Jakobus 2 | Noua Traducere Românească Újszövetség: élet, igazság és világosság

Jakobus 2 | Noua Traducere Românească

Prejudecățile și Legea împărătească

1 Frații mei, să nu țineți credința Domnului nostru Isus Cristos, Domnul slavei, într‑o atitudine părtinitoare. 2 Căci dacă intră în adunarea* voastră un om cu un inel de aur, într‑o haină strălucitoare, și intră și un sărac, îmbrăcat într‑o haină murdară, 3 iar voi îi dați atenție celui ce poartă haina strălucitoare și‑i spuneți: „Tu așază‑te aici, pe locul acesta bun!*“, pe când celui sărac îi spuneți: „Tu stai acolo!“ sau „Așază‑te lângă* scăunașul* meu!“, 4 oare n‑ați făcut voi deosebire în voi înșivă și n‑ați devenit judecători cu gânduri rele? 5 Ascultați, frații mei preaiubiți! Nu i‑a ales oare Dumnezeu pe săracii acestei lumi ca să fie bogați în credință și moștenitori ai Împărăției* pe care le‑a promis‑o celor ce‑L iubesc? 6 Însă voi l‑ați disprețuit pe cel sărac! Oare nu cei bogați vă asupresc și vă târăsc prin tribunale? 7 Oare nu ei blasfemiază Numele bun care este chemat peste voi? 8 Așadar, dacă împliniți Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să‑l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți“*, bine faceți. 9 Dar dacă sunteți părtinitori, săvârșiți un păcat și sunteți condamnați de Lege ca fiind unii care o încalcă. 10 Fiindcă oricine păzește întreaga Lege, dar se împiedică într‑o singură poruncă, s‑a făcut vinovat de încălcarea tuturor poruncilor. 11 Căci Cel Ce a spus: „Să nu comiți adulter“* a spus și: „Să nu ucizi“*. Așadar, dacă nu comiți adulter, dar ucizi, ai devenit unul care încalcă Legea. 12 Astfel să vorbiți și astfel să trăiți, ca unii care urmează să fie judecați prin legea libertății. 13 Căci judecata va fi fără milă față de cel ce n‑a arătat milă. Mila triumfă asupra judecății.

Credința și fapta

14 Frații mei, la ce folos dacă cineva spune că are credință, dar nu are fapte? Poate o astfel de credință să‑l mântuiască? 15 Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana zilnică, 16 iar unul dintre voi le spune: „Duceți‑vă în pace, încălziți‑vă și săturați‑vă!“, însă nu le dă cele necesare trupului, la ce folos? 17 Tot astfel și credința, dacă nu are fapte este moartă în ea însăși. 18 Dar va spune cineva: „Tu ai credință, iar eu am fapte. Arată‑mi credința ta fără fapte, iar eu îți voi arăta credința mea prin* faptele mele! 19 Tu crezi că Dumnezeu este Unul*; bine faci! Dar și demonii cred – și se înfioară!“ 20 Ah, om de nimic, vrei deci să înțelegi că, fără fapte, credința este nefolositoare*? 21 Avraam, tatăl nostru, n‑a fost el îndreptățit prin fapte, atunci când l‑a oferit pe altar pe fiul său, Isaac? 22 Vezi deci că credința lucra împreună cu faptele lui, și credința a fost făcută desăvârșită prin fapte. 23 Astfel, a fost împlinită Scriptura care spune: „Avraam a crezut în Dumnezeu, și aceasta i‑a fost considerată dreptate“*. Și el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu“. 24 Vedeți, așadar, că un om este îndreptățit prin fapte, și nu numai prin credință. 25 Tot așa și prostituata Rahab: n‑a fost ea îndreptățită prin fapte, atunci când i‑a primit ca oaspeți pe mesageri și i‑a trimis apoi pe un alt drum? 26 Căci așa cum trupul fără duh este mort, tot astfel și credința fără fapte este moartă.

Holy Bible, New Romanian Translation TM (Noua Traducere În Limba Română TM) Copyright © 2007, 2010, 2016 by Biblica, Inc. Used with permission. All rights reserved worldwide. “Biblica”, “International Bible Society” and the Biblica Logo are trademarks registered in the United States Patent and Trademark Office by Biblica, Inc. Used with permission.

Újszövetség: élet, igazság és világosság

A keresztyén hit nem személyválogató

1 Atyámfiai, ne legyen személyválogatás a ti hitetekben, amelyet a dicsőség Urába, a mi Urunk Jézus Krisztusba vetettetek. 2 Mert ha a ti gyülekezetetekbe bemegy egy aranygyűrűs férfi, fényes ruhában, és bemegy egy szegény is kopott ruhában 3 és rátekintetek arra, akin a fényes ruha van, és azt mondjátok neki: „Te ülj ide szépen.“ A szegénynek pedig azt mondjátok: „Te állj ott, vagy ülj ide az én zsámolyomhoz“, 4 nem mondtok-e ellen magatoknak, és nem lettetek-e gonosz gondolkodású bírákká? 5 Halljátok csak, szeretett atyámfiai: vajon nem Isten választotta-e ki e világ szegényeit, hogy gazdagok legyenek a hitben, és örökösei legyenek annak az országnak, amelyet Isten ígért az őt szeretőknek? 6 De ti megszégyenítettétek a szegényt. Vajon nem a gazdagok hatalmaskodnak-e rajtatok, és nem ők hurcolnak-e titeket a törvény elé? 7 Nem ők káromolják-e azt a szép nevet, amelyről titeket elneveztek? 8 Ha ellenben megtartjátok a királyi törvényt az Írás szerint: „Szeresd felebarátodat, mint magadat!“ jól cselekedtek. 9 De ha személyválogatók vagytok, vétkeztek, és a törvény, mint törvényszegőket elítél. 10 Mert ha valaki az egész törvényt megtartja is, de vét egy ellen, az valamennyi ellen vétkezett. 11 Mert aki ezt mondta: „Ne paráználkodj!“ ezt is mondta: „Ne ölj!“ És ha nem paráználkodsz, de ölsz, törvényszegővé lettél. 12 Úgy szóljatok, és úgy cselekedjetek, mint akiket a szabadság törvénye fog megítélni. 13 Mert az ítélet irgalmatlan ahhoz, aki nem cselekszik irgalmasságot, és az irgalmasság diadalmaskodik az ítéleten.

A cselekedetek és a hit

14 Mit használ, atyámfiai, ha valaki azt mondja, hogy van hite, cselekedetei pedig nincsenek? Vajon megtartja-e őt a hit? 15 Ha pedig az atyafiaknak, férfiaknak vagy nőknek nincs ruhája, és szükséget szenvednek a mindennapi élelemben, 16 és azt mondja nekik valaki közületek: „Menjetek el békességgel, melegedjetek meg és lakjatok jól!“ De nem adjátok meg nekik, amikre szükségük van, mit használ az? 17 Ugyanígy a hit is, ha cselekedetei nincsenek, halott önmagában. 18 Viszont mondhatja valaki: neked hited van, nekem pedig cselekedeteim vannak. Mutasd meg nekem a te hitedet a te cselekedeteidből, és én is meg fogom mutatni neked az én cselekedeteimből az én hitemet 19 Te hiszed, hogy egy az Isten? Jól teszed. Az ördögök is hiszik és rettegnek. 20 Akarod-e hát tudni, te oktalan ember, hogy a hit cselekedetek nélkül halott? 21 Ábrahám, a mi atyánk nem cselekedetekből igazult-e meg, amikor fiát, Izsákot felajánlotta az oltárra? 22 Látod, hogy hite együtt munkálkodott cselekedeteivel, és a cselekedetekből lett teljessé a hite. 23 És beteljesedett az Írás, amely ezt mondja: Hitt pedig Ábrahám az Istennek, s ez megigazulására szolgált, és Isten barátjának neveztetett. 24 Látjátok tehát, hogy cselekedetekből igazul meg az ember és nem csupán hitből. 25 Hasonlóképpen a parázna Ráháb, nem cselekedetekből igazult-e meg, amikor a követeket házába fogadta, és más úton bocsátotta el őket? 26 Mert ahogyan halott a test lélek nélkül, úgy halott a hit is cselekedetek nélkül.