Lukas 14 | Noua Traducere Românească Újszövetség: élet, igazság és világosság

Lukas 14 | Noua Traducere Românească

Isus vindecă un bolnav de hidropizie

1 Într‑o zi de Sabat, Isus a intrat să mănânce în casa unuia dintre conducătorii fariseilor. Ei Îl urmăreau îndeaproape. 2 Și iată că înaintea Lui era un om bolnav de dropică*. 3 Isus i‑a întrebat pe învățătorii Legii și pe farisei: – Este voie să vindeci în ziua de Sabat sau nu? 4 Ei însă tăceau. Isus l‑a luat de mână, l‑a vindecat și l‑a lăsat să plece. 5 Apoi le‑a zis: – Cine dintre voi, când îi cade fiul sau boul într‑un puț, nu‑l va scoate imediat afară în ziua de Sabat? 6 Și n‑au putut să‑I răspundă nimic la aceste cuvinte.

Smerenie și ospitalitate

7 Când i‑a văzut pe cei invitați cum își aleg scaunele de onoare, le‑a spus următoarea pildă: 8 – Când ești invitat de cineva la o nuntă, să nu te așezi să mănânci în locul de onoare, ca nu cumva să fi fost invitat, de către gazdă, cineva mai de seamă decât tine, 9 iar cel ce te‑a invitat și pe tine, și pe el, să vină să‑ți spună: „Dă locul tău acestui om!“ Atunci, cu rușine, va trebui să ocupi cel din urmă loc. 10 Ci tu, când ești invitat, du‑te și așază‑te să mănânci în cel din urmă loc, pentru ca atunci când vine cel ce te‑a invitat, să‑ți spună: „Prietene, mută‑te mai în față!“ Atunci vei avea cinste înaintea tuturor celor ce șed la masă împreună cu tine. 11 Căci oricine se înalță pe sine, va fi smerit, și oricine se smerește, va fi înălțat. 12 Apoi i‑a zis și celui ce‑L invitase: – Când dai un prânz sau o cină, nu‑ți invita nici prietenii, nici frații, nici rudele, nici vecinii bogați, ca nu cumva să te invite și ei pe tine și să fii astfel răsplătit. 13 Ci tu, când dai un ospăț, invită‑i pe cei săraci, pe cei infirmi, pe cei ologi, pe cei orbi, 14 și vei fi fericit, pentru că ei n‑au cu ce să te răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepți.

Pilda celor invitați la cină

15 Când a auzit acestea, unul dintre cei ce ședeau la masă I‑a zis: – Fericit este oricine va mânca* în Împărăția lui Dumnezeu! 16 Dar Isus i‑a răspuns: – Un om a dat o cină mare și i‑a invitat pe mulți. 17 La ora cinei, și‑a trimis sclavul să le spună celor invitați: „Veniți, căci acum toate sunt gata!“ 18 Dar toți, unul după altul, au început să se scuze.* Primul i‑a zis: „Am cumpărat un ogor și am nevoie să mă duc să‑l văd. Te rog să mă scuzi!“ 19 Altul i‑a zis: „Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să‑i pun la probă. Te rog să mă scuzi!“ 20 Altul i‑a zis: „Tocmai m‑am însurat și de aceea nu pot să vin!“ 21 Când sclavul s‑a întors, i‑a istorisit stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s‑a mâniat și i‑a zis sclavului său: „Ieși repede pe străzile și pe aleile cetății și adu‑i aici pe cei săraci, pe cei infirmi, pe cei orbi și pe cei ologi!“ 22 La urmă, sclavul a zis: „Stăpâne, s‑a făcut ce ai poruncit și tot mai este loc!“ 23 Stăpânul i‑a zis atunci sclavului: „Ieși pe drumuri și pe la garduri și silește‑i pe oameni să vină, ca să mi se umple casa! 24 Căci vă spun că niciunul dintre acei oameni care fuseseră invitați nu va gusta din cina mea!“

Costul uceniciei

25 Împreună cu El mergeau mulțimi mari de oameni. El S‑a întors și le‑a zis: 26 „Dacă vine cineva la Mine și nu‑și urăște* tatăl, mama, soția, copiii, frații, surorile, ba chiar însăși viața sa, nu poate fi ucenicul Meu. 27 Oricine nu‑și duce crucea și nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu. 28 Căci cine dintre voi, dacă vrea să construiască un turn, nu stă mai întâi să calculeze costul, ca să vadă dacă are cu ce să‑l termine? 29 Pentru ca nu cumva, după ce‑i pune temelia, să nu‑l poată termina și toți cei care văd aceasta să înceapă să‑și bată joc de el 30 și să zică: «Omul acesta a început să construiască și n‑a putut să termine!» 31 Sau care rege, când pornește la război împotriva altui rege, nu se așază mai întâi să hotărască dacă este în stare să i se opună cu zece mii de oameni celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?! 32 Dacă nu poate, atunci, în timp ce acesta este încă departe, îi va trimite o solie ca să ceară pace. 33 Tot așa, oricine dintre voi, care nu renunță la toate bunurile lui, nu poate fi ucenicul Meu. 34 Sarea este bună. Dar dacă sarea și‑a pierdut puterea de a săra, prin ce va fi făcută din nou sărată?! 35 Nu mai este de folos nici pentru pământ și nici pentru grămada de gunoi, ci oamenii o aruncă afară. Cel ce are urechi de auzit, să audă!“

Holy Bible, New Romanian Translation TM (Noua Traducere În Limba Română TM) Copyright © 2007, 2010, 2016 by Biblica, Inc. Used with permission. All rights reserved worldwide. “Biblica”, “International Bible Society” and the Biblica Logo are trademarks registered in the United States Patent and Trademark Office by Biblica, Inc. Used with permission.

Újszövetség: élet, igazság és világosság

Jézus meggyógyít egy vízkórost szombaton

1 Történt, amikor bement a farizeusok egyik vezetőjének házába szombaton ebédelni, azok figyelték őt. 2 És íme, egy vízkóros ember volt előtte. 3 Ekkor Jézus megszólalt, és megkérdezte a törvénytudóktól és farizeusoktól: „Szabad-e szombatnapon gyógyítani?“ 4 Azok pedig hallgattak. Erre megfogta azt, meggyógyította és elbocsátotta. 5 Nekik pedig ezt mondta: „Ki az közületek, akinek szamara vagy ökre szombatnapon kútba esik, és nem húzza ki azt azonnal?“ 6 De azok nem tudtak erre mit felelni.

A főhelyek válogatása

7 Egy példázatot is mondott a meghívottaknak, amikor észrevette, hogyan válogatják a főhelyeket. Ezt mondta nekik: 8 „Amikor valaki lakodalomba hív, ne ülj a főhelyre, mert talán nálad nagyobb tiszteletben álló embert is meghívott. 9 És odamegy az, aki mind téged, mind azt meghívta, ezt mondja majd neked: Engedd át ennek a helyet! És akkor szégyenkezve az utolsó helyre fogsz ülni. 10 Hanem ha meghívnak, menj el, és ülj le az utolsó helyre, hogy amikor odamegy, aki téged meghívott, ezt mondja neked: Barátom, ülj feljebb! Akkor becsületed lesz azok előtt, akik veled együtt ülnek. 11 Mert mindenki, aki magát felmagasztalja, megaláztatik, aki pedig megalázza magát, felmagasztaltatik.“

Vendéglátás viszonzás nélkül

12 Szólt akkor annak is, aki őt meghívta: „Amikor ebédet vagy vacsorát készítesz, ne barátaidat, testvéreidet, rokonaidat, gazdag szomszédaidat hívd meg, hogy majd azok is viszonzásul meghívjanak téged. 13 Hanem amikor lakomát készítesz, hívd meg a szegényeket, csonkabonkákat, sántákat, vakokat, 14 és boldog leszel, mert azok nem tudják viszonozni, de majd viszonozzák neked az igazak feltámadásakor.“

A nagy vacsora

15 Amikor ezeket meghallotta valaki, aki vele együtt ült, ezt mondta neki: „Boldog az, aki kenyeret eszik Isten országában.“ 16 Ő pedig ezt mondta annak: „Egy ember nagy vacsorát készített, és sokakat meghívott. 17 És elküldte szolgáját a vacsora idején, hogy mondja meg a meghívottaknak: Jöjjetek, mert már minden kész! 18 És mindnyájan egyformán kezdték magukat kimenteni. Az első ezt mondta neki: Szántóföldet vettem, és ki kell mennem, hogy megnézzem, kérlek téged, ments ki engem! 19 A másik ezt mondta: Öt iga ökröt vettem, és elmegyek, hogy azokat kipróbáljam, kérlek téged, ments ki engem! 20 Megint egy másik ezt mondta: Most nősültem, és azért nem mehetek. 21 Amikor a szolga hazament, megmondta ezeket az ő urának. Akkor megharagudott a gazda, és ezt mondta szolgájának: Eredj hamar a város utjaira, és utcáira és hozd be ide a szegényeket, csonkabonkákat, sántákat és vakokat. 22 És szólt a szolga: Uram, meglett, amint parancsoltad, és mégis van hely. 23 Akkor ezt mondta az úr a szolgának: Eredj el az utakra és a kerítésekhez, és kényszeríts bejönni mindenkit, hogy megteljék az én házam. 24 Mert mondom nektek, hogy azok közül, akiket meghívtam, senki sem kóstolja meg a vacsorámat.“

Önmegtagadás és kereszthordozás

25 Nagy sokaság ment vele, és amikor megfordult, ezt mondta nekik: 26 „Ha valaki hozzám jön, és meg nem gyűlöli az atyját és anyját, feleségét és gyermekeit, fitestvérét és nőtestvérét, sőt még a maga lelkét is, nem lehet az én tanítványom. 27 És aki nem hordozza keresztjét, és nem jön utánam, nem lehet az én tanítványom.

A toronyépítés, a hadbavonulás, a megízetlenült só

28 „Mert ki az közületek, aki tornyot akar építeni, és először nem ül le, hogy kiszámítsa a költségeket, hogy van-e, amiből befejezze? 29 Nehogy, miután fundamentumot vetett, és nem tudja befejezni, csúfolni kezdje őt mindenki, aki csak látja. 30 És ezt mondják: Ez az ember elkezdte az építkezést, de nem tudta befejezni! 31 Vagy ha egy király, amikor háborúba megy, hogy egy másik királlyal harcba szálljon, nem ül-e le először tanácskozni, hogy tízezerrel szembeszállhat-e azzal, aki húszezerrel jön ellene? 32 Mert különben, amikor az még távol van, követséget küld, és megkérdezi a békefeltételeket. 33 Így tehát, ha valaki búcsút nem vesz minden vagyonától, nem lehet az én tanítványom. 34 Jó a só, de ha a só ízét veszti, mivel sózzák meg? 35 Sem a földre, sem a trágyára nem alkalmas, tehát kidobják. Akinek van füle a hallásra, hallja!“