorongatnak; 44 a földre tipornak téged és fiaidat, és nem hagynak benned követ kövön, mert nem ismerted fel meglátogatásod idejét.“

Jézus megtisztítja a templomot

45 Azután bement a templomba, és kezdte kiűzni azokat, akik ott adnak és vesznek, 46 és ezt mondta nekik: „Meg van írva: »Az én házam imádságnak háza, ti pedig azt latrok barlangjává tettétek.«“ 47 Aztán naponként tanított a templomban. A főpapok, az írástudók és a nép előkelői azon voltak, hogy elpusztítsák. 48 De nem találtak megoldást arra, hogy mit cselekedjenek, mert az egész nép rajongva hallgatta őt.

Lukas 19 | Noua Traducere Românească Újszövetség: élet, igazság és világosság